12.07.2015 Views

Vatra veche 8, 2011, Final

Vatra veche 8, 2011, Final

Vatra veche 8, 2011, Final

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

“Ştiu instinctiv că anumite subiecte le-aşputea scrie azi, şi nu le-aş fi putut scrie maidevreme, chiar dacă visam la ele”- Spune-ne, te rog, Petru Popescu, de ce crezi căliteratura noastră e aşa de puţin digerată şi digerabilă înOccident? Şi ce-i lipseşte ca să fie şi ea "mare"?- Întrebare <strong>veche</strong>, pe care şi-o punea şi E. Lovinescu.Nu ştiu motivul, dar am observat că nu numai România,dar toate ţările "mici" lipsesc de pe lista notorietăţii deproporţii - în cel mai bun caz, figurează doar sporadic.Care alţi prozatori greci au devenit foarte cunoscuţi dupăKazantsakis? Nu ştiu nici unul. Câţi autorisuedezi au fost cu adevărat notorii înainte derecenta nebunie (postmortem) despre StiegLarson? Nu-mi vine niciun nume. Când evorba de naţii numeric mici, există insule denotorietate, cum e azi Larson, cum a fostIngmar Bergman acum treizeci de ani, cum afost filmul românesc acum vreo cinci ani.Există nume individuale, şi uneori curente şigrupări, care cuceresc atenţia criticiiinternaţionale, iar "lumea" se orienteazădupă atenţia criticilor - cum ar fi izbânditfilmul românesc, fără criticii occidentali?Dar atenţia permanentă pentru o naţie anumecred că e influenţată de rangul naţiei în aşazisa scară mondială. La urma urmei, de cesunt mai cunoscuţi chinezii decât coreenii,ruşii decât polonezii, americanii decâtcanadienii? Pentru că naţiile mai mari suntvăzute ca mai importante, şi deci meritândmai mult interes. Caz interesant, Canada. Adat o mulţime de personalităţi artisticedespre care nu se ştie că sunt canadieni,pentru că singularitatea de a fi canadian epusă în umbră de Statele Unite.În fine, poate e naiv să vrem ca unsegment de artă să se afirme naţional. Dacăprincipiul artei e originalitatea imposibil deduplicat, interesul pentru un artist anume nutrebuie perceput în raport cu naţionalitatea,ci cu originalitatea.Dacă e să ne întrebăm, îi lipseşte cevaliteraturii române? Poate că îi lipseşte ocolecţie mai mare de autori cu adevăratcontroversaţi. Controversa insuflă viaţă şimodernitate. Eroi şi epoci controversate înistoria României – grămadă. Suntreflectate în literatură? Nu prea.- Te-aş ruga să ne povesteşti puţindespre faptul de-a scrie, cum scrii, în cemod, ce şi cum începi (laboratorul tău,alchimia ta), unde îţi găseşti subiectele?- Cum îmi găsesc subiectele? Cele maimulte, mă gândeam la ele cel puţin douădecenii înainte să scriu prima pagină. Ştiuinstinctiv că anumite subiecte le-aş puteascrie azi, şi nu le-aş fi putut scrie maidevreme, chiar dacă visam la ele. "Fata dinNazaret" am vrut s-o scriuîncă de pe vremea lui"Prins". Dar n-aveam nicidocumentarea, nici maturitatea,nici, nu mai vorbesc,cadrul înconjurător al uneiculturi libere.- În ce fel te simţilegat de Anton Holban, ceînseamnă pentru tinescrierile lui?-Holban, pe care l-amcitat frecvent în trecut, erapreocupat de moarte, şioricine scrie despre moarte scrie de faptdespre preţul vieţii.M-a atras mult la el faptul că era şiromantic şi erotic, e greu să scrii erotic cugust. Dacă ar fi avut un corp de operă maisubstanţial, ar fi fost un şef de şcoală. Dinpăcate a murit tânăr - presimţireatulburătoare din "O moarte care nudovedeşte nimic".- Bucureştiul e pentru tine, PetruPopescu, un "centru", o matrice, o axismundi ?- Bucureştiul, despre care am scrisall over again şi în "Supleantul", e oraşulmeu "odios-iubit." Cea mai interesantătrăsătură a lui sunt bucureştenii înşişi, şiaici, mă mir că sunt aşa de singur, încă, înpeisajul prozei române. Constat că suntsingurul prozator care a scris şi scriedespre anii '70 în Bucureşti. Ce să maizic? Dacă e să te duci în timp înapoi săgăseşti Bucureştiul şi bucureştenii, îigăseşti în "Groapa", iar şi mai înainte în"Sfârşit de Veac în Bucureşti". Campuţină prezenţă pentru un oraş atât depopulat şi atât de interesant!Un alt foarte notabil scriitor alBucureştiului a fost Petru Dumitriu, darnici nu se mai vorbeşte de PetruDumitriu, după cum se vorbeşte foartepuţin, la punctul opus al poziţiei politice,despre Mihail Sebastian. Dacă acestormari nume nu le facem noi reclamă, ceaşteptăm de la conştiinţa internaţională?În fine, nu există decât un răspunsvalabil, la asemenea întrebări : înapoi lascris!Mulţumesc Mirelei Chindea.Cititorilor, mereu al vostru, PetruPopescu.N.B. Material realizat în iulie<strong>2011</strong>, duplex California, Beverly Hills–Italia, Udine ( Tarcento).MIRELA CORINA CHINDEA35

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!