Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
RESTITUTIO<br />
Serie de interviuri - iniţiată de Editura Flori Spirituale din Deva - cu scriitorul australian<br />
de origine română Octavian Sărbătoare. Prezentul, al treilea din serie, are ca temă<br />
RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA<br />
STRĂBUNILOR ROMÂNILOR<br />
Despre neozamolxianism şi poporul<br />
zeilor şi zânelor<br />
Interviu – aprilie 2009<br />
I: În interviurile anterioare, oferite Editurii<br />
Flori Spirituale, aţi punctat idei generale privind<br />
iniţiativa de reînviere a zamolxianismului.<br />
Aţi creat nucleul neozamolxianismului,<br />
definindu-i totodată direcţiile şi perspectivele.<br />
Aţi dori să specificaţi forma acestei religii?<br />
R: Renaşterea zamolxianismului din vechea<br />
religie a geto-dacilor, atât cât ştim despre<br />
ea, nu este posibilă şi nici de dorit.<br />
Urmele vechii religii a geto-dacilor există<br />
ACUM ŞI AICI cu noi ca religie populară a românilor,<br />
aflată în sincretism cu creştinismul<br />
ortodox, cu care formează un gen aparte de<br />
creştinism, creştinismul ortodox românesc. O<br />
conceptualizare a zamolxianismului contemporan<br />
nu poate lua decât forma unei noi religii<br />
care poate fi numită neozamolxianism.<br />
I: De ce neo?<br />
R: În primul rând, ceea ce avem astăzi ca<br />
religie populară reprezintă stadiul evoluat al<br />
vechiului zamolxianism. De aproape 2000 de<br />
ani credinţa geto-dacilor nu a stagnat, ci a<br />
evoluat, existând ca tradiţie populară. Tocmai<br />
aici este marele mister al spiritualităţii românilor:<br />
religia strămoşilor nu a pierit, aşa cum<br />
s-a întâmplat la alte popoare europene care<br />
au fost creştinate, ci a continuat să existe şi<br />
să evolueze. Este firesc ca o reconstituire<br />
contemporană a zamolxianismului să se facă<br />
pe realitatea spirituală a zilei, sufletul neamului<br />
românesc, nicidecum pe cea care a<br />
existat la timpul geto-dacilor. Prin urmare, o<br />
astfel de reînviere nu poate îmbrăca decât o<br />
formă nouă. O putem numi neozamolxianism,<br />
nu zamolxianism.<br />
I: Cum veţi „îmbrăca” neozamolxianismul?<br />
R: Vechea religie a geto-dacilor, existentă<br />
acum ca tradiţie populară, purtând hainele<br />
noi, va fi prezentată doctrinar cu o continuitate<br />
sacerdotală, aşa cum se întâmplă şi în<br />
marile religii ale lumii. Va trebui prin urmare<br />
să fie o structură închegată şi să corespundă<br />
criteriilor de evaluare a conceptelor atribuite<br />
unei religii. Un cod de legi al neozamolxianismului<br />
este un prim pas. Formaţia mea profesională<br />
mă ajută să pun cap la cap<br />
elementele esenţiale care constituie o religie.<br />
I: Care ar fi acestea?<br />
R: În primul rând o definire a realităţii ultime,<br />
cea a lui Dumnezeu, adică Zamolxe în<br />
cazul nostru, ca Mântuitor. Apoi trebuie clarificată<br />
relaţia omului cu Dumnezeu. Alte teme<br />
esenţiale sunt teologia şi practicile religioase.<br />
Vor trebui luate în considerare temele sociale<br />
precum şi viziunea de viitor. Dihotomiile binerău,<br />
lumină-întuneric şi altele, tratate de religiile<br />
lumii, vor fi prezentate dintr-o<br />
perspectivă a umanismului contemporan.<br />
Primitivismul ideilor despre facerea lumii în<br />
şapte zile, existenţa persoanei diavolului care<br />
amăgeşte pe oameni, păcatul originar, vina<br />
veşnică a femeii şi altele de acest gen pueril,<br />
