poezie - Oglinda literara

More documents

Recommendations

Info

TEATRU Personajele: - CUCU: După vârstă ar trebui să fie un bărbat copt la minte, altminteri scund, chel, de profesie... casnic. - DOAMNA CUCU: Nevasta şi egala lui în drepturi, în realitate cu un cap mai mare ca dumnealui. - COANA MARE: Mama dumneaei şi soacra dumnealui. Debordantă şi plină de energie, întotdeauna imprevizibilă în mişcări, într-un cuvânt, capul răutăţilor. - HALVIŢĂ: Recidivist, răsfăţatul penitenciarelor şi spaima celor de bună credinţă, care pot fi luaţi drept gură-cască. - FIRICĂ: fotograf – norocul lui cu ghinionul care se ţine scai de el. - ESCROCUL: Permanent în căutare de naivi pentru câştigul lui şi al moralei. - SUBOFIŢERUL: De fapt o tânără subofiţer, de curând încadrată şi care trece fără să răsufle dintr-un bucluc în altul. Pe scenă mai apar doi brancardieri traşi la indigo, nişte ţărani fruntaşi şi vigilenţi, recuzita mai apelează la tot felul de zgomote ciudate şi la două coruri de gură-cască aflate în stradă. Toate din vina autorului. 4622 Partea I-a Spaţiu larg mobilat convenţional. Pe peretele din spate, o fereastră mare cu precizarea că în locul geamului se află hârtie de calc sau o folie de polietilenă pe care este desenată imaginea unui cunoscut bulevard bucureştean. În dreapta, bucătăria. În stânga, dormitorul. Partea centrală a scenei este ocupată de o masă şi câteva scaune. La ridicarea cortinei, Cucu îşi face de lucru pregătind masa. În monologul său cu un ton pune întrebările şi cu altul îşi răspunde. Poartă şorţuleţ cu Donald şi fredonează un cântecel naiv. CUCU: Cucule pune masa că vine tovarăşa noastră de la serviciu înfometată şi n- are timp să aştepte. Da' ea e drăguţă. De fapt e mai mult o doamnă decât o tovarăşă. N-ai ce face, trebuie să recunoşti. Mai ales dacă o fi avut şi vreo şedinţă din alea, ştii tu. Eh, dar când nu are ea şedinţă? (Răsfoind o agendă); Astăzi care va să zică „Avantajul muncii pregnant organizate pe faze şi etape de producţie în funcţie de plan şi perspective, de sus în jos, concomitent cu mobilizarea elanului creator şi al entuziasmului de nestăvilit al oamenilor muncii, de jos în sus, cerinţă esenţială pentru progres şi bunăstare”. (Mai citeşte o dată mormăind). Săraca nevastă-mea, d-aia umblă ea cu geanta plină de aspirine. (Tare): Să nu râzi Cucule, că nu e de râs. Nu! Aşa să ştii. E de plâns, asta e. Păi, nu? Soţia ta e fruntaşă şi tu... (Se uită în oglindă): Caraghiosule! Cine e mă' caraghios? Eu? Tu, tu. Soţia care este nu-i aşa, baza societăţii, mama viitorilor tăi copii trebuie apreciată şi respectată. Asta e soţia ta! Adică a noastră. Cum a noastră, mă'? Eu ştiam că e numai a mea. Împărţim la bine, împărţim la rău, împărţim chenzina că altfel nu se poate. A cui