poezie - Oglinda literara

More documents

Recommendations

Info

PROZĂ IEDERA – fragment de roman – 4632 În ciuda efortului de a nu se mai gândi la nimic, adormi târziu şi greu, somnul fiindu-i bântuit de vise şi ecouri terifiante. Scãpat de sub controlul voinţei, subconştientul îi aduse în prim-plan amintirile ce fuseserã stocate acolo cu multã vreme în urmã printr-un proces ca cel de reciclare sau de triere a mãrfurilor, pentru a-i proteja mentalul de filmul nopţii de care nu vroia sã mai ştie, doar cã… “Fugi, mama, fugi! Tu chiar nu înţelegi nimic? Ce mai vreeiii..?” îi rãsunarã în minte cuvintele lui David, iar chipul bãiatului, ce era speriat ca de bombe, îi trecu o clipã pe dinaintea ochilor ei pe jumãtate adormiţi. Şi fugise…o fugã ruşinoasã –ca oricare de acest fel-, dar cea mai indicatã pentru situaţia în care ea şi cei doi copii se zbãteau ca nişte uriaşi a cãror picioare se afundaserã în lutul dens şi cleios al vieţii. Calitatea acesteia se degrada cu fiecare zi, mizeria fiindule servitã ca o hranã, culmea, tocmai de cãtre cel care ar fi trebuit sã-i apere în calitatea de soţ şi tatã. O, şi de câte ori nu reclamase ea acel stil de viaţã…“Crede-mã, te rog, cã oricât aş vrea şi mi-aş impune, simt cã nu voi mai putea suporta multã vreme aceastã situaţie…”, se trezea, vorbind de la sine. Deşi nu o datã se convinsese cã gesturile îi erau ca şi gratuite, încercase totuşi, pentru cã, vorba aceea, încercarea… Un timp o ajutã şi faptul cã încã putea sã se mai amãgeascã într-un mod special şi pueril, totodatã, cã nu ştia cu cine avea de-a face, deşi semnalele erau la fel de clare ca lumina zilei: “Suportã, dragããã, suportã, pentru cã toatã femeile doar asta fac, suportã şi iar suportã, dacã nu bãrbatului, atunci şefului, socrilor, copiilor sau mai ştiu eu cui. În aceastã privinţã, de ce ai fi tocmai tu excepţia de la regulã? Şi apoi nici nu cred cã ţi-aş putea fi depãşite limitele. Doar eşti o femeie puternicã, nu? Pe tine nimeni nu ar putea sã te scoatã din calmul tãu englezesc. Pardon, ardelenesc, am vrut sã spun, madam, dar mi se mai încurcã şi mie limban gurã. Ştiu, de la trotil mi se trag toate…”, primea din partea lui acelaşi rãspuns, devenit de acum monoton şi stereotip, în care însã, de fiecare datã se insinua o notã de intrigã şi provocare, ce reuşea sã menţinã constantã tensiunea relaţiilor, dar în modul cel mai camuflat cu putinţã, Doamne, şi de câte ori, nu simţise nevoia sã acţioneze impulsiv, lãsându-se pradã instinctelor atavice, pe care Sile i le aducea la suprafaţã din cele mai întunecate şi nebãnuite unghere ale fiinţei. În acele momente îi venea sã se nãpusteascã asupra lui şi sã-l muşte sau sã-l zgârâie, sã-i rupã hainele şi sã-i zboare nasturii de la cãmaşã, sã-i smulgã pãrul din cap sau sã-i rãsuceascã nasul pânã i l-ar fi lãsat într-o parte, ca sã primeascã şi el o lecţie pe mãsura celor pe care ea le primea zilnic, dar dupã metode mult mai dãunãtoare decât cele ale unei simple rãbufniri. Stilul lui la rece, cu urme adânci, dar nu la vedere, ci numai în suflet şi în minte, ca nişte rãni mustind pentru toatã viaţa, o aduse în culmea disperãrii şi ar fi acţionat şi ea dupã cum îi era felul ei. O oprea însã de fiecare datã gândul cã viaţa i se prinsese ca din întâmplare într-un joc cu final imprevizibil, versatilitatea partenerului fiind un element de surprizã. Aştepta un deznodãmânt despre care nu putea sã-şi facã