Vatra veche 8, 2011, Final

„Eugenia Ţarălungă este, spre deosebire de disforiciidouămiişti (chiar disforici sunt douămiiştii?!? D.H.), onouăzecistă care încă mai trăieşte poezia ca pe o stare deeuforie” (Radu Vancu, Rom. Lit. nr. 12/2011. Cuvolumul Piramida, Ed. Elkon, 2010, prozatorul MihaiPascaru pare să se apropie pe frecvenţele puse în undă deMarin Preda şi, ceva mai diferit, de Zaharia Stancu şiIoana Postelnicu. Sigur că „ruralismul” pascarian esteconsecinţa unei receptări altfel a realităţii satului, însăesenţa rămâne.“ Pentru că lumea satului e altfel, pentru căautorul, oricât se străduieşte, nu-şi depăşeşte condiţia deco-participant ideatic. Sau, poate, nici nu doreşte. Rămânecertitudinea că avem de cunoscut viaţa rustică fotografiatăcu un aparat special mânuit cu grijă şi cu pricepere; Noiamintiri despre „anii-lumină” ai socialismului? Întrebareae: mai interesează pecineva să ştie nu-ştiu-cedespre acele vremuri?Mai-vârstnicii le-au trăit,pe mai-tineri nu-iinteresează. În ultima sacarte, Măsline aproapegratis, Ed. Dacia XXI,2010, Alexandru Vlad nepropune un fel de prozăjocde-a retrăirile, de-aneuitare, pentru ca istoriasă nu se mai repete,indiferent pe cecoordonate sau spirale îşiprelinge clipele, orele,zilele, anii… Până la urmăexperienţaşiprofesionalismul autorului înving majoritateaobstacolelor. Şi de ordin literar-artistic şi social şi… Înceea ce priveşte Gde Buharest, Ed. Charmides, 2010,volumul al cărui semnatar este Constantin Stan, conţine,de asemenea, amintiri, dar cu totul de altă factură, iarpovestitorul mai demonstrează, şi cu această ocazie,indiscutabilele sale disponibilităţi de narator. Posedăreţeta desfăşurării gradate a evenimentelor, a stărilorconflictuale – broderii care creează o atmosferăincitantă…; Pe Ioan Groşan, autorul Caravaneicinematografice (1985) şi Planeta mediocrilor (1991), l-am regăsit cu bucurie în recenta şi favorabil comentata sacarte Un om din Est, [vol. I], Noul Scris Românesc –Tracus Arte, Bucureşti, 2010. Este cel pe care GabrielChifu, în Rom. lit. nr. 5/2011, îl numeşte „Unul dintre ceimai valoroşi prozatori ai momentului”, iar Andrei Teriancompletează, poate cu un pic prea mult entuziasm şiaplomb: „Ioan Groşan rămâne, fără îndoială, un excelentpovestitor, care şi-a câştigat deja pe drept cuvânt statutulde cetăţean de onoare în canonul umoriştilor români dintoate timpurile”; Radu Mareş, autorul volumului Cândne vom întoarce, Ed. Limes, 2010, are un admirator pecare nu-l suspectez de nesinceritate, cel puţin în acest caz– Daniel Cristea-Enache. Fostul comentator cu rubrică înRom. lit., acum notează în Observator cultural Nr.308/2011): „Admir la Radu Mareş, în primă şi ultimăinstanţă, rafinamentul de a întări şi totodată de a mascastructura susţinătoare, «ingineria» cărţii pusă în planurileşi realizările arhitecturale; şi pe care «optzeciştii» noştri,de pildă, au scos-o mereu în evidenţă, până când,gândindu-se ei mai bine, şi-au dat seama că proza mareînseamnă altceva decât exhibare de tehnici şi procedee.”.Subscriu ideii chiar dacă pe „optzecişti”, în general, e greusă-i fixezi într-o grupare „rigidă” chiar şi atunci când e deordin tehnic. Sau, mai ales?Cu prozatoarea Doina Ruşti (Cămaşa în carouri, Ed.Polirom, 2010), nu se întâmplă vreo minune frapantă înceea ce priveşte scriitura, ci ea îşi urmează caleaascendentă, aceea a unei individualităţi perfect conturatăşi mulată pe spaţiul ideatic în care îşi construieşte textele.Prozele sale denotă în sensul cel mai frumos oîncăpăţânare impresionantă în a-şi demonstra forţatalentului cu consecinţele de rigoare normale: impunereapersonalităţii sale literare. Şi reuşeşte. Iar Cămaşa încarouri şi alte 10 întâmplări din Bucureşti ilustreazăperfect latina formulareeuclidiano-arhimedică:quod erat demonstrandum...;ArădeanulGheorghe Schwartz esteprezent pe „afişul literar”al anului 2010 cu volumulCei o sută – SecretulFlorenţa, Ed. CurteaVeche, 2010, Col. Unroman; Dublat de un talentdeja binecunoscut, harulde povestitor ni se relevă,de altfel ca de fiecare datăla apariţia unei cărţi giratăcu semnătura GheorgheSchwartz. Graţie acesteinoi scrieri, de această datăautorul ne obligă, în sensul cel mai elegant şi frumos alcuvântului, să participăm împreună cu el la o incursiunepalpitantă în Palatul Bosci, despre care se spune că ar fiunul dintre acele puncte renascentiste de atracţie pentruturişti şi nu numai…Romanul Ana Maria şi îngerii, apărut la Editura CarteaRomânească în anul 2010, sub semnătura lui RaduAldulescu, are ca subiect biografia/povestea zguduitoare aunei românce plecată din ţară în urmă cu un sfert de secol– în 1987 – a cărei fiică suferă de Lupus (boală a pielii şi amucoaselor, adesea de natură tuberculoasă, caracterizatăprin apariţia unor plăgi şi noduli care ulcerează şi distrugţesuturile, lăsând cicatrice întinse, deformante, D.H.).Femeia trăieşte marea tragedie alături de fiica ei, tragedietransmisă nouă, cititorilor, cu o mare forţă literar-artistică,ceea ce obligă la a fi părtaş sentimental-solidar. Meritulacestei co-participări îi revine talentatului prozator RaduAldulescu.Un scurt preambul la partea de poezie a materialuluimeu: Gabriel Chifu: „Au apărut spre sfârşitul anului trecutcâteva cărţi de poezie peste care ar fi nedrept să trecemfără să le semnalăm valoarea deosebită.” G. C. se referă lacărţile Alcool, de Ion Mureşan, Patria mea A4, de AnaBlandiana, Pe prag (Vale-Deal), de Liviu Ioan Stoiciu,Moartea Parafină, de Robert Şerban. Femeia desprecare scriu, de Nicolae Coande.________Biblioteca Batthyaneum, interior, foto EcaterinaŢarălungă9