nu au ce căuta în mintea adevăratului om religios.<br />
Astfel de idei rămân doar în minţile<br />
care stagnează.<br />
I: Zamolxe Mântuitorul. Cum conceptualizaţi<br />
această sintagmă?<br />
R: Dumnezeu în esenţă este transcendent,<br />
nimeni nu-L poate accesa direct, ci<br />
doar printr-un intermediar, în acest caz, Zamolxe.<br />
Personalitatea Mântuitorului Zamolxe<br />
este paradigmatică, oferă o cale practică privind<br />
mântuirea ce duce la apropierea de<br />
Dumnezeu în această lume şi la unirea sufletului<br />
omului cu cel al lui Dumnezeu în<br />
lumea de după moartea corpului fizic. Se ştie<br />
foarte bine de existenţa credinţei dacilor în<br />
nemurirea sufletului. Zamolxe este Mântuitor<br />
deoarece a parcurs calea către Dumnezeu,<br />
un drum spiritual pe care ni l-a lasat moştenire<br />
nouă, urmaşilor: a fost om obişnuit, apoi<br />
căutător spiritual, învăţat, ascet, ca apoi să<br />
se mântuie mergând la Dumnezeu şi devenind<br />
una cu Dumnezeu.<br />
Concepul este clar, fără ambiguităţi, este<br />
vorba de accesul fiecărui om la mântuire,<br />
ACUM ŞI AICI, fără să fie nevoie de suferinţe<br />
în această lume pentru ca să ne calificăm<br />
pentru mântuire în lumea cealaltă. Ideea de<br />
suferinţă terestră pentru a dobândi „comoara”,<br />
cum spun creştinii, în lumea de după<br />
moarte este puerilă şi exploatatoare. A generat<br />
toată obida creştinului care se străduieşte,<br />
săracul, să fie cât mai umil aici pe<br />
pământ pentru a dobândi mântuirea, dincolo.<br />
Din păcate, nici măcar aceasta nu este sigură,<br />
deoarece omul trebuie să aştepte învierea<br />
de apoi (despre care nimeni nu ştie<br />
când va veni), judecata şi verdictul.<br />
Dar pentru cel care crede în Zamolxe posibilitatea<br />
mântuirii există AICI ŞI ACUM, are<br />
o raţionalitate, elimină exploatarea religioasă<br />
şi oferă o soluţie spirituală tangibilă. Căutarea<br />
mântuirii este un efort personal şi nu depinde<br />
de plata preoţilor şi de victimizarea<br />
credulităţii. Preoţii decenei au funcţii de cult,<br />
nicidecum de intermediere între om şi Dumnezeu.<br />
Credinciosul, deşi poate primi ajutor<br />
spiritual de la orice alt om pentru a merge pe<br />
calea lui Zamolxe, calea mântuirii, este în<br />
esenţă singur în atitudinea pe care o are faţă<br />
de viaţa-i spirituală. Dacă gândeşte bine, vorbeşte<br />
frumos şi este drept, este pe calea cea<br />
bună către mântuire. Dacă nu, va trebui să<br />
se reîncarneze pentru a relua şi continua periplul<br />
spiritual către Dumnezeu. Deci oricine<br />
are şanse multiple de a se mântui, nu doar<br />
una singură, precum se crede în creştinism.<br />
I: Ideile sunt cunoscute din alte filosofii<br />
orientale, care zugrăvesc calea către Dumnezeu<br />
ca pe o desfăşurare în trepte, şi, ca<br />
atare, parcursă de-a lungul mai multor vieţi.<br />
R: Exact. Nemurirea geto-dacilor trebuie<br />
înţeleasă în acest context, nicidecum ca fiind<br />
o plecare a sufletelor care rămân veşnic în<br />
suspensie, fiind astfel nemuritoare. Logica îndeamnă<br />
să se dea omului şanse multiple<br />
pentru mântuire. Soluţia reîncarnarii este cea<br />
mai plauzibilă.<br />
I: Se prefigurează deci o religie a mileniului<br />
al III-lea?<br />
R: Întocmai. Va fi modernă, pozitivă, uşor<br />
de practicat. Va întruchipa frumuseţea sufletului<br />
poporului românesc. Dacă priviţi adunările<br />
populare ale românilor îmbrăcaţi în strai<br />
