poezie - Oglinda literara

More documents

Recommendations

Info

DANIEL MUREŞAN 5 . JENA ÎNGERILOR Fiinţe ale spiritului dormiţi mult prea mult, Injurii, criminali făcându-şi crucea înainte de a lua viaţa,nenorociri ce aduc verdele în cenuşiu şi negrul tăciune – şi unde stau îngerii în timpul de care vorbim, se ascund precum liliecii, au nevoie de ei copili şi bătrâni, ei îi văd, văd mielul şi puiul de leu, să începeţi cu schimbarea dietei . Atâţia plăpânzi şi de vârsta lumii dată-n speţă, nu pot ţine piept cu zeul războiului nedrept ?, rămân aceşti feţi novici şi blânzi să îndemne dezmăţul şiroaielor de sânge, sfâşieri , în aceeaşi clipă fraţii lor suspină, puii nevinovaţi, aripi stinse , vegheaţi ,voi îngeraşi, în altă parte alăptatul, aici s-a terminat ! Mitologiile jubilează pe seama Naşterilor celebre anunţate, bine, dar de ce vine slăbiciunea necuvenită la câte un înger, chiar s-a născut şi ieri un rege al răului, n-a fost nedumerit, jenat îngeraşul, vrem atitudine, iscusinţă şi ocrotirea celor slabi, vestiţi-ne că nu vor privi părinţii la mormintele noastre, că vom rămâne tineri . Ce pot face bunicii, fraţii, prietenii mai mari în amestecul bizar ? Mulţumiri sorţii - adesea încurcă lucrarea zeilor, deoparte stau mugurii, spiritele din vremea lumii, jena zilnică . 6 . ROATA VIEŢII Mişcarea aceasta ovală,rotundă se află în iureşul clipelor a anilor la întâmplare, aşa-i alegerea, se face spirală, ne spun mulţi veniţi din cele patru zări, dar nu toţi umblă cu pasul normal, se vede la roţile prinse-n priviri, în ceaţă, mulţimi de puncte, de sus şi de jos, discul alunecă mărunt, anunţă oprire, cei ce nu şi-au dat mâna înainte, o întind ca ultim gest de pământean . Reîntoarcerea pe una sau alta dintre trepte e dorinţa-n van, le par rău de la zei, la pigmei de legămintele sfinte, mişcarea-i rotund închisă, anii de glorie, culori din discul vieţii, iubiri pripit părăsite, nu vin înapoi, se taie din fire, pune-le domnule doctor la loc !, deodată se aprind, un pumn de scrum, ştim că erau paralele, roata s-a schimbat, e piramidă întoarsă, El, ajuns cândva în vârf ţinea pe umeri Piatra lui Hercule şi nu-şi poate uita treapta pe care se desfăta, rămas tot printre mulţimea la capăt perindată , să nu-l credeţi că nimic nu regretă, mereu spune aşa, la ce te poţi aştepta după coborârea forţată ? POEZIE ALEXANDRU BODOLICĂ nebunie... am pus o cana cu lacrimi la fiert sa vad cata sare seaduna am incercat toti oamenii sa cert sa vad ce o sa spuna. apa din cana s-a evaporat in ochi imi intra sarea lumea pe care am certat imi sufla lumanarea. E viscol... E viscol pe stradã, ªi fulgi-adunaþi în grãmezi, Cuprinsã e lumea, De primele zãpezi... Am ieºit în stradã Sã prind un fulg în mânã ªi am vãzut pe mama, Cãruntã ºi bãtrânã... E viscol ºi furtunã, Copacii se pliazã... Ca teancul de hârtii ªi mama lãcrimeazã. E viscol paranoic, ªi n-o mai vãd pe mama E ninsa pân-la umeri ªi albã-i e nãframa. E viscol pribegind, Pe mama o dezgroapã, O caut cu privirea, O lacrimã pe-o pleoapã... tot o sa scriu... tot o sa scriu, orice-ar veni cutremure, si ciuma... cand nimeni nu m-o pretui m-or ingropa