chenzină? A ei, nu a mea. Munca mea nu este remunerată. Eu fac totul din pasiune. Din pură pasiune. De amorul artei. Aşa să ştii. Împărţim patul. Asta e: una caldă, una rece. Şi mai departe nu mă interesează. N- o suspectez, n-o caut în poşetă, ce eu am nevoie de cucuie... De Cucu-ie cum are chelul de tichie... (Îşi pipăie creştetul capu- Coana mare se mărită lui)... de mărgăritare?... hm, mai ştii? (Pendula bate ora exactă. Din colivie iese un cuc strigând: „ Cucule, Cucule!”) CUCU: Cine mă strigă? Cucul pendulei cu ton de şagă: Cu-cu-le... Cu-cu-lee. Cucu: Care eşti mă' ? (Se uită în jur, sub masă, sub scaune, ridică şorţul): Aaah, tu erai mă' piticuţule? Să ştii că iar m-ai păcălit, hai fă-te cuminte şi intră la loc în colivie. Ăsta e rolul tău, n-ai ce face. La noi fiecare are rolul lui. Asta e. Eu am rolul meu, tu ai rolul tău. Un cuc e mai mare (arată la el), alt cuc e mai mic. Ni se umple lumea de cuci, nu alta. Nu te-ntreabă nimeni dacă-ţi convine sau nu. Dar în schimb tu n-ai condică, n-ai şedinţe, n-ai şef, nu tu învăţământ politic, nu te scoate la muncă voluntară, nu te scoate când vin... cucii ăia mari în limuzine negre şi cu sirenă. Domneşti, nu alta. (Către public): Ăsta da, cuc fericit Sărmanul de el! Nu eu Cucu. Cu-cu! Eu cu-cu! Se aude soneria. (fragment) Ion Untaru CUCU: Da, mamăă!... A venit tovarăşa noastră de la serviciu (deschide uşa soţiei). DOAMNA CUCU: (Îmbrăcată tinereşte, fustă nu pantaloni, se apleacă şi-şi sărută soţul pe frunte. Cucu se comportă ca un motan alintat): Ce mai faci măi Cuculeţ? Ţi-a fost dor de mine? CUCU: Dor mărunt, dor mărunt. Mişcare liberă. Doamna Cucu trece în dormitor, se schimbă, apoi în bucătărie, se aude robinetul, se spală. Reapare ştergându-se pe mâini. Stau împreună la masă care nu durează mult. DOAMNA CUCU: Săracul de tine, să nu te topeşti de-atâta dor. CUCU : Mai bine povesteşte-mi ce ai făcut azi la serviciu. Te-am sunat toată dimineaţa şi centralista mi-a spus de fiecare dată: Sunaţi mai târziu, sunaţi mai târziu. Că pân-la urmă m-am înfuriat şi am întrebat-o: Da' Dumneavoastră până când staţi acolo? DOAMNA CUCU: Te-nşeli Cuculeţ. La noi nu se stă. Se lucrează. Şi încă tare de tot. CUCU: Pe cine ai mai „lucrat”, mamă? Nu vrei să te astâmperi? DOAMNA CUCU: La turnătorie ne-a venit un macaragiu nou. Lucrează pe macaraua aia mare de zece tone. CUCU: Aia la care-i spuneţi voi „scroafa”? O scroafă de zece tone. Saturi cu ea un cartier întreg, nu alta. DOAMNA CUCU: Scroafă dacă zici tu. Dar el e tânăr şi drăguţ foc. Macaragiul i-a dat fiecăreia dintre noi o garoafă. CUCU: Şi ţie? DOAMNA CUCU: Da, şi mie. CUCU: O garoafă? DOAMNA CUCU: N-ai ghicit. CUCU: Ţi-o fi dat un trandafir?! www.oglinda<strong>literara</strong>.ro DOAMNA CUCU: Un buchet întreg, aşa să