Vatra veche 8, 2011, Final

- Fac tot ce mi se spune.- Dar, cred că nu prea ai bani, porţirochia pe care o aveai la grădiniţă.Vezi că nu prea ai voie să te apleci!Şi, e atât de strâmtă, de mă mir cumte dezbraci seara de ea.- Nu mă dezbrac niciodatăsingură, mă ajută întotdeauna cineva.- Am înţeles. Locuieşti singură?- Aproximativ.- Ai mai lucrat pe undeva?- Am fost încadrată în două locuride probă, dar de fiecare dată nu mi-aplăcut şeful şi am fost nevoită să plec.De fapt nu erau şefi, ci şefe.- Dar, tu cum ai ajuns aici? Cinete-a încadrat? Doar eu sunt şeful deacum!- Ştiţi, aţi cerut schimbare, iarşeful de la serviciul de cadre auînlocuit-o pe vechea secretară, caremai avea un an până la pensionare.- Ţi-a verificat dosarul, ai datexamen?- Am dat probă de lucru. Lui i-amdat tot mi-a cerut!- Unde ai dat proba de lucru?- Cum unde? Aici în oraş.- A mai fost cineva de faţă, s-aîncheiat un proces verbal?- N-am mai văzut pe altcineva, iarde proces verbal nu ştiu nimic!- Dar proba unde-i?- Proba?!- Înţeleg, înţeleg…Bine, să văd maideparte. Unde-i biroul?- Aici, domnule şef. Uitaţi: mese,scaune, mapa pentru corespondenţă, omică bibliotecă, câteva flori, covorulşi uşa de stejar, sculptată.- Nu-i tot! Am spus că vreauschimbare! Ceva nou. Astea suntpeste tot. Fiţi atenţi! Mai notaţi: unmic bar, două fotolii pat, o camerăseparată, o uşă secretă de ieşire şicapitonaţi uşa pe dinafară!- Şi pe dinăuntru, domnule şef.Ştiţi, nu trebuie să se audă…- Ce să se audă? Ce eu sforăi?- Nu ştim încă, domnule şef, dareu cred că e mai bine pe dinăuntru,căci pe dinafară, vedeţi cât de frumose sculptată! De ce s-o mai capitonăm?- Cum de ce? Să nu se lovească ceicare îmi vor „deschide uşa cu capul!”Peste încă alte zece zile vine şeful săvadă schimbările cerute cu insistenţăde el:- Ei, o întreabă pe secretară,unde-s colaboratorii?- La spital, domnule şef- La spital? Cum aşa? Ce s-aîntâmplat?- Ştiţi, după ce-au capitonat uşa şipe dinafară, aşa cum aţi spusdumneavoastră, au închis-o şi apoi auîncercat s-o deschidă cu capul. S-aunăpustit amândoi cu capurile în uşă,pentru că ştiau că nu se vor lovi. Daruşa nu s-a deschis, iar ei au căzut cugâturile frânte şi eu am chematSalvarea.- A! Asta pentru că am spus caunii să-mi „deschidă uşa cu capul”…Numai că eu am zis aşa în glumă,adică să-mi deschidă, pus înghilimele.- Am înţeles, domnule şef, dar ein-au mai pus ghilimelele şi s-au izbitdirect în uşă.****În loc de rezumat:Nevastă harnică el are,S-o laud, nu mai este cazul,Atentă, dar şi săritoare…Căci sare la vecin pârleazul.Soţul şi soţia stau pe patul delângă sobă şi discută verzi şi uscatedespre ultimele noutăţi ale satului:nunţi, botezuri, înmormântări, certuri,divorţuri, având pentru fiecareeveniment câte ceva de comentat, deadăugat, precum că ei n-ar fi făcut aşacum au făcut-o alţii. La un momentdat, soţul ajungând cu imaginaţia lacapătul satului, îi zice gingaşei luisoţii:- Măi nevastă, fii atentă, seapropie alegerile, iar noi, parcă am fiîn regimul trecut, stăm cu mâinile însân, nu ne gândim deloc! Nu facemnimic!- Tu nici cu mâinile în sân nu stai,dar ce-ai vrea să facem? Ori cu noi,ori fără noi, e totuna.- Nu-i chiar aşa! Avem şi noi uncuvânt de spus, contează o propunere,un vot… Iată, ce-ai spune să-lpropunem primar pe învăţător?- Fugi încolo! Nevestei sale şi-aşanu-i ajungi cu măturoiul la nas. Apoi,dacă va ieşi primar, nici atât! Îţi vatrebui o prăjină.- Ei, cum zici tu. Dar de şoferulde lângă primărie ce spui?- Lasă-mă cu blegul acela! Cândpleacă de acasă, el nici nu ajunge lagaraj, că femeia lui şi sare pârleazulla văduvoiul de Guluţă.- Şi, ce ai cu omul? El ecumsecade. Bine, dar atunci să-lpropunem pe vărul tău. Merită. Arecarte, e gospodar, are şi experienţă deconducere, doar a fost brigadier laCAP…- Nu, bărbate! Nevastă-sa cândtrece pe lângă mine, întoarce capul.Dacă va ieşi soţul ei primar, când o sămă vadă, cred că traversează strada,numai să nu dea ochii cu mine!- Măi, tu la toate ai câte ceva! Ceaispune de fratele tău? Arecunoştinţe, e uns cu toate alifiile, edescurcăreţ, vezi câte are pe lângăcasă, merită. Ce spui?- Nu. Nu sunt de acord. Ar vorbilumea. Vor spune, dacă va fi ales, căde asta sunt elegantă şi nu mă duc lacâmp. N-ar zice că noi ne iubim ca-nprimele zile şi că tu nu-mi dai voie sălucrez la câmp. Cum să mă expun înbătaia soarelui, a vântului şi aprafului? Nu, pe el nu vreau, ca să nudăm ocazii la discuţii.- Nevastă, dar atunci continuă tucampania electorală şi vezi care-i maibun, că eu trebuie să plec la serviciu.Vreau să ajung la timp.Soţia îi pune în geantă pacheţelulpentru serviciu, iar el, după ce osărută părinteşte pe frunte în semn derămas bun, pleacă. Dar, uitând ceva,se întoarce după vreo câteva minute.Îi vorbeşte chiar de la poartă, dar nu-irăspunde nimeni. Intră în casă,nevasta nicăieri. O caută peste tot, darîn zadar. Când să iasă din curte, ovede sărind pârleazul de la vecin şi-izice:- Unde te-ai dus, nevastă imediatce-am plecat eu?!- Cum unde?! Nu mi-ai spus tu săcontinui campania şi să văd care-imai bun?2 iulie 2011______Codex Aureus – detaliu.Foto Ecaterina Ţarălungă66