poezie - Oglinda literara

Debandada a fost o nebunie.
Lovitura dată de noi a constat în a-i
lăsa să treacă forţe cât mai multe ca să
aibă pericolul în spate.
N-au avut prudenţa să-şi facă un
cap de pod. Credeau c-au isprăvit-o cu românii.
Odată acţiunea principală fiind zdrobită
celelalte atacuri au încetat de la sine.
Au început să se retragă.
Noi am ajuns în faţa Solnocului. Aici
au minat podul şi l-au azvârlit în aer. Pontonierii
noştri au făcut alt pod şi-au preparat
locul unde trebuia făcut podul şi în
acelaşi timp s-au concentrat în acest loc şi
diviziile ce urmau să treacă Tisa.
Când totul a fost pregătit, în timpul
nopţii, în zorii de ziuă s-au aruncat podurile
şi am început trecerea.
Inamicul voia să ne facă figura:
Şi-a concentrat forţele înspre
Abony, Czegled Keskemeti, lăsând drumul
spre Budapesta liber, cu intenţia de a ne
ataca în flanc şi în spate atunci când noi am
înainta spre Budapesta. Noi i-am descoperit
intenţiile şi le-am tăiat toate comunicaţiile
cu Budapesta prin cavaleria noastră ce lea
căzut în spate, în acelaşi timp grupul de
manevră dând atacul în direcţia Abony
unde a capturat două divizii bolşevice, în
timp ce un alt detaşament tăia liniile de retragere
a trupelor inamice ce se găseau la
Tokay şi Miskoltz. În total au fost în ziua
aceea 3 divizii capturate, iar a doua zi, restul,
la Czegled şi Keskemet.
Apoi, imediat am trimis trupele Diviziei
I Vânători la Budapesta urmate de Divizia
II Vânători, precedate de cavalerie şi
patrule.
În seara de 3 august, e drept, a intrat
în Budapesta, hazardându-se, brigada
IV roşiori sub comanda generalului Rusescu.
Ocupaţiunea unui oraş însă, e efectivă
când intră infanteria.
La barieră s-au făcut somaţii de generalul
Mărdărescu.
A venit ministrul de război din partea
primului ministru Peydl spunându-ne că nu
garantează de trupele din cazărmi.
În oraş au defilat trupele Diviziei I
Vânători şi pe urmă am procedat, la ocuparea
tuturor localurilor principale, Palat, Ministere,
etc.
Am făcut patrule.
Imediat le-am arătat ungurilor bunăvoinţă
şi mărinimie împărţindu-le 70 de mii
de pâini şi hrană pentru populaţie.
Grupe de lucrători de mine, au venit
in corpore la General Mărdărescu şi l-au
rugat să trimite trupe din regat că ei n-au încredere
în garda lor.
DOCUMENTE OFICIALE
Contraofensiva română din iulie
1919 contra forţelor maghiare şi ocuparea
Budapestei.
I. Consideraţii generale
După înfrângerea armatei maghiare,
prin ofensiva armatei române din cursul
lunii aprilie 1919, situaţia guvernului comunist
maghiar se zdruncinase mult în interior.
La aceasta mai contribuia şi situaţia îngrijitoare
de pe frontul cehoslovac, căci în timp
ce trupele române, prin acţiunea ofensivă
din aprilie, se apropiase de Tisa, trupele cehoslovace,
care ocupau între Dunăre şi
DESROBITORII
Radu Cosmin
(urmare din numărul anterior)
Carpaţii păduroşi linia demarcaţională nord
Vacz (pe Dunăre) nord Budapesta-râul
Ipoly-Losoncz-Ungvar, înaintează pe toată
frontiera spre sud, în direcţiile Csap-Salgotarjan-Miskolcz.
În ziua de 1 Mai, grupul de
vest cehoslovac ocupa localitatea Fülek
(sud-est Losoncz), în timp ce un alt grup de
forţe, rutean, la est, sub comanda generalului
Henoque, ocupau linia Csap-Miskolcz-
Ozd, făcând legătura cu trupele noastre din
regiunea Csap-Muncacs şi cu cele din
capul de pod de la Tokay.
Ameninţarea directă a capitalei Ungariei
determină comandamentul armatei
roşii maghiare să-şi îndrepte toate sforţările
contra frontului cehoslovac. Se mai atribuie
guvernului sovietic maghiar şi intenţia, ca,
după distrugerea forţelor cehoslovace, să-şi
deschidă un coridor înspre nord-est, cu scopul
de a restabili legătura cu guvernul sovietic
de la Moscova, care susţinea
materialmente şi moralmente regimul comunist
din Ungaria.
Această legătură fusese întreruptă
prin ocuparea de către trupele cehoslovace
a liniei Miskolcz-Ungavar-Muncacs.
Luptele durează în a doua jumătate
a lunii mai şi în prima jumătate a lunii iunie.