ştii. CUCU: De trandafiri! DOAMNA CUCU: De trandafiri. CUCU: Ăsta nu e întreg la minte. DOAMNA CUCU: De ce Cucule, să nu fie întreg la minte? CUCU: Habar n-ai tu câţi au păţit-o din cauza... trandafirilor. DOAMNA CUCU: Nu ţi-am spus? CUCU: Ce mi-ai spus, dragă? DOAMNA CUCU: Că e drăguţ (Cucu bate darabana cu degetele pe faţa de masă). CUCU: Mă' ăsta vrea să-ţi facă curte. DOAMNA CUCU: Asta e. CUCU: Lasă-l mă ' să se-nveţe minte! DOAMNA CUCU: Măi Cuculeţ dar tu nu eşti gelos deloc? CUCU: Ba da. DOAMNA CUCU: Păi, nu se vede. CUCU: Eh, păi asta e că nu se vede. DOAMNA CUCU: Să ştii că tot ce ţi-am spus, este adevărat CUCU: Da, mamă, ştiu. Afară de flori. Trandafirul este... floarea noastră naţională, ce ştii tu. Dar rezolvăm noi şi asta. A trecut vremea când bărbaţii mai cumpărau încă flori pentru doamne, le cântau serenade sub balcoane, le închinau ode, se băteau în duel pentru dumnealor. DOAMNA CUCU: Măi Cuculeţ te pomeneşti c-ai prins şpilul. CUCU (misterios): Cucule, fă-ţi autocritica. Ia spune tu sincer de când nu i-ai mai cumpărat soţiei tale flori? Mândria noastră, turnătoarea familiei îşi doreşte un buchet de flori. Dar nu vrea trandafiri că ăştia se ofilesc repede şi mai ales înţeapă. Înţeapă, ai înţeles? (iese din cameră şi se întoarce cu un buchet imens pe care-l oferă soţiei înălţându-se pe vârfuri pentru a o săruta). DOAMNA CUCU: Pentru asta te iubesc eu pe tine, Cucule. Pari tu nesărat dar eşti copt la minte. CUCU: La fel ca pepenele, dragă: nu-i afli gustul dacă nu-l strângi în braţe. Dar nu prea tare că altminteri crapă şi s-a zis cu el. DOAMNA CUCU: Haiti! CUCU: haiti! DOAMNA CUCU: Şi mai scoate odată şorţul ăla de pe tine că nu te-ai născut cu el de gât! CUCU: Imediat, imediat mamă. Deformare profesioanlă. DOAMNA CUCU: Ia exemplu de la mine. Eu numai la uzină sunt turnătoare. Acasă sunt o soţie model. Model, nu alta. CUCU: Mie-mi spui? Da' ce eu nu sunt fruntaş la locul meu de muncă? Sau nu-ţi mai place cum gătesc şi cauţi motive pentru o strâmbă? Adică ce, dacă tu poţi să fii soţia mea şi încă una model, eu de ce n-aş putea să fiu gospodina ta şi încă una model? Sau mă consideri şi tu un fel de... parazit? Fac alergie ori de câte ori aud cuvântul ăsta. Parazit social. DOAMNA CUCU: Cuculeţ, nu mai suferi dragule, că la urma urmei sunt şi paraziţi absolut necesari şi de care nu te poţi dispensa. Şi eu n-am văzut nici un fel de parazit care să gătească aşa de bine ca tine. Hai, te rog, nu mai plânge că-i inundăm pe vecini şi-au să ne ceară evacuarea că-i cunosc eu. Ia închipuie-ţi că te făcea mama doică la maternitate şi cu salariul tău deabia plăteam o bucătăreasă, căreia poate i-ar fi plăcut să mai şi tragă la măsea sau să alerge după pensionari prin Cişmigiu. Asta zic şi eu catastrofă, nu tu.
