poezie - Oglinda literara

CAZUL PENAL*
Dosarele Cerna, Scriitorul, Anonimul, Claunul
Total 460 file strict secrete,
Arhivele fostei securităţi C.N.S.A.S.
Bucureşti
Consecinţele unui act al meu de disperare, revoltă şi - dacă
vreţi - nebunie indusă diabolic de activiştii şi securiştii, turnătorii şi
laşitatea celor ce - înjosiţi de condiţiile de „supravieţuire eroică, devotată
aşadar surogatele ancestralei „virtus romana” le suportam de
la regimul miliţienesc ceauşist au culminat în anul 1982, când am
scris o scrisoare de protest toarşului Ceauşescu, pe adresa C.C. al
P.C.R . Acea scrisoare – recunosc, nu am semnat-o deoarece eram
conştient că fiind „depistat” ca autor, nemai-vorbind de starea mea
psihică şi fizică lamentabile, cu internări, operaţii şi epuizări, cât şi de
faptul că aveam doi copii de vârstă pre-şcolară şi eram salariat ca
metodist principal la Casa de cultură din Hunedoara, subordonată direct
partidului şi primăriei, controlată de poliţie şi securitate, avea să
îi determine pe ofiţerii deveni, hunedoreni, timişoreni şi bucureşteni
(!), de la măruntul Haicu la generalul Mortoiu, vigilenţii fanatici din
umbră, numărul lor depăşind 30 (!) să treacă la contraatacul direct,
menit fie a mă desconspira drept un „duşman periculos al sistemului”
- formulare frecventă în dosarele mele, fie alienat, deci pasibil a
fi internat la clinica din Zam, cum făcuseră şi cu alţii (vezi cazul Dăian
sau a tânărului Petruţa, din Orăştie).
Organele de securitate, subordonate după fuga lui Pacepa,
direct „Biroului doi”, Elena Ceauşescu, aveau, aşa cum reiese clar
din dosarele mele, sarcina de a „influenţa pozitiv” pe cel urmărit şi
apoi a-l recruta prin consimţământ de colaborare cu EI, a-l şantaja
şi de fapt distruge… Am ales pentru această metodă din germenele
experimentului Piteşti sintagma de „ţinta cap de om”, amintindu-mi
denumirea din vremea când eram militar în termen la M.A.I. - trupele
de securitate operativă. Poate că dacă acceptam la lăsarea la
vatră propunerea colonelului orădean Dumitru Atomi şi a C.I.-stului
unităţii 0514 de a rămâne în cadrul armatei, eram, cum mi s-a chiar
spus peste nişte ani de către EI – general!
Tatăl meu, Gheorghe, fie iertat, care luptase în anii 40-43
pentru eliberarea Basarabiei şi scăpase alături de doar alţii doi de un
măcel al lui Stalin asupra batalionului decimat dincolo de Prut, abandonat
fiind de aliaţii nemţi, nu a consimţit: „tu nu eşti pentru armată,
mi-a spus la telefon, eu ştiu cel mai bine, căci tu eşti primul născut
şi ai a l t f e l d e s u f l e t (subl. n.a.).
Pe câmpurile de instrucţie ale Nojoridului şi Oradiei, înţelesesem
dealtfel ce modificări aveau loc în fiinţa şi trupul ostaşilor acelui
„batalion de elită”. Eram antrenat antitero, desant în munţii
Gutâiului şi Ardusat-ului din Nord, eram trăgător de elită, cu gradul
de caporal şi cu „bastonul de mareşal în raniţă”! Fusesem luat sub
această armă re-creată de regimul ceauşist în 1965, după moartea
lui Dej, pe principiul sănătăţii inclusiv a originii sănătoase: fiul cel
mare al unei familii sărace, originare din satul de munte Vâlcele
Bune pe Strei şi ultra-selectat după anume criterii.
Ei bine, calităţile mele artistice, muzicale şi literare, mi-au
uşurat oarecum stagiul, ba chiar am avut privilegiul de a cunoaşte foarte
special mediile superioare şi…intime ale ofiţerimii acelui batalion
de elită orădean. Mi-am dat seama cât fanatism ne era indus şi
ce mutilant, de profunzime, poate fi a te dedica acelui mediu.
Întors în civilie, aveam să îmi urmăresc propria-mi „ţintă” -
aceea a unui itinerar artistic - creativ şi am lucrat ani în şir în diferite
locuri, dar mereu fiind atras de perfecţionarea mea culturală-artistică.
Am cântat şi am cucerit trofee, premii, am cântat cu Ion Dican,
cu Mirabela Scorţaru (Dauer) şi cu trupe excelente, cum a fost Sirius,
lansată şi elogiată de un Cornel Munteanu, de la „Europa Liberă”, cel
ce avea să fie asasinat în anii 70 de către agenţii securităţii. Despre
acestea, curios, dosarele mele nu pomenesc, probabil că pe atunci
nu eram „ţintă cap de om”!
