poezie - Oglinda literara

Humanitas, Rao, Polirom – edituri închise
pentru literatura română contemporană
ATITUDINI
Orice idiot ştie că dacă nu cultivi, nu ai ce să culegi!
M-am hotărât să boicotez vânzările acestor trei edituri,
aşa, de unul singur! De la Humanitas, n-am mai luat ultima
traducere din Heidegger, „Hermeneutica facticităţii”, de la
Rao voi mai lua anul acesta doar (promisa deja) enciclopedie
ilustrată D.K. „Istoria” , iar de la Polirom nu îmi voi completa
pentalogia lui Tom Sharpe cu volumul IV, „Wilt haihui”
!
M-am săturat de politica promovării consacraţilor prieteni
ai Editurii Humanitas străpunsă doar de excepţii ciudate
( „Confesiunile unui cafegiu”, a comersantului
bucureştean Gheorghe Florescu), de „Dulcea companie” a
Laurei Restrepo sau alte traduceri ale unor atât de celebre
scriitoare asiatice cum ar fi Sawako Ariyoshi. Mi s-a acrit
până la urmă şi de „Vărul Alexandru” a lui Adrian Oprescu,
ÎNTÂMPLĂTOR! vărul Directorului Editurii. Continui, în
schimb, să fiu uimit că toţi îi trec sub tăcere lui Liiceanu interzicerea
traducerii alternative a lui „Sein und Zeit” a celuilalt
Gabriel, clujeanul Dorin Tilinca (apărută la Editura Grinta în
2001 şi retrasă de pe piaţă! cu ajutorul tertip-copyright –
ului...) sau că toţi îi salută jenaţi şi îndatoritori strania lucrare
senecan-dâmboviţeană „Scrisori către fiul meu” !
M-am hotărât să nu mai dau banii pe traducerile hardcoverizate
Rao ale unor best-seller – uri situate pe
www.amazon.com sub poziţia 1.000.000. în topul vânzărilor
de carte!
Îmi promit că nici nu voi mai achiziţiona şi nici nu voi
mai lectura pe site-ul Editurii Polirom fragmentele propuse
din aşa-zisa literatură românească contemporană! Aici,
cunoscutul(?!) om-orchestră al Iaşiului, Lucian Dan Teodorovici
(scriitor, dramaturg, scenarist, jurnalist, senior-editor,
consilier editorial, redactor...), încleiat pe funcţia de Coordonator
al Colecţiei Ego.Proza dirijează spre neant (cu sau fără
ştirea Directorului Silviu Lupescu) literatura tânără înscrisă
pe direcţia naturalismului obscen postdecembrist. Nu mă mai
obosesc să calculez cât la sută din colecţie sunt cărţile lui şi
ale prietenilor săi...
Nu mai este nevoie de cultură! Tinerii nu mai citesc!
Dar ce să citească, când într-un oportunism de prost gust
Poliromul publică „Despre lucrurile (atât de) simple” (2007)
de vedeta Antenei 1 Mihaela Rădulescu sau „Fabrica de
tămâie” (2004) a colegului ei Lucian Mândruţă (şi de ce i-ar
mai citi, odată ce-i văd zilnic la televizor?).Cine se mai
opreşte asupra aberaţiilor promovate de Editura Humanitas:
Seria!!! Tanacu a Tatianei Niculescu Bran, „Spovedanie
la Tanacu”(2005), „Cartea judecătorilor. Cazul
Tanacu”(2008), horoscopurile literare pe 2009 sau atât de
monotonele audio-book –uri pentru analfabeţii în criză de
timp?
Dacă vreţi să publicaţi la Humanitas, trebuie să luaţi
mai întâi un premiu obscur prin străinătăţuri (ca în cazul romanului
„Simfonia lupului”, 2008 a primului şofer de autobuz
român deţinător al ultracunoscutului Premiu Robert
Walser dat în nu ştiu ce canton elveţian!) sau să cunoaşteţi
BINE DE TOT pe cineva din Interiorul Editurii, dacă nu, nu
încercaţi, nu vă va băga în seamă, nici măcar secretara!