Cum am rămas necompostat ! MERIDIANE Oi mai fi mers eu cu trinu’, da’ ca dă data asta, chiar că n’o mai fost ! Nu că merjeam dăparche, că dăla Târgu Mureş la Deva nu’i o moarche ghe om, da’ pierzi o zâ până ajunji ! Că noi n’avem « Intercity » d’ălea dă merg ca vântu’ şi ca gându’ ! Şi p’ormă te seacă dă bani că ziche c’o vre v’o 5 sau 6 cartonaşe d’ălea colorate. Unu’i « supliment de tren accelerat », altu’ zişe « preţ întreg valabil via Cuci » (ş’i maro), unu’ verde cu dungă albastră să cheamă :«valabil orice distanţă », şi mai apoi altu’ cu « diferenţă clasă valabil 120Km cu legitimaţia Nr… » Da’ mai important e hârtiuţa aia uşurică de’o pierzi pân buzunare cu « seria A no. 55534 suplement tren accelerat clasa 1 valabil cu legitimaţia no. 3023 » pă care controlorul o găureşte la lună şi la zî. Doar că numai să faci toate scrisurile astea, trebe să vii cu noaptea’n cap la staţie, până ce casieriţa învaţă să le facă. Da’ mai întâi trebe să sune la « centru » ca să aibă « locu’ », că după schemă rămâi în pişere, că zişe că locurile s’au gătat. Pă schemă s’au gătat, da’n ţug nu’i nimeni, nu ştiu cum ! Şi ea sireaca, trebe să întrebe la şef şi să’i spună cum s’o face beletu’ cu tăti cartonaşele alea ! Da’ mai bine iei personalu’. E şi mai ieftin, mai întâlneşti un om, afli ce să mai întâmplă pân sat ! E fain ! În plus, te mai găseşti pă lâng’o vădană şi treşe vrămea mai lesne, că ţugu’ ăsta să opreşte la toate birturile, dă nici nu’s trecute pă vr’o hartă. Şi mai trebe şi să schimbi dă vreo două-trei ori. Numai să te înveţe unde ! Că unii zişe că’i mai bine la Vinţu’, alţii zişe la Alba, că stă mai mult. No, tăti or fi bune, dacă n’ar fi aşa dă cald ! Par’că ar fi luna lui cuptor şi suntem doar în cireşar. Am putea dăschide o ţâră jamurile, da’ baba din fundul compartimentului, aia îmbrobodită c’o năframă bine strânsă sub’ măsele, ţipă că trage ş’o răşesc ! Da măcar un lucru’i bun ! Vădana mea’i cu’n prunc dă vreo patru-cinci ani, care doarme pă două urechi dă cald ce’i ! Poate c’oi putea să mă apropii ! Nici vădana nu’i spăriată ! Tocma’ când îi suflu’n ceafă, s’o răcoresc, apare controloru’. Să uită câş la mine şi la bilet şi zişe : « Nu’i compostat !» Îi zâc : « Tocmai voiam să-o compostez. Lasă-mă mneata un perţ dă ceas, şi fac eu ce trebuie ! » Nu, că să cobor ! Tocmai acum, când vădana ar zice că da ! « Mai lasă-ma, rog frumos, Dl. Controlor, că mă dau la prima ! (mă rog, depinde cine’i prima !) » Şi m’o lăsat. Între timp, ficioru’ vădanei s’a sculat şi ţipă ca din gură dă şarche, dă parc’ar vrea ţâţă. Mă-sa îi dă un CAPPY TUTTI FRUTTI şi’l linişteşte. Da amu zişe c’o vrea să duhănească (vădana, nu pruncu !) Numa’ că Dom’ ministru a zâs că nu să duhăneşte în compartiment. Aşa că pleacă la platformă şi mi’l lasă mie pă prunc să’l păzesc ! Şi bagajele cu el, că sânt vreo 6 sau 7 saci. După v’o zece minute să’ntoarşe. Da amu’i obosâtă ! Nu ştiu ce-o fi duhănit, da miroase