nicio idee, stare cu atât mai epuizantã şi nãucitoare cu cât şi neputinţa ei o fãcea sã dureze parcã la infinit, trenând ca o boalã incurabilã. Visul era fidel realitãţii şi din aceastã posturã se putea vedea învârtindu-se în cerc ca o gãinã beatã, deşi apelurile lui David erau tot mai insistente şi îngrozite, când implorând-o şi când somând-o sã plece cât mai repede. Pãgubos, ea zãbovea însã, de parcã trebuia sã ia decizia unei cãlãtorii impuse de forţe oarbe şi contrare voinţei proprii. Şi nici cã s-ar fi hotãrît, dar paşii lui veneau înspre ea ameninţãtori şi siguri, iar în el vãzu întruchiparea unui robot capabil de orice. Braţul drept şi-l ţinea întins în faţã fãrã sã-i tremure deloc, de parcã structurile anatomice îi fuseserã înlocuite cu piese confecţionate din metal. Degetul arãtãtor îi stãtea neclintit pe trãgaciul pistolului, fãcând-o sã-şi aminteascã cine îi era soţ, dacã între timp uitase cumva. În aceste condiţii, alegerea nu mai era decât între viaţã, pe care şio simţea cãutându-şi cu disperare scãparea, şi o moarte stupidã, cu mirosul de carbid impregnat în ţeavã. “O, nu!” doar Doina Cherecheş atât apucã sã spunã înainte ca ochii sã-i rãmârã pironiţi în centrul orificiului negru ca spre un aparat de fotografiat, imortalizândui chipul pentru veşnicie. Resemnatã, se uitã lung, intens şi nemişcat, nebãnuind forţa unei asemenea atitudini. Foarte repede însã şi chiar neplãcut surprinsã, constatã cã Sile nu-şi luase nici rolul acesta în serios –aşa cum nu şi le luase nici pe celelalte-, şi se hotãrî sã joace tare. Trebuia sã scape neapãrat. Îi urmãri braţul cu insistenţã, vãzându-l cum coboarã sub uitãtura ei oţelitã, dupã care privirile lor se încrucişarã ca douã sãbii ascuţite. “Nu ţi-e fricã, nu?” o întrebã el într-un limbaj mut şi îndârjit.”Nu”, îi rãspunse în aceeaşi notã, dar disimulând intens, deşi inima i se fãcu cât un purice, iar limba şi-o simţea încleiatã de cerul gurii uscate. Înfruntarea nu durã decât o clipã, totuşi, deoarece deveni repede conştientã de inegalitatea raportului de forţe în care se afla. Soţul ei ţinea în mânã o armã ce putea sã o treacã pe lumea cealaltã dintr-o clipã în cealaltã, lucru deloc neglijabil. Printr-un calcul rapid şi rece, îşi reluã poziţia de victimã, stând ca în faţa unui pluton de execuţie. Se rezemã de perete. În aşteptarea încordatã, mâinile începurã sã-i tremure ca unui bolnav de Parkinson, trãdându-i teama. Nu dorea însã sã-şi afişeze slãbiciunile, pentru a nu-i stârni celuilalt agresivitatea. Încet şi cu multã atenţie, îşi duse mâinile la spate, încercând sã rãmânã aparent calmã şi nemişcatã, ca şi cum nu se întâmpla nimic deosebit. Atinse peretele, apoi ceva ce nu mai era perete, dar nu realizã ce anume, cu toate cã se afla în propriia-i casã, loc unde nu ar fi trebuit sã-i scape niciun amãnunt. Frica este însã cea mai paralizantã şi nãucitoare dintre toate trãirile omeneşti şi ea o simţea din plin. Tremurul mâinilor i se amplificã brusc, de parcã nici nu mai erau ale ei, ci nişte aripi ce-i fuseserã smulse din trup şi purtate de rafalele unui vânt turbat. Degetele îi atingeau când peretele zgrunţuros, când obiectul neted şi iar peretele, şi iar obiectul pânã când holul se cufundã în întuneric. Atunci realizã cã obiectul neidentificat era comutatorul şi tot atunci îşi dãdu seama de legãtura strânsã în timp a unor lucruri aparent lipsite de importanţã. “De ce puneţi întrerupãtoarele