Vatra veche 8, 2011, Final

Lipseşti dintre lumine,Dar nu lipseşti din mine.Lipseşti de la fereastră,Dar nu din limba noastră.Lipseşti din blânda sară,Dar nu lipseşti din ţară.Plecată eşti în moarteCi-aproape, nu departe.Grigore VieruErau versuri dedicatemamei sale, сare la unmoment dat s-autransformat în rândurile сеi le putem rosti aziPoetului. Maestrul GrigoreVieru s-a stins din viaţăsâmbătă spre duminică (18-19 ianuarie 2009). Multedin versurile sale suntdedicate Duminicii: „Suntomul duminicii”, zicePoetul, şi uite ce soartă...pleacă pe alte tărâmuri totDuminica. Pleacă într-oDuminică Veşnică, lăsândo ţară în lacrimi, pleacălăsând un popor întregorfan...Nu există om, nuexistă copil la noi care sănu ştie cine este GrigoreVieru. Nu, nu am greşitutilizând prezentul verbului„a fi”. Despre El nu putemspune „a fost”. El este şi vafi prezent în orice inimăromână. Toţi am crescutdin poezia Lui, toţi am fostformaţi de ea. Albinuţa,Abecedarul sunt cărţilecare au trecut prin viaţafiecăruia din noi. Toţisuntem copiii lui „neaGrig”, cum obişnuia să i sezică cu afecţiune.Grigore Vieru s-anăscut la 14 februarie,considerată acum şi la noiZiua îndrăgostiţilor, şitoată viaţa sa a cântatdragostea, femeia, mama.A fost acela, care a făcut olume să ne cunoască – acinstit în vers această Ţară,acest Pământ, acest Neam,şi ne-a învăţat să nemândrim că suntemRomâni.„Îndurerată este Ţara,Îndurerat – întregul neam,A plecat la EminescuSufletul basarabean.”Aceste rânduri le-amticluit spontan. Probabil deacolo, de sus, ne vapovăţui, ne va călăuzi, neva ocroti pe toţi „Poetulfiecăruia, Poetul tuturor”.De acolo, de sus, încearcăsă ne sădească în sufletedragostea, bunătatea,adevărul, totul pentru ce aluptat, ce a iubit, ce acântat.Multe ne-a învăţat,dar multe mai avem a leînvăţa de la marele GrigoreVieru. Am selectat niştecugetări de ale lui – cineştie, poate vă găsiţi gândulvostru în ele sau poate văalegeţi mottoul-călăuză înanii de devenire:• O spun să mă audă şi plinde floare pomul: „Şi dinmormânt voi spunemulţimii adevărul.• Un nume curat – iatăcare este ţărâna cea maiuşoară pe pieptul celuicoborât în pământ.• Basarabia este un copilînfăşurat în sârmăghimpată.• Poate că într-adevărochii femeii iubite suntmarginea lumii.• Cine nu şi-a scris istoriacu sânge, acela sau n-aavut-o nicicând, sau credecă poate trăi pe contulistoriei altora.• Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă.• Dеgеаbа а venitlibertatea, dacă fraţii nu secunosc între ei.• Sunt iarbă, mai simplu nupot fi.ANA ŞIŞIAN,cls. a XII-a B,Liceul Teoretic „IonCreangă”, Chişinău,Prof. ANA GALAJU________________________________________________________________________________________→atunci Duma orăşenească l-a desemnat pe el primar.Ştafeta primariatului a mai fost preluată încă o dată înfamilie, când la această funcţie, în anii 1917-1918, aactivat cel de-al doilea fecior al lui C. Schmidt, care senumea Alexandru. I. Colesnic a mai spus că, în ciudaeforturilor întreprinse de a găsi mormântul lui CarolSchmidt, căutat în toate cimitirele Chişinăului, acesta nus-a păstrat, rămas neîngrijit chiar după un deceniu de ladispariţia primarului, după cum avea să amintească în1937 Gheorghe Bezviconi.Despre Un tandem de succes în arhitectura Capitalei –Carol Schmidt şi Alexandru Bernardazzi a comunicatTamara Nesterov, dr. în studiul artelor de la Academia deŞtiinţe a Moldovei. Pe lângă calităţile de om erudit şi de ocultură aleasă, Carol Schmidt s-a mai remarcat şi ca unbun profesionist, având ambiţia să adune în echipa saoameni pe măsura acestei rigori. Unul din ei a fostarhitectul Alexandru Bernardazzi, care, fiind plecat laOdesa, la invitaţia primarului, a venit şi a activat până lasfârşitul vieţii, fiind înmormântat în acelaşi cimitirluteran, mormânt care a dispărut ca şi cel a lui CarolSchmidt. De curând, s-au împlinit 120 de ani de lanaşterea lui Bernardazzi. O conlucrare frumoasă CarolSchmidt a avut-o şi cu alţi arhitecţi iscusiţi, de exempluMitrofan Eladi şi Vladimir Ţigancu, ultimului îi aparţineproiectul arhitectural al clădirii Sfatului Ţării, Muzeuluide Istorie, ospiciului de la Codru. O premieră pentruChişinăul de atunci au fost casele de locuit cu douăniveluri, o bună parte proiectate chiar de AlexandruBernardazzi. Cele mai renumite clădiri din Chişinău aufost construite în acea perioadă. Până astăzi ausupravieţuit circa 40 de edificii mari construite de marimaeştri.Maria Gonţa de la Centrul de Informare şi Documentarea Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu a susţinutcomunicarea intitulată Chişinăul în secolul XIX.Amprentele lui Carol Schmidt, cu o ilustrare practică pebaza dosarelor de arhivă. Participanţii la conferinţă auputut vedea cu ochii proprii dosarul nr. 53, privindalegerea lui Carol Schmidt pe post de primar la 19noiembrie 1877, sau nr. 271, în care se cuprinde carnetulde muncă şi alte lucruri interesante despre C. Schmidt şirealizările lui.Scriitorul Vlad Pohilă, redactorul-şef al revisteiBibliopolis, a prezentat asistenţei nr. 2 al publicaţiei,menţionând că pe lângă multe materiale interesante,interesaţii vor găsi şi două materiale despre primarulCarol Schmidt.Participanţii la conferinţă s-au delectat cu momentemuzicale susţinute de studenţi de la Academia de Muzică,Teatru şi Arte Plastice şi de la Colegiul Muzical ŞtefanNeaga, laureaţi ai concursurilor naţionale şiinternaţionale.Cu acest prilej, a mai fost vernisată şi expoziţia depictură Chişinăul vechi, autor Ghenadie Şonţu.74