Personalitate marcantă înetnologia românească asec. al XX-lea, RomulusVulcănescu (23 febr. 1912-10 nov. 1999) a făcutparte din comisii şiinstituţii academice peprobleme de specialitate(doctorat în etnologie cuColoana cerului, în 1949),a condus programe decercetare complexă aleAcademiei Române, apublicat o serie de operede referinţă în etnologiaromânească (Introducereîn etnologie, Fenomenulhoral, Mitologie română,Incaşii etc.; a se vedeaIordan Datcu, Dicţionaruletnologilor români, EdSaeculum I.O., Buc.,2006,dar şi lucrarea noastrăStudii şi articole deetnologie, Ed. UniversalDalsi, Buc. 2007). Pelângă opera etnologică,Vulcănescu a avut preocupărişi în dramaturgie,dar a fost şi un epigramistremarcabil al perioadeiinterbelice şi chiar dupăaceea, textele lui fiindsemnate cu pseudonimulVulcan. Destinul se parecă a fost nedrept nu numaicu viaţa autorului (a fostcăsătorit de trei ori), ci şicu bunurile sale. Dinprima căsătorie (cea cucolega sa din studenţie,Valentina Begnescu), aavut trei fii (Mihu,Bogdan şi Dragoş), toţidecedaţi în condiţii maimult sau mai puţindramatice. Ulterior a fostcăsătorit cu MagdalenaȘuta, economist la BancaNaţională, iar la bătrâneţecu secretara sa, originarădin Turnu Măgurele, căreiaîi revine astfel dreptulde soţie supravieţuitoare şidispune asupra vilei dinstr. Sighişoara, din Bucureşti,pe care o vinde şi semută la Turnu Măgurele.Biblioteca, corespondenţaşi manuscrisele (multedintre ele sustrase dediferiţi profitori) ajung lafratele acesteia, RomicăBusuioc, din Roşiorii deVede, unde aşteaptă încondiţii improprii să fierecuperate de instituţiiculturale interesate (dacănu şi obligate moral să ofacă). Vulcănescu adunase,după 1948, într-uncaiet, probabil cu gândulde a le publica într-unvolum, o serie de epigramedintre care uneleau apărut în perioadainterbelică, probabil înRamuri, ele fiind semnatecu pseudonimul Vulcan.Din acest caiet, pe care ildeţinem, publicăm înexclusivitate în <strong>Vatra</strong><strong>veche</strong> toate epigramelelizibile şi definitivate deautor. Notele ne aparţin,iar epigramele le reproducemîn ordinea lor dinmanuscris.I*Se spune că bărbatulE al naturii rege.O fi, că prea domneştePeste făpturi vitrege*(Iulie, 1955, cu privire laschimbarea structuriiAcademiei RPR)Gradina lui AkademosÎn republica lui DemosA ajuns din empireuGrădina lui Dumnezeu.*(Generalului Rosetti –preşedintele AcademieiRomâne – care în aceastăcalitate preferă să angajezeca funcţionari ai „EternuluiCorp”, fetişcanearătoase, în locul bărbaţilorobişnuiţi).La „Academie”, RosetteÎntre scripte şi-ntre feteE-ntr-un permanent războiÎntre fuste şi ex-foi...!*(Generalului Rosetti,ministru al CulturiiNaţionale care, careprezentant al guvernului,când inspectează o şcoală,începe cu closetele şidependinţele şi termină cudirecţiunea, invocândmereu că nivelul uneicivilizaţii se cunoaşte maimult după creaţiileşezutului decât dupăprodusele capului).De când la InstrucţiunePaşte şcolile Rosette,A crescut învăţământulLa nivelul din closete.