atât de jos?” îl întrebã pe meseriaşul ce fuse ca şi un membru al familiei mai bine de o jumãtate de an, modernizându-le apartamentul. “Aşa se procedeazã în afarã, ca sã nu mai fi nevoit sã ridici mâna, iar pentru copii nu e niciun pericol”,fu rãspunsul primit, dar adaptându-l situaţiei, putea sã sune şi altfel, adicã “spre salvarea dumneavoastrã, doamnã”. Pericolul nu trecuse, dar ea respirã uşuratã şi fãrã zgomot. I se oferise, totuşi, şansa de a profita de îmbulzeala creatã de întuneric. Îşi pãrãsi locuinţa, dar nici atunci singurã, ci împinsã cu putere ca de mâna unui înger, ce în realitate nu era decât mâna rece şi transpiratã a bãiatului ei. “Simina!” i se înfipse gândul în minte ca un cuţit ascuţit, iar sângele îi îngheţã în vene. Trupul femeii se chirci în aşternuturi. Pe chip i se putea citi o mare suferinţã. Pleoapele îi tresãreau continuu, ochii i se mişcau în toate pãrţile, urmãrind imagini de coşmar, iar în minte, o singurã întrebare: “Cum plecaserã ei fãrã sã o ia şi pe Simina?” www.oglindaliterara.ro (fragment din romanul “Iedera”) DOINA CHERECHEŞ, Alexandria, 27 aprilie, 2009
NOTES MÎNA DE FIER ŞI MĂNUŞA DE CATIFEA sau DAŢI KILOMETRAJUL ÎNAPOI Sub zodia poeziei luna martie a trecut destul de plăcut. Cu noi oaspeţi, cu reveniri, numărul cenacliştilor e în creştere. Tot e bună la ceva şi primăvara asta! Dintre cei cărora le-a fost dor, amintesc pe Janine Vadislav, Oana Panţâr şi Ionel Dogaru. Ni s- au alăturat... tinere, printre care amintesc pe Georgiana Nedelcu, Alexandra Popa, Oana Rusu, şi Marieta Rotaru. Alexandra, destul de curajoasă a şi citit. Dintre textele citite în această lună voi aminti poemele lui Lili Goia, care sunt perfectibile, dar care au esenţă de poezie: Mica grădină, Două mere, Duhul zăpezii, Trecea prin tine iarba, Cântec naiv, etc. titluri demne de comentarii. Iar comentariile au fost pozitive. ’’O carte cu astfel de versuri ar trebui să existe în biblioteca personală a fiecăruia - a zis Mihai Ganea’’. Fenomene normale, textul lui Raul Dan Ionescu a stârnit o polemică după care autorul ar trebui să ceară timp de meditaţie: la teme, la limbajul artistic, la mesaj, la coerenţă. Următorul text, un poem intitulat sugestiv, Ce pot să fac? i-a salvat – oarecum - onoarea şifonată. Gheorghe Suchoverschi citeşte câteva haiku-uri. De reţinut, Toate visele mele au fugit în pădure... au luat-o ... ’’la sănătoasa’’ mai pe româneşte. Aflăm, literar fireşte, noutăţi Despre grupele sangvine, din textul prezentat de I.D.Denciu. Aflăm despre preferinţa literară a colegului Dumitru Denciu, aceea fiind pentru Lawrence Durrel şi Cvartetul din Alexandria (Justine, Balthazar, Mountolive şi Clea). Textul are har-toglobină are şi adepţi. După felul în care Gabriel Funică a meditat... profund, se pare ca va avea şi cititori! Dan Brusteanu ţine să demonstreze ceva! Goethe şi Suferinţele tânărului Werther pot fi parodiate româneşte. Acest lucru a vrut să-l demonstreze? Nu. Dan Busteanu şi-a construit propriul personaj, jucându-şi rolul principal în proza Sex cu cerebrala. Mieros sau melasos, mai puţin convingător, şi foarte dinamic, povestea şi personajul se identifică, se regăsesc în frământările trăite de un tânăr plecat în lumea largă... în căutări. Poate a propriei identităţi. ’’N-aş schimba nimic din text’’, zice I.D.Denciu’. O pagină de istorie ne prezintă colegul nostru de cenaclu, Mihai Ganea: ’’Cum rămâne cu fraţii