Trupele cehoslovace, inferioare în număr,
nu pot rezista şi sunt nevoite să se retragă,
iar trupele ungare înaintează şi ocupă linia
Kaschau-Eperjes, continuând acţiunea şi
nord de această linie.
Faţă cu înaintarea continuă spre
nord în Cehoslovacia a trupelor roşii. Conferinţa
de pace intervine energic, iar guvernul
sovietic ungar este obligat să cedeze
somaţiei ce i s-a făcut de către Consiliul suprem
aliat, acceptând la 23 iunie condiţiunile
armistiţiului şi retragerea la 15 km. sud
de vechea linie de demarcaţie.
Succesele militare contra cehoslovacilor,
cât şi înăbuşirea contrarevoluţiei încercată
la Budapesta, ridică moralul
trupelor roşii, care din zi în zi devin mai
agresive faţă de români.
Guvernul comunist, pentru a-şi asigura
consolidarea în interior şi mărirea
prestigiului în afară, are nevoie şi de succese
contra românilor. În acest scop, utilizează,
ca pretext refuzul guvernului român,
de a trata cu guvernul comunist maghiar,
precum şi refuzul categoric de a se retrage
armata română pe linia de demarcaţie stabilită
de Conferinţa de pace, ce pare că li s-
ar fi promis odată cu oprirea acţiunii lor
contra cehoslovacilor.
Profitând de răgazul acordat de armistiţiul
cu cehoslovacii, odată cu noua grupare,
o parte însemnată din forţele
devenite, disponibile de pe acest front, împreună
cu alte unităţi din rezervă, organizate
din nou, sunt transportate şi
concentrate pe frontul român. Totodată, se
procedează cu febrilitate la completarea armatei,
căreia îi măreşte efectivul prin noi
recrutări şi crearea de noi unităţi, prevăzând-o
cu toate mijloacele moderne şi serviciile
necesare.
La sfârşitul primei jumătăţi a lunii
iulie, comuniştii dispun
de o armată destul
de puternică,
înzestrată cu un bun
material de infanterie
şi o puternică artilerie,
care cuprindea şi unităţi
suficiente de artilerie
grea de 150
mm., 305 mm. şi chiar
câteva piese de 420
mm. (care, însă, n-au
fost întrebuinţate).
RESTITUTIO
II. Gruparea forţelor inamice în vederea
acţiunii ofensive contra românilor.
Din informaţiile obţinute înainte de
pronunţarea atacului şi care au putut să fie
controlate şi completate prin interogatoriile
luate prizonierilor, din documentele capturate,
cât şi din alte surse, constituirea organică
a fostelor armate roşii maghiare era
următoarea:
- Corpul I armată, cu postul de comandă
la Czegled, era compus din 3 divizii:
Divizia II-a, Divizia VII-a şi Divizia VI-a.
- Corpul II armată, cu postul de comandă
la Siofoc, vest de Dunăre (în formaţie),
era compus din 3 brigăzi independente,
de grăniceri şi Divizia VIII-a.
- Corpul III armată, cu postul de comandă
la Hatvan, compus din Divizia I-a,
Divizia V-a şi 2 brigăzi independente de
secui, aflate în regiunea Tokay.
- Corpul IV armată, cu postul de comandă
la Budapesta, compus din 4 divizii:
Divizia III-a, Divizia IV-a şi 2 divizii de lucrători,
în regiunea Budapesta.
După informaţiile cele mai de încredere,
efectivul total al armatei roşii ungare,
se ridica la aproximativ:
- 170 batalioane, cu un efectiv de
80-90.000 arme, 127 companii mitraliere cu
964 piese.
- 90 baterii artilerie de toate calibrele,
cu un total de 327 guri de foc.
- 10 escadroane
- 9 trenuri blindate
- 13 companii pioneri
- 10 companii aviaţie (40 aparate)
Aproape toate aceste forţe au fost
aduse pe frontul român şi anume: Diviziile
1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7, iar după unele informaţii
ar fi fost transportată şi Divizia 8-a de la
vest de Dunăre. În total 8 divizii, plus 3 brigăzi
independente şi un detaşament mixt
puternic.
În ajunul acţiunii, aceste forţe erau
grupate * :
a) La nord, în regiunea Tokay-Miskolez,
un grup de forţe constituit din:
- două brigăzi independente de
secui şi lucrători, grupate în regiunea Kirely
Helmecz-Tokay.
- detaşamentul Santo, de tăria unei
divizii şi un regiment infanterie în regiunea
Tokay şi sud Tokay.
- toate aceste forţe erau în linia I-a
pe Tisa.
- divizia I-a roşie în rezerva grupului,
în regiunea Miskolez.
b). Un grup de forţe în regiunea
Szolnok, cel mai puternic,şi, care urma să
dea lovitura principală era constituit din 3 divizii:
- divizia 7-a şi l-a, pe Tisa, în regiunea
Szolnok.
(continuare în nr. viitor)
www.oglindaliterara.ro 4645