*(Profesorului Maillat,căzut peste noapte înpatima epigramei care,cum se va vedea ceva maiîncolo, o cultivă cu unsimţ rafinat, îi închin acestcalambur lipsit deadiacenţe cu realitatea)Nu ştiu dacă-o fi păcat,Dar cred că-i fără gustSă te numeşti mai latCând eşti tot mai îngust.Notă: textul a fost publicatîntr-o revistă a vremii,fără a fi precizată,deoarece în caiet este lipitdoar un decupaj careconţine epigrama asupracăreia autorul a operatulterior o schimbare înversul al doilea punândîn loc de „ştiu”, cum setipărise, cuvântul „cred”,rectificare pe care ne-amînsuşit-o.*(Aceluiaşi Maillat, devenitfoarte bătăios, în urmaepigramei de mai nainte)Notă: Aurel Mailatpublicase ca răspunsurmătoarea epigramă cudedicaţia de rigoare:Profesorului Vulcănescu(Vulcan), uneori şiepigramist. „SemneziVulcan peste totlocul,/Dar numele-ţi nune-a convins;/Se pare căţilipseşte focul,/Și căvulcanul este... stins.” →IULIAN CHIVU42
Ca să-ţi probez că nu suntstins,Că ard năprasnic,neîncetat,E că îndată ce-ai băgatNasul în crateru-mi aprins,Te-ai ars amarnic, măiMaillat(Vulcan)*(Profesorului Păunescu-Ulmu, a cărui lucrareProblema Eminescuîntârzie cu precădere săiasă de sub teascul EdituriiRamuri din Craiova dincauza altor lucrări maipuţin interesante...)Nu văd ProblemaEminescuSă iese din aşa dilemă,De vreme ce-apariţiunea-iA devenit curat...problemă.*(...argumentul acesteiîntârzieri este lipsa defonduri necesare tipăririi...Sărmanul Eminescu, nicidupă moarte nu se găsesc„fonduri” pentru el.)De când ProblemaEminescuLa Ramuri şi-a propus s-apară,Dintr-o problemă culturalăA devenit...financiară.*(Lui Constantin Șaban-Făgeţel, pe cât dearhipotent în CetateaCraiovei, de Mecena alOraşului Banilor, undecumulează tot felul defuncţiuni culturale, pe atâtde potolit în familieînaintea unei preafrumoasedoamne, soţia sa, şia altor rude construitedupă decalon.Notă: epigrama esteredactată în două variante.Le reproducem peamândouă în formadefinitivată.La Craiova-ntre cucoane,Eşti pendente preşedinteNumai la nevastă-acasăMai poţi fi membrucuminte.//La Craiova culturală,De trei ori eşti preşedinte.Numai la nevastă-acasăO dată membru cuminte.*(D. Gh. Scăueru, muzicantprofesionist, debutant înteatru cu piesa Radomir, acărei premieră are loc joi,5 aprilie 1938)Pe Bach cu trudă colosalăL-ai masacrat la un clavir.E azi rândul lui RadomirSă-l masacrezi în sală.*(Lui Popescu-Polyclet,purtător de barbă şibaston, pseudoerudit înarheologie, semiepigramistîn literatură, om debravură civică, bătăios lachip, revoluţionar înmoravuri uşoare etc., etc.)Cu străbunul PolycletTe asemeni doar la nume.El era un om de lume,Pe când tu un quatru –ped.*(Lui Calotescu-Neicu,epigramist notoriu care,probabil din cauza uneiafecţiuni a dicţiunei, nu-şiciteşte niciodată epigrameleîn manifestărilepublice, decât prin guraunui actor, anume plătitpentru aceasta. El, instalatîntr-un scaun, pe scenă,ascultă actorul. Când seaplaudă, se ridică şimulţumeşte publiculuiprin dese înclinări. Apoise instalează în scaun şiaşteaptă desfăşurarearecitării mai departe)În epigramă, ca lector,Te suplineşte un actor.În viaţa care-ţi prisoseşte,Mă rog, cine te suplineşte?(Vulcan)*(Răspuns în Ramuri. Uncoleg al d.lui profesor,care semnează Vulcan, semiră că acesta scrieepigrame fără sare)Nu-i mirare, în ochi de-ţisareCă n-are-n epigramesare...Doar din vulcan cenuşăsareȘi este cert, nu sare... sare!