de dincolo de Tisa’’. Se pare că, la fel ca şi cu cei de dincolo de Prut... Ascultăm editorialul lui Gabriel Funica ‘’Cultură şi divertisment’ - no comment. Gheorghiţă Mocanu, revoltat până peste poate ‘’trânteşte’’ un text semi-xenofob, care, ar trebui să-i dea de gândit. Dar, ca orice scriitor care se respectă, răspunde pentru scrierile sale. Busola succesului, textul lui Raul Dan Ionescu, îl irită peste măsură pe boss şi, contrar regulamentului, se flambează primul. “Te joci cu nume, dai verdicte. Foloseşti un limbaj total neliterar. Foloseşti nişte termeni nelalocul lor... precum ‘’mintea succesului’’, ce-i aia mintea succesului?, ce vrei să transmiţi. N-ai coerenţă!’’. În fine, ca fost profesor, I.D.Denciu repară, în numele elevului său, atmosfera viciată. În fond, nimeni nu le ştie pe toate. De aceea ne întâlnim, să schimbăm păreri, nu? Ionel Dogaru, cu poezia lui religioasă, printre care aş aminti Înger răzbunător ( multe nu au titlu, există această modă) îşi câştigă simpatia cenaclului, ca pentru o primă lectură. Are undă verde, este bine-venit. Ar mai fi ceva de amintit, ceva frumos, care s-a petrecut în această lună martie, juna Alexandra Popa cu: Ana, Oana, Ioana ne convinge că ARE ceva de zis şi o zice frumos. Dan Brusteanu, obsedat de Taj Mahalul indian, de o iubire ce a stârnit construcţia unui asemenea monument, îşi aminteste că are în bibliotecă un templu corespondent: cel al scriitorului Gheorghe Andrei Neagu. Şi ‘’Templul iubirii’’ îl răscoleşte în aşa manieră încât nu se poate abţine şi-i face o cronică: ‘’Suferinţele tânărului G. Sau Templul iubirii’’. Fără pretenţii de publicare, spune autorul. Spre deliciul colectiv, ni-l citeşte, îl ascultăm. Cu amendamente de rigoare este publicabil, zicem noi. Decizia aparţine autorului. Oricum, autorul ‘’Templului iubirii’’, Gheorghe Andrei Neagu a râs cu lacrimi, când a ascultat cronica. EVENIMENTE Nu pot să nu semnalez, ca eveniment al lunii martie, ‘’Primăvara poeţilor’’. În acest an fără Constantin Ghiniţă şi fără Mărăşeşti. În sufletele noastre, da el , Poetul va exista atât cât şi noi. De aceea am răspuns cu mare plăcere invitaţiei lansată de cele două instituţii implicate în programul educaţional ce cuprinde şi acest capitol, lectura, cititul, cui folosesc?. Ateneul Popular Maior Gheorghe Pastia, prin reprezentantul ei dna Odette Ierimia şi Biblioteca Judeţeană Duiliu Zamfirescu prin reprezentantul ei Gabriel Funica au avut plăcerea să invite membrii cenaclului Duiliu Zamfirescu la câteva dintre aceste acţiuni. Astfel Colegiul Teoretic Ion Mincu prin proiectul său ‘’Lucian Blaga’’ s- a angajat să prezinte (sumar) activitatea poetului. Au avut loc recitări şi exprimări de opinie. Elevii claselor a IX şi a X , sub îndrumarea prof. Cristina Chiriac şi a dnei bibliotecare Alina Hârcan au întreţinut împreună cu invitaţii un dialog interactiv pe marginea temei alese.Tehnologia modernă a permis prezentări de imagini ce au susţinut comentariile. La Grupul Şcolar G.G.Lovinescu, tema a fost Nichita Stănescu, iar organizatorii s-au prezentat la înălţime: recital Nichita Stănescu susţinut de Maria Cărbunaru; discuţii libere despre poetul Nichita Stănescu; recitări ale elevilor, recitare oferită de Odette(surpriză). Muzicalitatea poeziilor nichitiene au îngăduit ca atmosfera să fie una suficient de plăcută, încât să regretăm că are şi sfârşit. Mulţumim tuturor pentru clipele deosebite, clipe