Vatra veche 8, 2011, Final

îndrăzneala. Dar aceasta nu se va întâmpla în modpalpabil, ca o recompensă imediată, directă, pe care s-opipăi şi să urli „este!”; ea va veni cu timpul, de unde şicând nici nu te aştepţi. Precum viaţa, şi literatura estenedreaptă. În jurul celor care sunt la un moment dat „peval” se formează imediat, ca la un semn, ca la comandă,un curent de mari semne de întrebare, de înjosire, decontestare. Se găsesc subterfugii, scuze, pete şi acolo undeele nu există şi nici n-au existat vreodată. Parcă nu-i destulcă poetul nu poate fi fericit, că în timpul vieţii nu-i esterecunoscută opera la justa ei valoare, dar şi atunci când s-ar întruni condiţiile unei excepţii bine meritate, se găsesc„salvatori” naţionali care să hulească, să batjocorească, sălfacă „poet de curte” pe cel care n-are nimic de-a face cuaşa ceva, care-n viaţa lui n-a ştiut decât să scrie şiîntâmplarea fiinţei lui stârneşte atâtea judecăţi false, în locsă fie privită cariera lui, onest, până la capăt. Ce vorbimnoi? Despre ierarhii, despre cariere? Nu ne recunoaştem.Ce s-ar face oare cei obişnuiţi să slujească pe la curţidacă peste noapte ar dispărea curţile? Dacă s-ar subţiaposibilităţile de-a trăi pe spatele (?!) cuiva şi am reveni laacea singură curte, de tristă amintire? S-ar putea instituiconcurs pentru postul de „poet de curte”, concurs deaptitudini sau doar de dosare. Oricum, după atâta libertatede-a sluji la ce curte doreşti, ar fi greu să ne întoarcem la ounică alternativă, care pe mulţi i-ar lăsa fără argument,fără piuit. Poetul de curte a reprezentat şi un model,indiferent de care, dar de urmat. Bun de urmat în sensulunei împliniri pământene. De acolo, din trecut, dintr-unîntuneric dureros, el ar trebui să nu se mai repeteniciodată.Din cele arătate până aici, nu-i de mirare că cel ce neciteşte îşi închipuie curtea unde vrea el, şi-o imaginezeatât cât cunoaşte, iar la categoria „poet de curte” poatesingur nominaliza, din proprie experienţă, câteva nume.N-am vrea să alunecăm cu demersul speculativ mai multdecât ne este permis, până acolo încât să identificăm,neiertători, şi un posibil „cititor de curte”. Ar fi/ am fi preade tot. Rămânând în sfera propusă, de „poet de curte”, seobservă că noţiunea îşi pierde din proprietăţi, pentru căpoetul nu mai există în stare pură. De curte sau nu, eloricum face de toate pentru toţi sau şi altceva decâtpoezie. El e om bun şi la recenzii şi la eseuri şi lacuvântări şi la jurnal şi la proză. De factură lirică sau peaceeaşi factură cu lirica. Şi atunci, deşi nu mai sună atât decunoscut, şablonul „poet de curte” are toate drepturile săse transforme în „scriitor de curte”. Cu preocupările ce lerezervă, cu activitate complexă.. Dacă se-ntâmplă săcunoască şi limbi străine, e şi bun traducător, pentru căastăzi imaginea oricui e neclară, insuficient lucrată, dacănu e oferită puţin şi la un târg internaţional, la un festival,măcar balcanic.Ce bine ar fi ca aderarea la o curte să fie o problemăde opţiune personală, de ultimatum, cu luciditate. Dacăaltfel nu se poate, fie! În ceea ce mă priveşte, aş sluji la osingură curte, cea adevărată, cea pe care o ştiu eu. Şi toţiar trebui să fie atraşi de acea curte, a creaţiei, a frumosuluişi a binelui supreme. Dacă ele iau câteodată şi faţă umanăşi se identifică în chipul unor binefăcători, Mecena ailiteraturii, scrisul meu / al tău/ al nostru nu are decât săsporească taina. Cred în puterea de convingere a celuicălăuzit de gânduri bune şi a celui ce-şi cunoaşte meritele,îşi evaluează cinstit posibilităţile. Te-aş alege, cu bucurie,pe tine, Cititorule, să fii regele meu, să-ţi fiu poet de curte,pe veci. Seamănă a literatură.Pornind de le titlul lui Mihai Gafiţa, „Iarna e o altăţară”, vom privi şi literatura ca pe-o altă ţară. În numărulviitor._______________________________________________________________________________________________ÎNCEPUTŞi stâncaSe naşte prin mine.O simt cum se scurgeCu zbaterea eiPrin sângele meu.Mi-e dor de lumină!De fulgerul nopţiiÎn care am statCu gura pe rană.NOI DOIPiatră peste piatră,Peste vreascuri,Peste numărătoareaPe degete.Zări peste maluri,Peste veacuri,Trecut şi răsărit,Maluri şi nisip.Urme peste glasuri,Şoapte peste gând,Lacrimi peste-a fiŞi noi doi...Faţă în faţă.MĂ-MPARTMă-mpart pe din două:Jumătate din tine,Jumătate de ger,Jumătate cărbune,Jumătate de ceas,Jumătate geloasă,Jumătate de glonţÎncărcat într-o moarte.Şi-apoi...Jumătate din mine:Jumătate de nor,Jumătate de zbor,Jumătatea ce vindePetale, cocori,Trei stele, doi sori.MEMORIIDeparte,Acolo unde păcatulN-a pus încă piciorul,Eu am rămas AnăÎn mugur de tăciune...CinevaA găsit într-o dimineaţăUn răsărit înjumătăţitŞi a ştiut să restituie clipa.SFÂRŞITŢi-am adus cerul nopţiiÎn perna gata sărutată,Ca pe-un legământ,Ca pe-un cerc,Furat din lacul adormit,Ca pe-un vis,Ca pe-o zare din care tu apari,Ca un trecut,Care începe în această clipă...Lasă-ţi pleoapa de-acum,Iar ceilalţiVor aşterne uitare şi flori.VIORICA FEIERDAN41