poezie - Oglinda literara

EMINESCU
Reclamăm, de obicei în falset, absenţa marilor modele culturale, etice, profesionale.Sîntem
cum sîntem datorită faptului că ne lipseşte reperul absolut, geniul tutelar
gata oricînd să ne furnizeze melancolii dizolvante dar şi o formulă magică de
supravieţuire.Metafizică subţire dar şi o reţetă straşnică de castraveciori muraţi.Suferim
şi pentru faptul că nu-l avem mereu în preajmă pe “popa Tanda”.Cineva
care să ne întreţină, cotidian, masa musculară.Chiar şi aşa, pînă percutăm
noi trece o veşnicie.
EDITORIAL
Gabriel Funica
Ca şi Goethe pentru germani,
Eminescu este conştiinţa noastră mai bună.
(Constantin Noica)
De ce n-ar fi Eminescu arheul deplin al firii române ? De ce nu l-am însuşi convenabil ca
pe un permanent îndreptar ontologic ? Ar putea să fie conştiinţa noastră germană. Preferăm să
fim călduţi şi molicei.Ezitanţi.Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.De parcă în loc de oase am
avea macaroane fierte umplute cu lichid de frînă.Cum să propui unor naturi lejere, cu chef de
viaţă, un “pattern” substanţial precum Eminescu ? Pe unul care pretinde caracter, convingeri morale
şi luptă de idei ? Nu-i prea riscant ? Căci dincolo de “plopii fără soţ”, Eminescu impune rigori,
e aspru, auster şi serios.Cum să adopţi un model care te obligă să-ţi pui întrebări incomode ?
Eminescu e demult formidabil.Nu a scris el “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” ? N-am învăţat
la şcoală numeroase strofe din “Luceafărul” ? Nu intonăm, sotto voce, în momente de maximă
exasperare, “cum nu vii tu Ţepeş Doamne” ? Nu ne pătrundem de ethos românesc de fiecare
dată ascultîndu-i versurile cîntate de corul “Madrigal” sau recitate de Ion Caramitru ? Vrem un
Eminescu pentru sufleţelul nostru abscons şi nealinat. Ne recunoaştem într-un Eminescu mai degrabă
selenar, uşor androgin, predominant livresc, fără biografie.Hiperyon celest deasupra tuturor
frămîntărilor lumeşti. Doar această situare diafană în sfere intangibile ne dă şi nouă ghes
psihanodic să-l apucăm pe Eminescu de un picior scutindu-ne astfel, oportun, de implicări terestre,
prea umane.Cu cît îl ridicăm pe Eminescu mai sus cu atît se estompează latura lui omenească
exemplară, “netă şi definitivă”, imposibil de urmat.De aceea este agreat şi agreabil mitul
Eminescu.Îi acordăm întîietate estetică ca nu cumva să ne trezim cu o autoritate etică.Bunăoară
cum să te asociezi, mai ales astăzi, cu un tip care a slujit şi a crezut neîndoielnic în ideile conservatoare
? Un om care atît cît a trăit s-a declarat susţinut de dreapta. Care a criticat dur liberalismul
şi tot ceea ce venea în trena iluminismului european.Pasămite unul care îşi făcuse program
ideologic din dezvoltarea chibzuită, organică, a fondului şi îşi rîdea ritmat de comedia formelor, ostil
modernizării forţate.Cel care scria la un moment dat: “Civilizaţia adevărată a unui popor consistă,
nu în adoptarea cu deridicata de legi, forme şi instituţii, etichete, haine străine.Ea consistă în dezvoltarea
naturală, organică a propriilor puteri, a propriilor facultăţi ale sale.Nu există o civilizaţie
umană generală, accesibilă tuturor oamenilor în acelaşi grad şi în acelaşi chip, şi fiecare popor
îşi are civilizaţia sa proprie, deşi în ea intră o mulţime de elemente comune şi altor popoare.” Prea
gîndea şi scria româneşte ca să fie azi european.Nu se cade, nu dă bine, poate fi periculos.Şi ce
face firea noastră nemodelată cînd se simte periclitată ? În general întoarce armele ca la Ploieşti,
bagatelizează sau mai nou vine cu nuanţe, se raportează critic, disociază hilar.Vezi bine, ca scriitor
este român dar în realitatate era turc.Mai mult ca sigur reacţionar.Şi vorba lui Mite Kremnitz,
parcă nici chiar aşa de titanic.Pe deasupra şi intraductibil.Prea l-a făcut pe Donici cuib de-nţelepciune.Liră
de argint Sihleanu. Umblăm cu jumătăţi de măsură, şi apoi vrem respect, demnitate
şi pampon.Avem un fel de jenă să-l asumăm integral pe Eminescu din teama de a nu părea
înapoiaţi acum cînd tardiv ne-am racordat la Occident şi ne-am branşat la Internet.Un Occident
devalorizat cultural, dezideologizat, metisat, plezirist, mercantil, ecumenic, turistocrat, nivelator.Altfel,
cum să interpretăm această notă a lui Eminescu: “omenirea ar putrezi în corupţie, speculă
şi pornocraţie, dacă n-ar exista între popoare deosebiri de cultură şi mai cu seamă deosebiri
de viaţă.” Dacă tot ai un metabolism deficitar şi nu poţi să asimilezi un model intransigent au alţii
grijă să te modeleze cum vor ei.O ştim din istoria noastră cît se poate de recentă.Căci dintot -
deauna, “povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.”
www.oglindaliterara.ro
Un om care atît cît
a trăit s-a declarat
susţinut de dreapta.
Care a criticat dur
liberalismul şi tot
ceea ce venea în
trena iluminismului
european.Pasămite
unul care îşi făcuse
program ideologic
din dezvoltarea
chibzuită, organică,
a fondului şi îşi
rîdea ritmat de comedia
formelor,
ostil modernizării
forţate. Cel care
scria la un moment
dat: “Civilizaţia adevărată
a unui popor
consistă, nu în
adoptarea cu deridicata
de legi,
forme şi instituţii,
etichete, haine
străine. Ea consistă
în dezvoltarea naturală,
organică a
propriilor puteri, a
propriilor facultăţi
ale sale.Nu există o
civilizaţie umană
generală, accesibilă
tuturor oamenilor
în acelaşi grad
şi în acelaşi chip, şi
fiecare popor îşi
are civilizaţia sa
proprie, deşi în ea
intră o mulţime de
elemente comune
şi altor popoare.”
4551