Vatra veche 8, 2011, Final

Dulcea harababurăÎn curtea celebrului liceu parizianHenri IV, o mână de oamenis-au adunat să şi-l reaminteascăpe francezul din Spania,despre care s-a spus că era de ointegritate intelectuală absolută.Era într-o sâmbătă de iunie2011, oricum Sempruntraversase secolul şi poate căîntr-un fel îmi face plăcere să ziccă îl şi marcase, iar ceremoniaonorată de nume mari demonstra încă odată că franceziiştiu să-şi onoreze intelectualii.La 87, de ani Semprun urma să îşi găsească odihna înmicuţul cimitir din Garentreville (Seine-et-Marne învelitîn linţoliul simbolic, acela pe care şi-l dorise, drapelulrepublican spaniol !Ceremonia îi aduna în curtea austeră numită şi aMeridianului, semn că pe acolo trece linia imaginară, pefoştii miniştri de externe, cel francez şi cel spaniol,Dominique de Villepin şi Felipe Gonzalez, dar şi peminiştrii culturii din cele două ţări, amândoi realizatori decinema şi televiziune, Frédéric Mitterrand şi doamnaAngeles González-Sinde.Nu am putut să îmi împiedic gândul zburător - oasemenea ceremonie, în România, ar fi implicat prezenţacui, oare ???Pe Felipe Gonzales, mărturisesc, nu îl cunosc, dar amavut şansa să vorbesc de câteva ori cu Dominique deVillepein, care, dincolo de faptul că e un aristocrat careimpune, e şi un scriitor, un poet, un om de culturădesăvârşit…Povestea nu vreau să aibă nici un tâlc, m-am uitat cuinvidie sinceră la felul în care lumea se gândeşte lascriitorul trecut în eternitate la 87 de ani, iar MichelPiccoli, tot un « actor-monument-al-culturii » a vorbitdespre Semprun, superb, citind fragmente din operascriitorului.A fost şi Costa Gavras acolo, căci, să nu uităm,Semprun şi-a pus istoriile şi pe ecran, ministresa spaniolăa făcut referire la « Long voyage » (1963) şi la "L'écritureou la vie" (1994), accentuând că prin munca sa enormă,scriitorul a regăsit memoria istoriei, că a spus nurăzbunării, dar că a privit trecutul cu un ochi scrutător,intransigent. Frederic Mitterand a elogiat omul complex,europeanul adevărat şi rafinat care era Semprun, căci aface parte din două sau mai multe culturi e un lucruminunat, care te îmbogăţeşte, acolo în, lumea occidentalăcare poate că a trecut sau ştie să facă impresia că ar trecepeste ranchiune şi vecinătăţi otrăvite de relele istoriei.O doamnă pe care o cunosc de mai multă vreme şi careeste Anne Hidalgo, devenită acum viceprimar al Parisului,ea însăşi fiica unui republican spaniol, a mulţumit înnumele descendenţilor partizanilor spanioli.Când în 1937, în timpul războiului din Spania,scriitorul, pe atunci adolescent, îşi însoţea în exil părinţii,în Franţa, se gândea oare cineva că viitorul său de scriitorva fi atât de strălucit ?Republican convins, luptător în război, rezistent,«expatriat mereu», Semprun e elogiat deopotrivă deun regat şi de o republică, într-o epocă în care se pare căvaloarea culturală contează înainte de toate.Sau oricum, aşa ne face plăcere să credem.Paris, iunie 2011Să scriu despre o carte de comentarii juridice pareoare ciudat? Nu. E o carte de profundă înţelegere a vieţiinoastre româneşti căci din litera dreptului iese înţelepciuneaşi, nu-i aşa, dreptatea. Autoarea nu e la prima apariţie,în perioada 2004-2008 a publicat două volume subtitlul cel puţin îndrăzneţ să zicem, Sluţirea democraţiei.Iată că acum îşi adună articolele apărute în revistaPalatul de Justiţie, sub titlul cel puţin provocator, dar înacelaşi timp inspirat, incisiv, superîndrăzneţ, de Orgiiprocedurale.Profesor de drept, o competenţă în domeniu, fostăsenator şi actualmente funcţionar public la o înaltăinstituţie, Verginia Vedinaş este de fapt o curajoasă, oîmpătimită a acestei discipline care i-a îmbătat şi tulburatpe marii acestei naţii de-a lungul vremii şi care a ajuns a fiacum prea des invocată drept scuză în diferite cazuri deeroare sau chiar de impostură.Împotriva acestor imposturi, a discreţionismului, alipsei de carte dar şi de bun simţ, împotriva laşităţii,prostiei, a comodităţii călduţe şi acoperitoare, împotrivalaşităţii şi cupidităţii este tot ce scrie Verginia Vedinaş :aceste eseuri care nu doar că sunt incizii în realitate darsunt şi o formă de gazetărie plină de zvâc, de inteligenţă şide cunoaştere.Cele două texte prefaţatoare, extrem de favorabile, unulscris de maestrul Gavril Iosif Chiuzbaian, care epreşedintele Uniunii juriştilor din România, altul de prof.univ. dr. Emil Molcuţ, sunt ele însele analize grijulii şiinteresante, căci îţi dai iute seama că celor doi le-a plăcutscriitura, i-a interesat, au parcurs cartea şi că nu au scriscum se tot petrece în zilele noastre, de dragul dragului.Dar care e tema propriu zisă ?Păi, simplu - ceva ce ar trebui să ne preocupe pe toţi,mai mult decât să ne preocupe, să ne obsedeze !Abateri grave de la starea de constituţionalitate. Căciaceste abateri se întâmplă mereu dar şi la cele maiimportante niveluri ale societăţii…Ce creează aceste abateri grave ?Păi, în primul rând dezechilibru, fragilitate internă, lipsacriteriilor, incapacitatea de a educa ţara însăşi într-un spirital respectului valorilor .Eu, când aud expresia « păi să vezi cum e la nemţi, ladanezi, la francezi etc.», sincer, îmi vine să mă iau cumâinile de cap.Popoarele astea şi-au construit soliditatea, au plătit curenunţări şi cu dificultăţi capacitatea de a respectacriteriile, legile, principiile.La construirea acestei solidităţi îndeamnă VerginiaVedinaş. Cum ? Păi în primul rând observând şiînţelegând. Nu e puţin lucru.Un fapt înţeles, explicat, asumat, disecat, înseamnă unprim pas pe calea cea grea a unei construcţii interioare. →CLEOPATRA LORINŢIU32