in huma. cum pentru prunc e mama, asa mi-e scrisul drag cum pentru poza, rama cum casa pentru prag. chiar de-mi vei arde cartea si-o vei calca in strada nu-mi vei aduce moartea sunt altii, sa ma creada. cum ti-este sete vara de apa de izvor asa, cand vine seara prin poezie zbor. sunt mut, fara suflare dac-am uitat cuvantul aprinde-o lumanare cand parasesc pamantul. Şi îngeri vin să umple transparenţe… Iată, iubite,clipa vine sonor Şi umple policrom sufletul meu Şi paseri albe se rotesc în zbor Şi îngeri vin să umple transparenţe JURNAL CLAUDIA VOICULESCU Iată, iubite,stau vămile la pândă Şi lumile noastre se scaldă în ele Iar dragostea noastră crescândă Priveghi şi smirnă presară în stele… Iată, iubite, vine spaima de noapte Ca sângele se-ncheagă în suflet durerea… Unde şade ciocârlia din şoapte Şi unde nevăzută, flămaândă, puterea? Iată, iubite,vin alte stoluri de paseri, pe rând Şi torc o lumină bolnavă Ultimul stol de paseri negre, zburând Lasă în urmă dâra morţii, grea ca o lavă… Tu, Moartea mea, care-mi rămâi datoare Tu stai de veghe, tainică vestală , Şi-ncet, perfid, mai smulgi câte-o tăcere Şi cheltuieşti întreaga mea avere Fără să-nalţi măcar vreo catedrală… Purtăm acelaşi număr la sandală Şi te-ai născut cu mine din durere Dar eu mă-nalţ cu gândul printre sfere Când viaţa tu mi-o nărui,o,vandală! Deşi aceeaşi mamă,în risipă, În lume ne trimite călătoare Tu m-ai furat în fiecare clipă Şi nevăzut şi-atotstăpânitoare Îmi pui o mască ultimă,în pripă Tu, moartea mea, care-mi rămâi datoare! Mai limpezesc… Se-aude tropot pământesc Venit dintr-o lume târzie În ape străine eu limpezesc Ultima iubirii felie. Ce neagră e apa care rămâne Şi chipul tău palid în ea! Asemeni hotarul care răpune Întregul din inima mea. Coboară din nor pasărea neagră Înlauntrul patimii ger… Unde-mi vei duce inima neagră Când ea în sine mi-e temnicer? Şi iarăşi, mai spre sfârşite Mai limpezesc mângaâierea Şi bate din aripi cerşite Clipa visată spre re-nvierea… 4610 www.oglindaliterara.ro
Răşinarii familiei Cioran Se-nţelege că în cei şapte ani de detenţie n- a ştiut nimic despre familie şi despre ceea ce se petrecea în ţară. Erau izolaţi ca-ntr-o leprozerie. Că nici eliberarea nu reprezenta decât intrarea într-o leprozerie mai mare avea să se convingă la sfârşitul anilor de calvar. *** Liber într-o lume înregimentată Când Aurel Cioran şi-a încheiat stagiul de detenţie comunistă, în 1956, România era deja bine virusată ideologic, schimbată la faţă cum ar fi spus fratele său, dar nu în sensul pe care îl procesase scepticul, ci într-o formă proletcultistă şi imundă. Începea un ciclu de viaţă nou, dar nu lipsit de umilinţe, de vexaţiuni şi de toate mizeriile care definesc un regim totalitar. Nu intra într-o libertate firească, ci în surogatul ei, într-o lume în care totul era dirijat, aliniat şi impus în regim imperativ, heirupist. “Cine nu e cu noi, e împotriva noastră”, se scanda peste tot într-o formă nevrotică, ameninţătoare şi spăimoasă, care excludea echivocul. În anul 1956 a avut loc revoluţia din Ungaria, pretext excelent pentru atotputernicul partid comunist de la noi şi pentru