Vatra veche 8, 2011, Final

Păşim, în sfârşit, în minunata grădină cu mere de aur aHesperidelor. Acest loc, în care s-a sărbătorit nunta luiZeus şi a Herei, era considerat un Paradis, obiect aldorinţelor omeneşti şi al posibilităţii de a deveninemuritor. Povestea spune că cine consuma aceste mereuita foamea şi setea, durerea şi boala, devenind nemuritor,iar fructele rămâneau mereu întregi. Şi tradiţia celticăvorbeşte despre un măr cu care Femeia din Cealaltă Lumea hrănit un fiu de rege timp de o lună şi mărul nu s-amicşorat.În zona riturilor de trecere, întâlnim mărul ca dar denuntă. Geea oferă Herei, la nunta acesteia cu Zeus, merede aur – mărul apare în contextul de faţă şi ca simbol aliubirii, trimiţând la ea (Hera este zeiţa căsniciei), şi casimbol al puterii, dat de metal, prin raportare la el, zeulsuprem. Un alt eveniment, poate mai important decât celanterior, este nunta lui Thetis cu Peleu. Însă aici, ca şi înbasmul Albă ca zăpada, mărul este, într-un anume fel,aducător de moarte. Dacă am fi fost printre invitaţi, am fivăzut-o pe Eris, mânioasă că n-a fost chemată, aruncândîn toiul petrecerii mărul discordiei pe care stătea scris„celei mai frumoase”. Sarcină grea pentru Zeus, dar şi maigrea pentru Paris. Alegerea acestuia? Femeia.În Geneză, fructele din pomul vieţii asigurau nemurirea;pe acestea le-a oferit Dumnezeu lui Adam şi Evei. Însămărul din pomul cunoaşterii binelui şi răului, din care aumuşcat cei doi, deşi nu le era permis, a fost interpretat careprezentând viaţa materială, dorinţa pământească, opusăvieţii spiritualizate. Interdicţia stabilită de Dumnezeuatrage atenţia asupra alegerii pe care omul o va face –progresie vs regresie. Iar femeia şi bărbatul au ales,purtând mereu cu ei însemnul căderii, (pe nedrept) numitmărul lui Adam. De aici ambivalenţa mărului: şi fruct alarborelui vieţii, şi al arborelui ştiinţei binelui şi răului –nemurire şi moarte.Semn al dragostei şi al dorinţelor pământeşti, în toatepoveştile de mai sus, mărul se află în vecinătateaelementului feminin şi pare cules dintr-un arbore al vieţii.Putem adăuga acestei serii şi mărul văzut ca simbol altinereţii, al reînnoirii, al prospeţimii veşnice (An apple aday takes the doctor away.), aşa cum vine el din istorisirealui Gervasius sau din mitologia scandinavă. Povestea luiGervasius spune că Alexandru cel Mare, plecat în căutareaApei Vieţii în îndepărtata Indie, a găsit mere ce aveaumiraculoasa putere de a prelungi viaţa preoţilor până lapatru sute de ani; la fel şi în mitologia scandinavă – zeiimănâncă mere şi rămân tineri până la sfârşitul cicluluicosmic actual.Dar mărul poate fi şi un fruct al arborelui cunoaşterii.Steaua cu cinci colţuri din inima fructului descrie unpentagram, simbol al ştiinţelor, făcând astfel din măr unsemn al cunoaşterii şi al libertăţii pe care ţi-o dăcunoaşterea. Abatele E. Bertrand observa că, pentru ceiiniţiaţi, a mânca un măr însemna a-şi folosi inteligenţapentru a cunoaşte noul, sensibilitatea pentru a-l dori şilibertatea pentru a-l realiza. În acest punct s-ar putea naştedacă nu o conexiune, cel puţin o întrebare referitoare laalegerea celebrei companii Apple Inc., destinatătehnologiei computerelor, de a avea ca logo un mărmuşcat – cunoaştere, ştiinţă, libertate? Dar şi acesta esteun măr al discordiei, dacă ne gândim la procesul intentatcompaniei de către casa de discuri a formaţiei Beatles,Apple Corps. De fapt, acest nume atât de disputat îşi areoriginea în versurile unei piese preferate a trupei, AppleCore, şi în pictura lui René Magritte, Le fils de l'homme.Tabloul lui Magritte are două taine, mǎrul şi omul, care seunesc într-o regiune a necunoscutului ce ne atrage şi pestecare ne vrem stăpâni – tentaţia şi experienţa noastră faţă înfaţă cu ea. Everything we see hides another thing, wealways want to see what is hidden by what we see, but it isimpossible. Humans hide their secrets too well...Coborâm şi mai mult în poveste, într-o lume de magie şirevelaţie. Poveştile bretone prezintă adesea consumareaunui măr ca prolog al unei profeţii. Tradiţia celtică spunecă mărul este un arbore ce aparţine Celeilalte Lumi şi căFemeia din Cealaltă Lume dă celui pe care-l ia cu eadincolo o ramură de măr. La irlandezi şi galezi, livada cumeri este sălaşul mitic unde se odihnesc regii şi eroiidefuncţi. Britanicii mărturisesc că acolo s-a retras regeleArthur aşteptând momentul în care să se reîntoarcă pentrua-i elibera pe compatrioţii galezi de sub stăpânirea străină.Textele povestesc că vrăjitorul Merlin îşi instruiadiscipolii aşezat sub un măr. Un ochi de vrăjitor trebuie săfi avut şi Newton, de vreme ce a văzut ceea ce le scăpatuturor – legea gravitaţiei.În povestea lui Herakles, ca şi în tradiţia celtică şi înbasmele româneşti, regăsim merele de aur, simbol alnemuririi, la capătul unui drum iniţiatic. Păzită de undragon – întruchipare a dificultăţilor cu care este presăratdrumul spre Paradis –, grădina cu mere de aur aHesperidelor va fi cucerită de Herakles – eroul care astrăbătut acest drum de iniţiere, simbolizând, de fapt, luptaomului de a ajunge la acea spiritualizare ce-i va asiguranemurirea (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant). Prâslea celvoinic şi merele de aur poate fi citit într-o cheie acombinării simbolurilor – mărul e şi simbol al iniţieriieroului, şi simbol al dragostei (fetele ies ţinând în mânăcâte un măr), şi simbol al recunoaşterii pentru Prâslea(vezi şi Voinicul cel fără de tată, Făt-Frumos cel rătăcit,Poveste ţărăneascǎ, Pasărea măiastră).În această ipostază de fruct al arborelui cunoaşterii cedeschide calea spre ştiinţă, magie şi revelaţie, lumea dedincolo şi iniţiere, simbolul mărului se deschide mai multîn marginea elementului masculin._______Intrarea în clădirea Bibliotecii Batthyaneum, fotoEcaterina Ţarălungă12