Vatra veche 8, 2011, Final

Personalitate marcantă înetnologia românească asec. al XX-lea, RomulusVulcănescu (23 febr. 1912-10 nov. 1999) a făcutparte din comisii şiinstituţii academice peprobleme de specialitate(doctorat în etnologie cuColoana cerului, în 1949),a condus programe decercetare complexă aleAcademiei Române, apublicat o serie de operede referinţă în etnologiaromânească (Introducereîn etnologie, Fenomenulhoral, Mitologie română,Incaşii etc.; a se vedeaIordan Datcu, Dicţionaruletnologilor români, EdSaeculum I.O., Buc.,2006,dar şi lucrarea noastrăStudii şi articole deetnologie, Ed. UniversalDalsi, Buc. 2007). Pelângă opera etnologică,Vulcănescu a avut preocupărişi în dramaturgie,dar a fost şi un epigramistremarcabil al perioadeiinterbelice şi chiar dupăaceea, textele lui fiindsemnate cu pseudonimulVulcan. Destinul se parecă a fost nedrept nu numaicu viaţa autorului (a fostcăsătorit de trei ori), ci şicu bunurile sale. Dinprima căsătorie (cea cucolega sa din studenţie,Valentina Begnescu), aavut trei fii (Mihu,Bogdan şi Dragoş), toţidecedaţi în condiţii maimult sau mai puţindramatice. Ulterior a fostcăsătorit cu MagdalenaȘuta, economist la BancaNaţională, iar la bătrâneţecu secretara sa, originarădin Turnu Măgurele, căreiaîi revine astfel dreptulde soţie supravieţuitoare şidispune asupra vilei dinstr. Sighişoara, din Bucureşti,pe care o vinde şi semută la Turnu Măgurele.Biblioteca, corespondenţaşi manuscrisele (multedintre ele sustrase dediferiţi profitori) ajung lafratele acesteia, RomicăBusuioc, din Roşiorii deVede, unde aşteaptă încondiţii improprii să fierecuperate de instituţiiculturale interesate (dacănu şi obligate moral să ofacă). Vulcănescu adunase,după 1948, într-uncaiet, probabil cu gândulde a le publica într-unvolum, o serie de epigramedintre care uneleau apărut în perioadainterbelică, probabil înRamuri, ele fiind semnatecu pseudonimul Vulcan.Din acest caiet, pe care ildeţinem, publicăm înexclusivitate în Vatraveche toate epigramelelizibile şi definitivate deautor. Notele ne aparţin,iar epigramele le reproducemîn ordinea lor dinmanuscris.I*Se spune că bărbatulE al naturii rege.O fi, că prea domneştePeste făpturi vitrege*(Iulie, 1955, cu privire laschimbarea structuriiAcademiei RPR)Gradina lui AkademosÎn republica lui DemosA ajuns din empireuGrădina lui Dumnezeu.*(Generalului Rosetti –preşedintele AcademieiRomâne – care în aceastăcalitate preferă să angajezeca funcţionari ai „EternuluiCorp”, fetişcanearătoase, în locul bărbaţilorobişnuiţi).La „Academie”, RosetteÎntre scripte şi-ntre feteE-ntr-un permanent războiÎntre fuste şi ex-foi...!*(Generalului Rosetti,ministru al CulturiiNaţionale care, careprezentant al guvernului,când inspectează o şcoală,începe cu closetele şidependinţele şi termină cudirecţiunea, invocândmereu că nivelul uneicivilizaţii se cunoaşte maimult după creaţiileşezutului decât dupăprodusele capului).De când la InstrucţiunePaşte şcolile Rosette,A crescut învăţământulLa nivelul din closete.*(Profesorului Maillat,căzut peste noapte înpatima epigramei care,cum se va vedea ceva maiîncolo, o cultivă cu unsimţ rafinat, îi închin acestcalambur lipsit deadiacenţe cu realitatea)Nu ştiu dacă-o fi păcat,Dar cred că-i fără gustSă te numeşti mai latCând eşti tot mai îngust.Notă: textul a fost publicatîntr-o revistă a vremii,fără a fi precizată,deoarece în caiet este lipitdoar un decupaj careconţine epigrama asupracăreia autorul a operatulterior o schimbare înversul al doilea punândîn loc de „ştiu”, cum setipărise, cuvântul „cred”,rectificare pe care ne-amînsuşit-o.*(Aceluiaşi Maillat, devenitfoarte bătăios, în urmaepigramei de mai nainte)Notă: Aurel Mailatpublicase ca răspunsurmătoarea epigramă cudedicaţia de rigoare:Profesorului Vulcănescu(Vulcan), uneori şiepigramist. „SemneziVulcan peste totlocul,/Dar numele-ţi nune-a convins;/Se pare căţilipseşte focul,/Și căvulcanul este... stins.” →IULIAN CHIVU42