braţul său de nădejde, securitatea, să-şi sporească veghea şi suspiciunea. Trecuse doi ani de la lichidarea lui Pătrăşcanu şi Dej stăpânea peste ţară cu mână de fier – sigură şi neînduplecată când era vorba de păstrarea puterii. Cei din apropierea lui au înţeles că dincolo de masca bonomiei afişată ocazional pândea o ferocitate devoratoare. Şi prietenia “de nezdruncinat” cu fratele răsăritean curgea bine dar Dej trebuia să mai dea un examen şi să convingă printr-o nouă probă de devoţiune. Prilejul l-a constituit revoluţia din Ungaria când dictatorul român n-a stat o clipă pe gânduri, a intrat în joc şi-a regizat cea mai netrebnică farsă. Aceasta este lumea în care plonjează Aurel Cioran după cei şapte ani de recluziune şi de penitenţi impusă. Cu eticheta de “fost deţinut politic” lipită de numele său era greu să se rostuiască în vreo slujbă. Purta, totuşi, răspunderea familiei şi trebuia să găsească ceva chiar sub demnitatea şi pregătirea sa. Bunul său părinte era deja de mai multă vreme, scârbit de viaţă şi bolnav cu puţine şanse de însănătoşire. Se va săvârşi, de altfel în anul următor, 1957. Primul eşec în tentativa obţinerii unei slujbe l-a înregistrat la Muzeul Brukenthal din Sibiu, unde se dusese cu un prieten medic. “Notez, se confesa lui Dan C. Mihăilescu, că prietenul meu era medic şi-i salvase pe cineva din familie. I-am spus doleanţa. Când am plecat, ne-am oprit amândoi năuciţi în fond ce-a vrut să spună că nu poate angaja un hoţ”? A găsit în cele din urmă înţelegere la directorul unei fabrici din oraş. “I-am explicat situaţia mea şi m-a angajat. Am fost opt ani muncitor necalificat, apoi mi s-au recunoscut studiile universitare şi am fost numit economist” (L.A.I.) S-a pensionat în 1974 iar scepticul parizian se arăta mulţumit de noua situaţie a fratelui sibian. Îi sugera chiar o preocupare pentru umplerea timpului liber de care dispunea acum din abundenţă. “Acum, că nu mai mergi la birou, îi scria la 6 iunie 1974, încearcă să descurci povestea asta (urmare din numărul anterior) veche…” Sugestia se referea la istoria neclară a relaţiilor dintre familiile Goga şi Cioran. Scepticul avea însă tipicul său: o problemă ridicată într-o scrisoare era reluată, accentuată şi adâncită şi în corespondenţele ulterioare. La fel procedează şi în chestiunea pensiei fratelui său. “Ai să faci ce vrei, adică ai să fii liber ca un zeu…”, îi scria în epistola din 17 iunie 1974 (“Scrisori… p. 124). Devenea, oricum, evident că odată eliberat de povara slujbei la stat va putea gândi şi alte proiecte, chiar şi la vizitarea fratelui său aflat pe tărâmul galic. De la veghe la templu După revoluţia din decembrie, Aurel Cioran a considerat că este de datoria sa să contribuie la inducerea unei imagini bastion al gândirii reacţionare. Decenii de-a rândul, opera îi fusese interzisă iar cititorii mai tineri aflase câte ceva despre el de la posturile de radio străine. Trebuie introdus în circulaţie publică şi, mai ales, trebuia distribuit întrun sistem de asociaţii şi înrudiri epistemice pentru a fi receptat în toată complexitatea lui contradictorie. Bibliografia românească, a editării şi