Vatra veche 8, 2011, Final

Cu ceva vreme în urmă(cam multă, ce-i drept!)propuneam un proiect denecesară punere în valoare amemoriei unor personalităţiculturale mureşene.Proiectul meu, pus subgenericul „Cenaculum”, vizaamplasarea a şase busturi –Romulus Guga, SerafimDuicu, Ion Vlasiu, VasileNetea, Ion Fiscuteanu şiGrigore Vieru – într-un spaţiu care să devină şi scenă înaer liber pentru manifestări culturale. Aceasta în condiţiileîn care, unul dintre busturi, cel al lui Grigore Vieru, îlobţinusem deja printr-o donaţie, fiind expus în Galeria“Deisis”, de la Palatul Culturii din Târgu-Mureş.Dacă la noi lucrurile au bătut pasul pe loc, nu dinvina noastră, între timp a fost dezvelit un bust GrigoreVieru la Topliţa, iar în ultima zi a lui iulie curent, laSânmihaiul de Câmpie, (unde s-a născut la 19 noiembrie1937) judeţul Bistriţa-Năsăud, a fost dezvelit un bust IonFiscuteanu, iar Căminul Cultural a primit numele „IonFiscuteanu”. E-adevărat, regret că nu am găsit înţelegerela Bistriţa atunci când, în plină glorie a lui Ion Fiscuteanu,nominalizat pentru premiul Oscar, propuneam acordareatitlului de Cetăţean de Onoareactorului, căruia îi apăruse şi o cartede proză scurtă, şi care ar fi fostdispus să se întâlnească cu bistriţenii,să vadă împreună şi să comenteze„Moartea domnului Lăzărescu”....Cum sper ca, odată, nu odată caniciodată, la Sânmihaiul de Câmpiesă existe şi o Casă memorială „IonFiscuteanu”. Ar fi prima pentru unactor care a plecat în lume din spaţiulBistriţei şi Năsăudului.Acum, Ion Fiscuteanu se întoarceacasă, într-un gest salutar al celor care ştiu care e preţulvalorii, care e semnificaţia recunoaşterii acesteia. Bustullui Ion Fiscuteanu, amplasat în parcul din centrullocalităţii natale, îl va menţine pe autor în timpul prezentcontinuu al respectului pentru cel care, prin arta sa, arputea da nume nou localităţii, prin numele său.Iar biografia lui Ion Fiscuteanu duce cu ea multesemne ale valorii. La inaugurarea Casei Memoriale„Fănuş Neagu”, din Grădişea natală, Brăila,academicianul Eugen Simion spunea un lucru care i sepotriveşte ca o mănuşă şi lui Ion Fiscuteanu: „FănuşNeagu are cu ce se apăra de greşelile sale: cu opera lui.Aşa face orice scriitor adevărat”. Parafrazând, aş spunecă şi Ion Fiscuteanu are cu ce se apăra de greşelile sale, cuopera lui, o operă de mare consistenţă şi diversitate, atâtteatrală, cât şi cinematografică, literară. Absolvent aInstitutului de Artă Teatrală şi Cinematografică dinBucureşti, promoţia 1962, având ca mentori pe DinaCocea şi Jani Cojar, Ion Fiscuteanu a jucat şase ani pescena Teatrului de Stat din Piatra Neamţ, iar din 1968, afost actor credincios al Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, până la moarte, în 2007, pe care l-a slujit cutalentul său, cu devotament. Fidelitatea faţă de acest teatrui-a permis să creeze aici zeci de roluri memorabile. Afăcut-o cu eleganţă şi pasiune, cu modestie.A fost Ghiţă Pristanda, Nae Girimea, Dragomir,Jupân Dumitrache şi Efimiţa - în travesti, în spectacole cupiesele caragialene, dar a jucat şi în piese de EugenIonesco, D.R. Popescu, Romulus Guga, Tudor Popescu,Aurel Baranga, Shakespeare, Eugene O'Neil, ArthurMiller, Cehov, Dario Fo ş.a., în peste şaizeci de roluri. Avisat să joace rolul Hamletului shakesperian, dar şansa nui-a surâs în acest sens.A lucrat în film cu mari regizori, ca MirceaDanieliuc, Alexandru Tatos, Lucian Pintilie, Nae Caranfil,Nicolae Mărgineanu care au ştiut să valorifice calităţileşi disponibilităţile lui Ion Fiscuteanu, reuşind să creezeroluri memorabile, în peste douăzeci de filme în care ajucat, între care, “Fructe de pădure”, 1983, “Acordaţicircumstanţe atenuante”, 1984, “Glisando”, 1985, “Emisiecontinuă”, 1985, „Din prea multă dragoste”, 1985,“Iacob”, 1988, “Undeva în est”, 1991, “Balanţa”, 1992,“Turnul din Pisa”, 1992, “Timpul liber” (1993), „Cel maiiubit dintre pământeni”, 1993, „Asfalt Tango”, 1995,„Prea târziu”, 1996, “Mariana”, 1998, “Zapping”, (2000),“Turnul din Pisa”, 2002, “Ajutoare umanitare” (2002),“Sindromul Timişoara – Manipularea”, 2004, “Moarteadomnului Lăzărescu”, 2005, acest din urmă filmaducându-i nu doar recunoaşterea meritată, ci şinominalizarea pentru premiul Oscar,nominalizare cu care nu s-a preaîntâlnit lumea actorilor români.După „Moartea domnuluiLăzărescu”, Ion Fiscuteanu visa sămai joace, nu orice fel de roluri, ci laînălţimea rolului care i-a asiguratnotorietate, vizibilitate internaţională.N-a mai apucat, rămânându-i săjoace doar rolul omului veşnic,fiindcă arta de valoare asigurăveşnicia.Nicăieri bronzul din care nepriveşte Ion Fiscuteanu nu poate avea strălucire ca laSânmihaiul de Câmpie, locul în care s-au plămădit viselesale, în care a purtat aura copilăriei cu seninătatecutezătoare.Ion Fiscuteanu a slujit Thalia de mai bine de patrudecenii, iar cinematografia îl va menţine mereu înmemoria noastră culturală. Dar el va rămâne şi ca scriitor,unul care e degustat aroma poeziei, prozei şi teatrului, încele trei cărţi ale sale: “Strugurii de furat îs mai buni”,nuvele, Editura Tipomur, 2002, „Prigoană în gânduri”,poezie, Editura Tipomur, 2003, „La mulţi ani, maestre”,teatru, Editura Nico, 2010.Ion Fiscuteanu a ieşit din scenă pe uşa din faţă, înaplauzele celor care au crezut mereu în talentul său,lăsând moştenire o operă greu de egalat în istoria artei şiculturii româneşti.NICOLAE BĂCIUŢ__________Foto: Ion, Ioana – copiii lui Ion Fiscuteanu, Nicolae Băciuţ,Magda, soţia lui Ion Fiscuteanu, Florin Vasile Şomlea, IonFiscutean, primarul Sânmihaiului, 31 iulie 2011.70