popular, veţi înţelege foarte bine ceea ce doresc<br />
să prezint: omul frumos, omul drept,<br />
care trăieşte în modul lui propriu, liber de<br />
complicaţiile de cult ale altor popoare, care<br />
nu îl reprezintă. Istoria poporului evreu nu îi<br />
aparţine românului, relatările biblice sunt cât<br />
se poate de relevante pentru poporul evreu,<br />
care îşi preţuieşte trecutul şi istoria. Noi, românii,<br />
deşi respectăm credinţele altor popoare,<br />
nu avem nevoie să le importăm, să le<br />
plagiem. Reprezentările noastre au rădăcini<br />
bine ancorate în arealul carpatin. Deşi…<br />
chiar după exemplul lui Zamolxe, putem învăţa<br />
de oriunde, şi adapta la modul nostru<br />
specific de a ne raporta la lume.<br />
I: Care ar fi acest mod specific?<br />
R: Avem o istorie şi o spiritualitate soteriologică,<br />
a salvarii. Suntem născuţi spiritual<br />
dintr-un popor al zânelor şi zeilor, ne putem<br />
numi în prezent poporul zânelor şi zeilor. Să<br />
lăsăm deci poporul evreu în credinţa lui – că<br />
este un popor sfânt – iar noi să revenim la<br />
credinţa noastră:-- că suntem un popor al zânelor<br />
şi zeilor. În acest fel trăim în specificitatea<br />
noastră care, deşi asimilează ceea ce s-a<br />
dovedit bun la alte popoare, ne păstrează filonul<br />
ancestral de oameni frumoşi şi drepţi.<br />
Tocmai aici este calitatea remarcabilă a poporului<br />
român, suntem creatori, nu avem<br />
nevoie să fim plagiatori.<br />
I: Ce aduce neozamolxianismul nou în<br />
comparaţie cu alte religii?<br />
R: Intenţia mea în reînnoirea zamolxianismului<br />
este de a oferi o alternativă spirituală<br />
românilor interesaţi de aspectele lor religioase<br />
native. Neozamolxianismul este pur<br />
românesc şi se doreşte o soluţie spirituală, la<br />
mulţimea de probleme cu care ne confruntăm<br />
actual în viaţă. Religiile, în principiu, conţin<br />
astfel de idei.<br />
I: Problemele curente ale naţiunii române<br />
sunt mai ales de natură economică şi socială.<br />
Latura spirituală a socialului, religia, nu<br />
este vădit cea mai importantă, deşi există<br />
astăzi o polemică serioasă privind predarea<br />
religiei în şcoli.<br />
R: Aparent aşa este. Dar să nu uităm că<br />
civilizaţiile sunt create de o anume spiritualitate,<br />
care înseamnă religie. Luăm ca exemplu<br />
leagănul civilizaţiei creştine, care este în<br />
Europa, de unde s-a întins şi pe alte meleaguri,<br />
dusă de oamenii care au populat noile<br />
pământuri, în urma cuceririlor. Aceasta spune<br />
ceva, faptul că există o componentă agresivă<br />
în creştinism, nu numai cu privire la istoria lui,<br />
dar şi la întregul sistem economic, pe care l-<br />
a generat prin exploatarea altor popoare.<br />
I: Deci şi sistemul economic se supune<br />
unei spiritualităţi?<br />
R: Exact. Prezentul sistem economic<br />
mondial este o reflexie a iudeo-creştinismului.<br />
Spun iudeo-creştinism, deoarece aceasta<br />
este titulatura corectă a creştinismului,<br />
prin cărţile religioase ce îl reprezintă, - Vechiul<br />
Testament este la origine cartea spirituală<br />
a poporului evreu, iar Noul Testament<br />
este ceea ce creştinii au adus ca adaos la<br />
scriptura veche (Vechiul Testament). Împreună,<br />
aceste două cărţi oferă o viziune totală<br />
a existenţei, intenţionând să dea soluţii<br />
pentru toate marile probleme care caracteri-<br />
î<br />
www.oglinda<strong>literara</strong>.ro 4573
Change language