receptării lui Cioran, era îngheţată de mai multe decenii, aşa că totul trebuia reluat de unde rămăsese cu patru decenii în urmă. Hulitul Cioran, “ideologul fascist” din familia trăiriştilor, devenea peste noapte o personalitate copleşitoare, era trecut în programele de învăţământ şi adjudecat, ca o mândrie a culturii româneşti. În problema recuperării lui Cioran, ca şi a altor emigranţi români erau multe de făcut şi Aurel Cioran a-ncercat, şi el, să-şi dovedească utilitatea. Stăruise atât de mult asupra lucrărilor fratelui său şi a receptării lui în cultura europeană că era, de departe, unul dintre cei mai informaţi în problemă. Deţinea o bogată arhivă cioraniană (corespondenţă, inedite, documente, reviste cu poziţionări din publicistica franceză) iar cercetarea ei devenea imperioasă pentru recuperarea integrală a scepticului. Aurel Cioran se implică în acest proces de reaşezare a fratelui înstrăinat în conştiinţa publică a etniei sale. Participă la colocviile omagiale organizate în vederea cunoaşterii şi trezirii interesului faţă de opera eseistului, acordă interviuri articulate şi decomplexate, susţine iniţiativele lui Eugène Van Itterbeeck în calitatea sa de coordonator al Centrului european “de poèsie et de dialogue cultural Est-Vest «Constantin Noica» din Sibiu, ordonează corespondenţa din arhiva familiei şi pune la dispoziţia Editurii Humanitas cele 422 de scrisori primite de la Emil şi chiar se implică în alcătuirea unor antologii tematice. În 1996 editează antologia “Cioran şi muzica” iar în 1997 “Cioran despre Dumnezeu” - amândouă apărute la Humanitas sub îngrijirea lui Vlad Zografi. “Identificând aceste fragmente, spune editorul în prefaţa primei antologii, de la propoziţii sau fraze şi până la capitole de mai multe pagini fratele filozofului a oferit editorului materialul unei cărţi pe care Emil Cioran n-a scris-o ca atare, dar care se construieşte pornind de la mai toate cărţile publicate de el, de la articole şi corespondenţă”. E o situaţie cu totul nouă pentru Aurel Cioran. www.oglindaliterara.ro DEZVĂLUIRI Ionel Necula O situaţie ameliorată, dacă avem în vedere că Editura Humanitas, care obţinuse exclusivitatea dreptului de editare a operei lui Cioran în limba română, îi alimenta cu regularitate contul cu vărsămintele dreptului de autor. Ceea ce a făcut Emil Cioran pentru el întrecea până şi cele mai optimiste aşteptări. Nu-i vorbă, de grijă îi purtase întotdeauna, ba chiar, în 1973, îl informa că îl desemnase ca moştenitor testamentar pentru eventualitatea că şi el şi Simone ar lichida conturile cu această lume. “Ţie ţi-ar rămâne drepturile mele de autor şi puţinii bani pe care-i am în bancă (Société Générale, Agence G. Boulevard Saint-Michele, Paris V-e). Dar o să-ţi trimit o scrisoare mai detaliată în legătură cu asta, probabil de Londra” (“Scrisori … p. 110). La Londra urma săşi petreacă vacanţa şi nu ştim dac-a mai revenit asupra problemei. Oricum, volumul de corespondenţă apărut la Humanitas în 1995 nu mai conţine şi alte referiri asupra acestui aspect. Ne imaginăm însă că prea bogat nu a fost niciodată. Deşi cărţile lui erau editate în mai