Dacă vreţi să publicaţi la Polirom, asiguraţi-vă că manuscrisul
dumneavoastră are cel puţin patru măscări pe pagină,
măcar un personaj care vomează frecvent din cauza
intoxicaţei alcoolice, trei-patru scene de hard-porno (sau
ceva nou, spre exemplu sex în trei cu un pepene) şi încercaţi
să vi-l faceţi prieten pe tânărul care are în mână pe lângă
pâinea şi cuţitul editurii şi viitorul literar al României, cum îi
place domniei-sale să creadă! Dacă sunteţi într-atât de inconştienţi
încât să doriţi să publicaţi critică literară şi dacă nu
aveţi un fost profesor universitar
care să fi scris o istorie
a literaturii române şi căruia
nu-i aduceţi aminte mereu
prin atenţii costisitoare că îl
consideraţi cel mai bun prieten,
sunteţi pierduţi! Simţul
dumneavoastră estetic, oricât
de avizat, va rămâne vecinic Adrian Buzdugan
în secţiunea ignorată a culturii
de provincie.
Prin reducere la absurd, chiar Vasile Voiculescu, dacă
ar mai trăi, ca să publice la Polirom, ar trebui să-şi completeze
„Zahei orbul” cu fierbinţi scene de sex, iar Eugen
Barbu să-şi umple până la refuz „Groapa” cu înjurături. La
Humanitas, Petre Ţuţea ar trebui să-şi verifice atent arborele
genealogic şi să-şi fructifice vreun nepot de văr de pe linia
maternă, poate e rudă cu cineva din redacţie... sau să jure că
a trecut pe la Păltiniş măcar o dată pe la Guru Filosofiei
Româneşti. Petru Popescu, ar trebui să-şi traducă în engleză
sau engleza americană (doar e plecat în State, nu? n-ar fi un
efort prea mare!) romanul „Prins” (1968, Ed. Eminescu),
abia apoi să-l propună cu sfială Editurii Rao, iar Vincenţiu
Donose ar trebui să facă o versiune în japoneză a romanului
despre foametea din ’47, „Gura lumii” (1982, Ed. Junimea),
ca Editura să tocmească (poate!) o retroversiune...
De obicei nimeni nu scrie un astfel de articol. Din frica
de a nu fi etichetat drept refulat („Bă, n-ai ajuns la struguri şi
zici că-s acri?!”), dintr-un calcul meschin (să nu-şi zidească
totuşi intrările acestor trei mari edituri comerciale) sau de
teama ulterioarei reacţii distrugătoare a criticilor ce pupincuresc
şi apără aceste edituri ce-i stipendiază. Trebuia să se
găsească odată şi-odată unu’ inconştient, care să-şi taie
craca de sub picioare! Da! Strugurii nu că nu-s copţi! Sunt
prea copţi, cu boabele plesnite şi oţetite! Aici, în urma
proaspăt dobânditei experienţe, fac un apel la tinerii scriitori
să nu-şi mai piardă timpul încercând să citească sau să publice
literatură românească acolo unde nu (mai) este şi nici nu
va mai fi! Nu e vorba de a nu ţinti prea sus, ci de a evita marile
brand-uri, editurile pur comerciale (exemplu de titluri de
la Humanitas.: „M-am hotărât să devin prost”, „Almanahul
sexului”, „Cum să ai un abdomen plat”, „Cine
m-a făcut femeie” – scrisă de Dr. Cristian Andrei!!!). Pe mine
personal m-a înmărmurit şi succesul cărtărescianului „De ce
iubim femeile”! Deşi comparabil cu cel al „Love story”-ului lui
Erich Segal în S.U.A. (1970), nu ştiu de ce, dar bag mâna în
foc că publicul a fost majoritar feminin (curioasele de ele!), întrucât
bărbaţii ştiu de ce!... Poate că Humanitas nu mai publică
debutanţi provinciali şi din cauză că au o experienţă tristă
în acest domeniu. Cei câţiva pe care i-au publicat parte au
fost prost aleşi, parte nu i-au promovat (asta dovedind că nici
nu au avut vreodată o intenţie serioasă în acest sens!).
Aceste „mari” edituri nu mai promovează demult „mica” literatura
română contemporană şi, tocmai de asta, cred că în
curând vor râmâne doar nişte nume în spatele cărora nu se
va mai afla nimic! Îndreptaţi-vă atenţia spre aşa-zisele „edituri
de serie B”, căci ele duc greul, „riscând” să publice ceea
ce va deveni în timp parte din cultura naţională!
Când Theodor Codreanu va publica o carte despre Eminescu
la Editura Rao, Gheorghe Neagu una despre scriitorii
vrânceni contemporani la Polirom în Colecţia Plural M,
iar eu una de proză la Humanitas, promit că voi reveni
asupra acest articol, aceasta însemnând că mă voi lua de
cei care au contactat H.R.P.s (rod al unei giugiuleli cu piaţa
occidentală, cultura altora cum ar veni...) sau de subsemnatul,
care s-ar dovedi un ipocrit pur-sânge!
www.oglindaliterara.ro 4571