cam dulce-acrişor ! Îşi pune capu’ pă umăru’ meu şi adoarme ca o fătucă ! Da’ o fătucă care sforăie. Între timp s’a urcat în compartiment ş’un popă. Îşi ţăsală barba dă v’o două-trei ori, închide ochii şi adoarme. Amu să sforăie pă două voci în compartiment : una dă soprană a vădanei şi una dă bas, a popii. Numa’ pruncu’ nu sforăie şi eu, care nu pot să dorm. Da’i căldură mare, Dom’le, şi ferestrele astea tot închise ! În fine, ţugu’ s’opreşte d’a binelea ! Vinţu dă Jos. Unde’o fi ăla dă sus, că nime’ nu-mi spune dă el ! Toţi s-au trezit, sar pă bagaje, să le dea jos, că ţugu’ stă numa’ un perţ. Eu, că mi-s cavaler, o ajut pă vădană. Numa’ pruncu’ urlă, că l-a trezit din somn. Urc repede dă v’o douătrei ori să cobor sacii, până Adrian Irvin Rosei n’o pleca trenu’. Uite c’o plecat ! Chiar şi cu sacu’ meu, că n’am avut vreme să’l dau jos şi amu’ călătoreşte spre Sibiu. Da’i mai bine că’s mai uşor ! Trenu’ de Simeria vine la linia 4. Cum la Vinţu’ dă jos nu’i pasaj subteran, trebe să treşem şinele pă sus. Da’s vre’o două trenuri garate care trebe să le traversezi. Dacă n’or pleca drept când sânt cu sacii vădanei în treşere ! Mai bine înconjuri trenu, da’ iute, că la Vinţu’ ţugu nu aşteaptă ! Pentru că se opreşte mai mult la Blandiana, staţia ce vine mai apoi. Dă ce asta, numa Domnu’ conductor ştie! O fi din pricina furtunii! Par’că s’a spart ceru’! Plouă, tună şi trăzneşte dă să rup tăriile văzduhului. Şi jamurile astea, care mai adinauri nu lăsau să intre o ţâră dă aer, amu’ mustesc dă apă. Uşor, uşor, apa avansează pân crăpături, curge pe pereţii wagonului, udă scaunul dă plastic, şiruie pân culoar şi dispare sub uşa compartimentului. Gara Sibot. Cinci minute, zece minute, jum’ate dă oră ! Iacă şi watmanu’, nu ăla care voia să compostez, altu’ ! « Din cauza furtunii, linia este întreruptă. Aşteptăm autobuzu’ să vă ducă la Simeria. Vă rugăm să veniţi în gară. » Şi afară tot ploauă şi ploauă! Şi sacii vădanei’s tot mai grei, o fi cărat pietre! No c’o venit şi otobuzu’ ! Da’ntre timp s’o făcut noapte. Am ajuns şi la Simeria, că nu’i dăparte, numa’ vreo 25 dă kilometri. Măcar acii’i sec. N’a căzut niş’o picătură dă apă şi’i o zăpuşală dă moarte. Poate mă zvânt o ţâră, că tot cărând sacii vădanei îs ud până la chiele. Da’ zugu’ dă Arad a trăcut acum v’un ceas. Şi cum ştie tot omu’, « trenu’ nu aşteaptă », nici când s’o rupt linea. Mai e unu, da’ peste v’o două ore. Noroc că la restaurantu’ gării faşe o ciorbă dă burtă faină. Nu-mi mai arde nici dă vădană, nici dă popă, nici dă nimic. Mi-e frig în gară şi’s numa’ n cămeşe. Şi manelele astea care urlă prin megafon dă’ţi sparg urechile. Şi ciorba, care nu mai vine ! D’aia o fi scriind pe uşă: « Angajăm de urgenţă ospătar !» Da’n sfârsit, a venit ! E cam fierbinte, da’ am tot timpu’ s’aştept. « Pâr, bum, hâr, Bucuresti, hâr, bum, Deva, bum, pâr, 60 de minute », megafonul scuipă nişte pârâieli. « Ce zişe ? », o întreb pe casieriţă. «Că trenul Bucureşti – Deva, cu o întârziere de 60 de minute, intră în gară la linia 3. Vă urează călătorie plăcută !» Păntru numa’ zeşe minute dă voiaj până la Deva ! Ş’am lăsat şi ciorba, ş’am rămas şi necompostat ! Data viitoare iau maşină mică ! PS. Pentru referinţele pronunţării, vezi Marius Chicoş Rostogan, « Un pedagog de şcoală nouă » de Ion Luca Caragiale. www.oglinda<strong>literara</strong>.ro 4623