Revenind la expertiza Ministerului de Interne, aflată în faţa
mea, după peste 5 ani de răbdare, demersuri şi şicane, în fine obţinută
de la C.N.S.A.S graţie dlor Dinescu, Ticu Dumitrescu şi Onişoru
(parţial), în ajunul Crăciunului 2007(!), am REVELAŢIA unei unice
sinteze a SCRISULUI MEU – de o rară frumuseţe (!) horribile dictu
– iar autorii acestei expertize însumând 12 pagini strict secretizate
între 1964-2007, îmi sunt SIMPATICI! Dincolo de acribia lor, vădesc
www.oglindaliterara.ro
SCRIITORI ÎN AGORA
categoric o instruire profesională
ce depăşeşte bunăoară sistemul
BOLNAV al unor „exegeţi literari”
– monştri sacrii de ieri şi de
mâine – care s-au pronunţat ori
au ignorat asupra scrisului meu
literar.
Dacă un Al Piru îmi reproşa
că numele meu ar fi „un
pseudonim căutat” (i-am fost trimis
amuzat copie după buletinul
meu la „Gazeta Literară” de
atunci, mama României literare”
de azi), dl Manolescu a avut de
spus doar atât, după loviluţie,
când m-am adresat prin anii ’90
Eugen Evu
d-sle privitor la dosarele mele:
„deh, domnule Evu, ce îşi face
omul cu mâna lui” (afirmaţie din R.L., număr pierdut, n.a.).
Cum manu proprii! Recunosc şi afirm că realitatea acelor ani,
când „prea m-am prins cu EI” şi când „Dumneata eşti foarte inteligent,
ai fi mult mai bun ca boul acesta de căpitan Haicu, ai fi BUN
LA NOI” (colonel Lucian Văceanu*, ex-comandantul securităţii judeţene
Hunedoara Deva, n.a)… acea realitate depăşeşte cu mult
imaginaţia creatoare, cel puţin a mea, deşi se spune că o am intactă
şi rodnică, la cei 63 de ani…
Pasaje din sus-numitul dosar obţinut în Noiembrie 2007:
Republica Socialista Romania. STRICT SECRET.Ex.nr. 1
pag 194 Ministerul de Interne Departamentul Securităţii Statului Direcţia
Cercetări Penale 61/TI/00288521/09.04.1984
Dosar nr-----Către Inspectoratul Judeţean al M.I.- Tov şef al
securităţii- Vă trimitem alăturat Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică,
scriptele de comparaţie, piese în litigiu( protestul, n n) şi nota
de investigaţie nr.S/VV/0053007 din 25.o2.1984, privind pe EVU
EUGEN.
După studierea dosarului de urmărire informativă privind pe
cel în cauză, ofiţerul de cercetare penală (subl n.) de securitate împreună
cu lucrătorul operativ care se ocupă de caz, în funcţie de situaţia
operativă, vor trece la cercetarea susnumitului, după care se
vor lua măsuri corespunzătoare de finalizare.
Suntem de părere că la stabilirea măsurilor ce se impun pentru
finalizarea cazului să fie consultată şi Direcţia I-a, pe al cărui profil
de muncă este cunoscut şi urmărit EVU EUGEN.
LS ŞEFUL DIRECŢIEI Ghe. Vasile
semnătura ss. Indescifrabil,
Conceptat Mr.T.I. plt maj.dv.RD7021/35
Nr exemplare două
ŞEFUL SRRVICIULUI Col. M. Onea
ss indescifrabil.
MINISTERUL DE INTERNE/ Departamentul Securităţii Statului/
C.T.O.T.- Unitatea Specială „ S” Nr.00362098 /2 sept. 1985
Ur 0012328 din 9.IX.85 (adnotaţie de mână, n) /09.09.85 / Tov lt.maj.
Galiceanu/ convorbire, / ss indescifrabil (adn m)
SECURITATEA JUDETULUI HUNEDOARA/ şeful securităţii
Alăturat vă trimitem raportul de constatare tehnico-ştiinţifică
(grafică) nr.137 din 17.03.1984, privind pe numitul EVU EUGEN,
identificat ca autor al cazului „HD CLOVNUL”.
Direcţia cercetări penale ne-a comunicat că fiind membru
P.C.R. şi membru al Uniunii Scriitorilor din R.S.România, au fost informate
organele de partid şi asupra sus-numitului (subl n.) s-a acţionat
pe linia influenţării pozitive.
În procesul cercetării sale EVU EUGEN a recunoscut faptele,
arătând că le-a comis pe fondul unor depresiuni psihice şi nemulţumiri
personale.
Menţionez că nemulţumirile exprimate în protestul direct lui
Ceauşescu, dar şi altele, interceptate de EI (scrisoarea salariaţilor de
la fabrica de încălţăminte Corvin Hunedoara, unde lucra soţia mea
Maria Evu, zeci de interceptări poştale, convorbiri telefonice, acte
sustrase sau fotocopiate prin PĂTRUNDERE în absenţa mea, ordonată
în apartamentul meu din Hunedoara, pâre şi delaţiuni, la ordinul
lui Haicu Ion şi altora ştiuţi de mine acum - nemulţumirile erau
ale multor persoane nicidecum unele egoiste, doar ale mele…)
(continuare în nr. viitor)
4589