în care fiecare dintre noi a putut gândi(dacă nu rosti): ’’nu cum sunt eu sunt eu/ ci cum eşti tu sunt eu / Un fel de tu sunt eu / pe care nu l-ai mai lzsat/ să fiu eu/’’(Nichita Stănescu) Mariana Vârtosu ÎNTÂIA HAINĂ, FRICA ‘’Frica’’, cel de-al doilea volum al trilogiei ‘’Legea conservării scaunului’’- autor Adrian Dinu Rachieru a apărut la Editura Eubeea/ 2004. Atrasă de mărturia autorului, numindu-şi romanul ca fiind ‘’o radiografie a patologiei puterii’’ am citit primele pagini cu scepticism. M-am lăsat furată de lectură, pagină după pagină, cartea părându-mi-se din ce în ce mai captivantă.Necunoscând primul volum, în căutarea presupusei radiografii, prin lectură, m-am trezit cuprinsă de maladiva frică, cea prezentă în viaţa tuturor, înaintea anului 1989. Subtil, romancierul traversează de la o frică la alta.( de la cea colectivă, la frica individuală, nuantând-o prin trăirile personajelor). Îşi poartă cititorul de la un personaj la altul, prezentând timoratul – profesorul Alex Trifa, înspăimantat în faţa colii albe de hârtie în încercarea de a-şi crea propriul roman(profesor împotmolit într-un sat între vise şi speranţe, încercând să-si transforme tatăl în erou de roman). Ca o adevărată aventură, textul te prinde în mrejele sale, prezentând stări, nuanţe, filosofii, drame. Acceptată, ca un compromis, aventura lecturii răsplăteşte prin eleganţa şi esteticul discursului narativ. Ca o convenţie semnată între autor şi personaje este utilizată succesiv exprimarea la persoana a III şi persoana I-a plural. Originalitatea arhitecturii romanului, nerespectând nicio lege a construcţiei ramaneşti, romanul Frica, prin originalitate, îşi câştigă un binemeritat atuu în faţa criticii şi a cititorului.Textul se impune persuasiv prin nonşalanţa exprimării, prin rigurozitatea mijloacelor de exprimare excelent mânuite. Deloc neglijabile, ba chiar de amintit ‘’licenţele lingvistice’’, cum ar fi forfotecă, omenet,etc. Alăturându-le regionalismelor, într-o coloratură autentică, romancierul Adrian Dinu Rachieru realizează nu numai o exprimare vie, ci desenează imagini, construieşte personeaje, fiinţează stări. Adeptă a descriptivismului nu pot să nu constat că autorul este un maestrul al artei creând adevărate bijuterii lingvistice.Maniera în care este descrsă realitatea pornind de la ficţiune, magnetismul personajelor, ambiguitatea şi confuzia sunt tehnici bine stăpânite dând farmec frazei. Romanul realizează portrete remarcabile plasându-le social şi psihologic în lumi paralele ( ficţiune, realitate) intercalându-le şi intersectându-le cu multă abilitate. În acest sens, cel mai concret exemplu îl prezintă capitolul patru, cel în care personajul Uiuiu, sufocat de temerea pierderii scaunului, întors în satul natal unde venea din când în când să-şi vindece rănile, trăieşte o adevărată dramă psihologică. Zbătându-se între amintiri şi realitate, iată cum descrie autorul trăirea personajului său:’’ Ieşind din apele amintirii se simţea pretutindeni străin.Se rupse de sat, se şcolise şi se boierise, visa o funcţie înaltă. Cucerise oare oraşul care se ivea dincolo de fereastră, cu acoperişurile turtite?Foşnetul străzii, siluetele sumbre,cenuşiul care se înstăpânea îi stârneau, ciudat, o senzaţie temătoare anunţând un pericol nedefinit.’’ Fin observator, cum stă bine unui romancier, Adrian Dinu Rachieru, printr-o descriere de catifea, face atingere directă la anxietăţile ce traversează viaţa scriitorului, în speţă.Zbuciumul, clocotul neiertător al tuturor problemelor ce-l chinuie obsedant pe unul din personaje, dă sens celei mai profunde esenţe atât de bine descrise prin vocea Adelei, nevasta marelui Andrei Palada:’’ Curioşii vor fi cântărit mariajul meu cu Andrei.Dar cine să răzbată dincolo de pereţii apartamentului, să-l vadă visător, rupt de lume, neinteresat de problemele noastre.Iar eu invocându-l acum, îl restitui oare cu fidelitate?Terapia veneraţiei abuzive parcă a eşuat; totuşi, Andrei era un sfânt....Scrisul echivalează trăitul, nu?Realitatea trece în ficţiune, Andrei devine un personaj livresc; trăieşte din nou îmbrăcat în cuvinte’’.Totuşi măsura czrţii o dă amintitul capitol patru, cel care dă si numele cărţii: Frica. Cine nu se teme de frumos, să probeze acest sentiment prin lectura acestei cărţi. www.oglindaliterara.ro 4633
Page 2 and 3:
Coperta 1: Peştişorul-tablou art
Page 4 and 5:
SIMPLE PRECIZĂRI CELE DOUĂ LITERA
Page 6 and 7:
PULS Deunăzi, mi-am amintit de una
Page 8 and 9:
ESEU 4556 Reconstituirea unui succe
Page 10 and 11:
ISTORIE LITERARĂ trebuie înţelea
Page 12 and 13:
POEZIE VASILE GHINEA IULIAN BARBU F
Page 14 and 15:
ATITUDINI Un fals filosof al religi
Page 16 and 17:
NOTE DE LECTURĂ Rolul jurnalistulu
Page 18 and 19:
INTERVIU Interviu cu George Stanca
Page 20 and 21:
NOTE DE LECTURĂ Printre crini şi
Page 22 and 23:
JURNAL DE BIBLIOTECĂ Biserca San P
Page 24 and 25:
INTERVIURILE MELE „NU VREAU ŞI N
Page 26 and 27:
RESTITUTIO zau vremea scrierilor p
Page 28 and 29:
JURNAL NECONVENŢIONAL Actualitatea
Page 30 and 31:
ESEU ÎNŢELEPCIUNE ŞI VICLENIE F
Page 32 and 33:
POEZIE Brabhjot Kaur Poezie indian
Page 34 and 35: INTERVIU INVENTAR LITERAR Sorin Ion
Page 36 and 37: ESEU IUBIRE ÎN INDIA Sumar şi ref
Page 38 and 39: ATITUDINI MARIN IFRIM: TRILOGIA EFE
Page 40 and 41: AESOTERICAE Informaţia Tradiţiei
Page 42 and 43: AVANGARDA RUSĂ 4590 CAVALERUL TRIS
Page 44 and 45: ADNOTĂRI Alături - restaurantul
Page 46 and 47: 4594 PAUL SPIRESCU DUHOVNICEASCĂ N
Page 48 and 49: ROMÂNII DE LÂNGĂ NOI UN LIRIC RE
Page 50 and 51: ATELIER De ce nu a fost scris marel
Page 52 and 53: ATELIER Ultima primăvară a lacrim
Page 54 and 55: EVENIMENT Eugène Ionesco - 100 ans
Page 56 and 57: ATELIER O ISTORIE A LITERATURII ROM
Page 58 and 59: ATELIER Viorel Dinescu - Erosul şi
Page 60 and 61: ISTORII DE PE BLOG Creştinii româ
Page 62 and 63: DANIEL MUREŞAN 5 . JENA ÎNGERILOR
Page 64 and 65: DEZVĂLUIRI era internat la Gătaia
Page 66 and 67: LABORATOR Secretele capodoperelor 4
Page 68 and 69: REMEMBER Holocaust: Tinerii întrea
Page 70 and 71: PROZA De veghe Ecouri stinse de gus
Page 72 and 73: ESEU Panait Istrati, căutătorul d
Page 74 and 75: TEATRU Personajele: - CUCU: După v
Page 76 and 77: SCRIITORI ÎN AGORA (urmare din num
Page 78 and 79: EVENIMENT PREMIERĂ DE MARE SUCCES
Page 80 and 81: ESEU NOII PRECUPEŢI 4628 Adrian Ga
Page 82 and 83: ESEU viaţă de un dor nemărginit
Page 86 and 87: REVIZUIRI Lăsaţi moaştele mitrop
Page 88 and 89: MAPAMOND O clipă în cer 4636 Aure
Page 90 and 91: IMPORTANT Prof.Dr. în istorie Augu
Page 92 and 93: CONSEMNĂRI * * * Maria, Teresinka,
Page 94 and 95: LECTOR Un poet cu revelaţia cuvint
Page 96 and 97: POEZIE IOANA TRICĂ Vremea cu faţ
Page 98 and 99: VARIA Beton şi sticlă România se
show all

poezie - Oglinda literara

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?