Page 2 and 3:
Coperta 1: Peştişorul-tablou art
Page 4 and 5:
SIMPLE PRECIZĂRI CELE DOUĂ LITERA
Page 6 and 7:
PULS Deunăzi, mi-am amintit de una
Page 8 and 9:
ESEU 4556 Reconstituirea unui succe
Page 10 and 11:
ISTORIE LITERARĂ trebuie înţelea
Page 12 and 13:
POEZIE VASILE GHINEA IULIAN BARBU F
Page 14 and 15:
ATITUDINI Un fals filosof al religi
Page 16 and 17:
NOTE DE LECTURĂ Rolul jurnalistulu
Page 18 and 19:
INTERVIU Interviu cu George Stanca
Page 20 and 21:
NOTE DE LECTURĂ Printre crini şi
Page 22 and 23:
JURNAL DE BIBLIOTECĂ Biserca San P
Page 24 and 25: INTERVIURILE MELE „NU VREAU ŞI N
Page 26 and 27: RESTITUTIO zau vremea scrierilor p
Page 28 and 29: JURNAL NECONVENŢIONAL Actualitatea
Page 30 and 31: ESEU ÎNŢELEPCIUNE ŞI VICLENIE F
Page 32 and 33: POEZIE Brabhjot Kaur Poezie indian
Page 34 and 35: INTERVIU INVENTAR LITERAR Sorin Ion
Page 36 and 37: ESEU IUBIRE ÎN INDIA Sumar şi ref
Page 38 and 39: ATITUDINI MARIN IFRIM: TRILOGIA EFE
Page 40 and 41: AESOTERICAE Informaţia Tradiţiei
Page 42 and 43: AVANGARDA RUSĂ 4590 CAVALERUL TRIS
Page 44 and 45: ADNOTĂRI Alături - restaurantul
Page 46 and 47: 4594 PAUL SPIRESCU DUHOVNICEASCĂ N
Page 48 and 49: ROMÂNII DE LÂNGĂ NOI UN LIRIC RE
Page 50 and 51: ATELIER De ce nu a fost scris marel
Page 52 and 53: ATELIER Ultima primăvară a lacrim
Page 54 and 55: EVENIMENT Eugène Ionesco - 100 ans
Page 56 and 57: ATELIER O ISTORIE A LITERATURII ROM
Page 58 and 59: ATELIER Viorel Dinescu - Erosul şi
Page 60 and 61: ISTORII DE PE BLOG Creştinii româ
Page 62 and 63: DANIEL MUREŞAN 5 . JENA ÎNGERILOR
Page 64 and 65: DEZVĂLUIRI era internat la Gătaia
Page 66 and 67: LABORATOR Secretele capodoperelor 4
Page 68 and 69: REMEMBER Holocaust: Tinerii întrea
Page 70 and 71: PROZA De veghe Ecouri stinse de gus
Page 72 and 73: ESEU Panait Istrati, căutătorul d
Page 76 and 77: SCRIITORI ÎN AGORA (urmare din num
Page 78 and 79: EVENIMENT PREMIERĂ DE MARE SUCCES
Page 80 and 81: ESEU NOII PRECUPEŢI 4628 Adrian Ga
Page 82 and 83: ESEU viaţă de un dor nemărginit
Page 84 and 85: PROZĂ IEDERA - fragment de roman -
Page 86 and 87: REVIZUIRI Lăsaţi moaştele mitrop
Page 88 and 89: MAPAMOND O clipă în cer 4636 Aure
Page 90 and 91: IMPORTANT Prof.Dr. în istorie Augu
Page 92 and 93: CONSEMNĂRI * * * Maria, Teresinka,
Page 94 and 95: LECTOR Un poet cu revelaţia cuvint
Page 96 and 97: POEZIE IOANA TRICĂ Vremea cu faţ
Page 98 and 99: VARIA Beton şi sticlă România se
show all

poezie - Oglinda literara

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?