multe ţări europene şi chiar peste ocean, drepturile de autor ce i se cuveneau erau modeste, descurajante şi neîndestulătoare, Cioran se plângea frecvent că marfa sa "n-are căutare", că în Franţa culturală “un pantofar câştigă mai mult decât un scriitor”, că n-are noroc la editori sau c-ar fi fost mai bine dacă se făcea “lăcătuş” (cuvânt scris în româneşte). Nu numai editorii din Franţa, dar şi cei din Italia sau de dincolo de ocean se dovedeau cărpănoşi când era vorba de drepturi de autor. Ulterior însă, situaţia sa materială se îmbunătăţeşte şi în iunie 1980, când Aurel trecea printr-o mare depresie şi î 4611
Page 2 and 3:
Coperta 1: Peştişorul-tablou art
Page 4 and 5:
SIMPLE PRECIZĂRI CELE DOUĂ LITERA
Page 6 and 7:
PULS Deunăzi, mi-am amintit de una
Page 8 and 9:
ESEU 4556 Reconstituirea unui succe
Page 10 and 11:
ISTORIE LITERARĂ trebuie înţelea
Page 12 and 13: POEZIE VASILE GHINEA IULIAN BARBU F
Page 14 and 15: ATITUDINI Un fals filosof al religi
Page 16 and 17: NOTE DE LECTURĂ Rolul jurnalistulu
Page 18 and 19: INTERVIU Interviu cu George Stanca
Page 20 and 21: NOTE DE LECTURĂ Printre crini şi
Page 22 and 23: JURNAL DE BIBLIOTECĂ Biserca San P
Page 24 and 25: INTERVIURILE MELE „NU VREAU ŞI N
Page 26 and 27: RESTITUTIO zau vremea scrierilor p
Page 28 and 29: JURNAL NECONVENŢIONAL Actualitatea
Page 30 and 31: ESEU ÎNŢELEPCIUNE ŞI VICLENIE F
Page 32 and 33: POEZIE Brabhjot Kaur Poezie indian
Page 34 and 35: INTERVIU INVENTAR LITERAR Sorin Ion
Page 36 and 37: ESEU IUBIRE ÎN INDIA Sumar şi ref
Page 38 and 39: ATITUDINI MARIN IFRIM: TRILOGIA EFE
Page 40 and 41: AESOTERICAE Informaţia Tradiţiei
Page 42 and 43: AVANGARDA RUSĂ 4590 CAVALERUL TRIS
Page 44 and 45: ADNOTĂRI Alături - restaurantul
Page 46 and 47: 4594 PAUL SPIRESCU DUHOVNICEASCĂ N
Page 48 and 49: ROMÂNII DE LÂNGĂ NOI UN LIRIC RE
Page 50 and 51: ATELIER De ce nu a fost scris marel
Page 52 and 53: ATELIER Ultima primăvară a lacrim
Page 54 and 55: EVENIMENT Eugène Ionesco - 100 ans
Page 56 and 57: ATELIER O ISTORIE A LITERATURII ROM
Page 58 and 59: ATELIER Viorel Dinescu - Erosul şi
Page 60 and 61: ISTORII DE PE BLOG Creştinii româ
Page 64 and 65: DEZVĂLUIRI era internat la Gătaia
Page 66 and 67: LABORATOR Secretele capodoperelor 4
Page 68 and 69: REMEMBER Holocaust: Tinerii întrea
Page 70 and 71: PROZA De veghe Ecouri stinse de gus
Page 72 and 73: ESEU Panait Istrati, căutătorul d
Page 74 and 75: TEATRU Personajele: - CUCU: După v
Page 76 and 77: SCRIITORI ÎN AGORA (urmare din num
Page 78 and 79: EVENIMENT PREMIERĂ DE MARE SUCCES
Page 80 and 81: ESEU NOII PRECUPEŢI 4628 Adrian Ga
Page 82 and 83: ESEU viaţă de un dor nemărginit
Page 84 and 85: PROZĂ IEDERA - fragment de roman -
Page 86 and 87: REVIZUIRI Lăsaţi moaştele mitrop
Page 88 and 89: MAPAMOND O clipă în cer 4636 Aure
Page 90 and 91: IMPORTANT Prof.Dr. în istorie Augu
Page 92 and 93: CONSEMNĂRI * * * Maria, Teresinka,
Page 94 and 95: LECTOR Un poet cu revelaţia cuvint
Page 96 and 97: POEZIE IOANA TRICĂ Vremea cu faţ
Page 98 and 99: VARIA Beton şi sticlă România se
show all

poezie - Oglinda literara

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?