(Răspunsul meu)După hazlia-ţi geologieAr sări sare din vulcani.Din mine, te previn că sareLapili încinşi şi bolovani._______________________________________________________________________EstivaleTango‚, Sânii tăi un tezaursublim’’(Zaraza)Sejurul era pe sfârşiteşi toţi pacienţii sfârşiţiZăceau sub nămol neofitePluteau în bazin nepoftiţiMécontente ea, Şatenace voia doar jimnastic!Îi răspunse un bunic( cel cu izul de lavandă,cel ce nu risca nemic):- Vă mişcaţi doar lacomandă!?Şaty a clipit un pic,şi-arătă înspre Programc-un inel în filigran…Printre babe şi bătrâniprintre valuri şi imberbiApărur-atunci doi sâniSâni mai mult decâtsuperbi!Ţaţele dădeau pe-afară,soacrele şi-au dat în cot,iar bărbaţii îşi schimbarătoţi, direcţia de-not !Numai cuplul izolatŞaty şi o asistentă(rondă şi indiferentă)încheie din trei poziţiicel mai scurt din exerciţiicare s-a făcut vreodat’…În ăst timp întreg bazinul:babe ce-şi vărsau veninul,soţi cu mădularul bontse uitau spre orizont(cu dorinţe de golani)înspre sânii dolofani18-20 de ani…IULIAN DĂMĂCUŞ43
- Page 4 and 5: „Nu pot înmuguri ramurilefără
- Page 6 and 7: Jocul acesta magic al culegeriicuvi
- Page 8 and 9: OCHEAN ÎNTORS(II)Şi, ajuns aici,
- Page 10 and 11: Marile personalităţi istorice, pr
- Page 12 and 13: Păşim, în sfârşit, în minunat
- Page 14: oţi, care nu oprea în gări decâ
- Page 17 and 18: Incantaţia poetică primeşte înc
- Page 19 and 20: Nu s-a remarcat, precumpănind, ca
- Page 21 and 22: Veronica Ştir, Mugur de iarnă, po
- Page 23 and 24: în amprente”prin „Fereastra n
- Page 25 and 26: Victoria Fătu Nalaţiu revine pe p
- Page 27 and 28: ,,Am să te îmbrac în aurFinlando
- Page 29 and 30: La Salvadore Quasimodo la Eugenio M
- Page 31 and 32: după cum însuşi mărturiseşte,
- Page 33 and 34: A unei construcţii interioare de a
- Page 35 and 36: “Ştiu instinctiv că anumite sub
- Page 37 and 38: un colectiv condus de un om de paie
- Page 39 and 40: pus foarte acut şi lucid problema
- Page 41: îndrăzneala. Dar aceasta nu se va
- Page 45 and 46: Dimineţi fără glorieMOMENTDeci u
- Page 47 and 48: CUANTE INEGALEDe câte ori îţi ad
- Page 49 and 50: El spunea: până când armata şi
- Page 51 and 52: descifreze cu argumente ale vieţii
- Page 53 and 54: Cele optsprezece basme aleantologie
- Page 55 and 56: Cum asta nu se întâmplase, decizi
- Page 57 and 58: căpitan, inspectează posturile, f
- Page 59: DOMNEŞTE-MĂ, DOAMNE!Domneşte-mă
- Page 62 and 63: (SUA)Gloria Mindock este directoare
- Page 64 and 65: Mă răcoresc un pic şi amremuşc
- Page 66 and 67: - Fac tot ce mi se spune.- Dar, cre
- Page 68 and 69: TEATRUGârlici- burlac, propietar d
- Page 70 and 71: Cu ceva vreme în urmă(cam multă,
- Page 72 and 73: cinic sentinţa conform căreia şm
- Page 74 and 75: Lipseşti dintre lumine,Dar nu lips
- Page 76 and 77: La Biblioteca OnisiforGhibu din Chi
- Page 78 and 79: LANSARE DE CARTEFERICITA CĂLĂTOAR
- Page 80 and 81: CurierVă felicit,Andras F. Balogh
- Page 82 and 83: P.S. Aştept cu interes şi numerel
- Page 84 and 85: Cunoaştem cu toţii proverbul “C
- Page 86 and 87: La 74 de ani (s-anăscut în 1937,
- Page 88: Pagini din Codex Aureus____________