12.07.2015 Views

Vatra veche 8, 2011, Final

Vatra veche 8, 2011, Final

Vatra veche 8, 2011, Final

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

„Nu pot înmuguri ramurilefără trunchiul cu marirădăcini, mari valenţe,adâncite în pământul natal”Fănuş Neagu (născut la 5 aprilie1932, la Grădiştea-de-Sus, judeţulBrăila), prozator, autor de povestiri,nuvele şi romane evocând o lumemisterioasă din zona Brăilei, învăluităîn mituri folclorice şi în iluziilecâmpiei eterne, dramaturg,memorialist, gazetar, este unul dintremarii prozatori postbelici.Academician, director de teatru.Coleg la renumita Şcoală deliteratură „Mihai Eminescu” cu Labiş,Cosaşu ş.a., în 1954 el debutează cupovestirea Duşman cu lumea, înrevista „Tânărul scriitor”, debutândeditorial, în 1959, cu volumul depovestiri Ningea în Bărăgan,retipărit în 1964 sub titlul Cantonulpărăsit, prin care îşi creează un spaţiuliterar propriu şi o matrice stilisticăinconfundabilă. A mai publicatvolumele de povestiri Somnul de laamiază, 1960, Dincolo de nisipuri,1962, Caii albi din oraşul Bucureştişi Vara buimacă, 1967, Îngerul astrigat, 1968, primul său roman,considerat evenimentul editorial alanului, În văpaia lunii (nuvele),1971, Cronici de carnaval,publicistică, 1972, Frumoşii nebuniai marilor oraşe, roman, 1977,Cronici afurisite, memorialistică,1977, Cartea cu prieteni, 1979,Insomnii de mătase, 1981, A douacarte cu prieteni, 1985, Întâmplăriaiurea şi călătorii oranj, publicistică,1987, Scaunul singurătăţii, roman,1988, Dincolo de nisipuri, nuvele,1994, Amantul Marii DoamneDracula, 2001, Caii albi din oraşulBucureşti, 2002, Asfinţit de Europa,Răsărit de Asie (Jurnal cu faţaascunsă), 2004.În 1977, i se joacă piesa Scoica delemn la Teatrul Nottara, Bucureşti, în1985, piesa Echipa de zgomote, laTeatrul Majestic, Teatrul Naţional,Bucureşti, în 1993 - la TeatrulNaţional din Bucureşti şi la TeatrulNaţional din Timişoara piesa Casa dela miezul nopţii sau Paiaţa soseşte latimp. E distins cu Premiul UniuniiScriitorilor pentru volumul Cantonulpărăsit, Premiul Uniunii Scriitorilorpentru romanul Frumoşii nebuni aimarilor oraşe, Premiul UniuniiScriitorilor pentru piesa Echipa dezgomote, Premiul Uniunii Scriitorilorpentru piesa Casa de la miezul nopţii.În 1993, este numit director alTeatrului Naţional din Bucureşti, înnoiembrie 1993 - devine membrucorespondent al Academiei Române,21 decembrie 2001 - devine membrutitular al Academiei Române. În 1993- debutează ca actor în filmul Casa dela miezul nopţii şi joacă în filmulCrucea de piatră, scenariul TitusPopovici, regia Andrei Blaier.Director al săptămânalului „Ţara”,1990, - reia, în 1991, împreună cuValeriu Cristea, Eugen Simion şiMarin Sorescu, revista „Literatorul”.În decembrie 1993 - este numitdirector al Teatrului Naţional dinBucureşti. Din 2001 - Director alotidianului „Cronica Română".Iată o biografie care ar fi trebuit săfacă din Fănuş Neagu un răsfăţat alcriticii şi istoriei literare, al preseiculturale.Dar Fănuş Neagu a fost unincomod, iar orientarea sa de stânga l-a împins spre periferia topurilorliterare. Nu aş vrea să spun că a fostmarginalizat, uitat, dar, oricum, nu afost apreciat la justa lui valoare.La aflarea veştii că ar fi bolnav decancer, presa „l-a descoperit”, dar ea,mai ales după moartea scriitorului, artrebui să nu se oprească aici şi să4(re)descopere opera unui mareprozator, un inegalabil povestitor, unfabricant (capitalist) de metafore.Nu suntem atât de bogaţi înscriitori, încât să nu-i dăm luiDumnezeu ce e al lui Dumnezeu, darşi literaturii române ce e alliteraturii române!*La Târgovişte, l-am reîntâlnit peFănuş Neagu, după douăzeci de ani.Prozatorul lipseşte din „Istoria…”mea, deşi în urmă cu ani buni i-amtrimis întrebări pentru un interviu. N-am putut rata ocazia, deşi ceea ce miarfi spus acum aproape două deceniiar fi fost cu totul altceva şi desprealtceva decât acum.*- Maestre Fănuş Neagu,literatura română a acestui începutde mileniu a fost supusă unui lanţde provocări şi încercări. A fostdeturnat destinul literaturiiromâne de criza pe care otraversează societatea românească?- Dac-ar fi să fac un joc de cuvinte,literatura română e provocată deprovocatori. Dar literatura eprovocată de ideea de viaţă, de ideeade destin şi de ideea de naţiune.Provocatorii sunt plătiţi de diversegrupuri de afară, din exterior, iarînăuntru primesc bani pe căi ocolite.Eu spun, fără să repet lucruriledinainte, care nu sunt o glumă, cireprezintă un adevăr, că literaturaromână, la ora actuală, îşi trăieştedezvoltarea firească, după ce aîntâmpinat mari piedici, puse de eliteautodenumite elite, oameni şcolarizaţica derbedeii în afară şi ca mariantiromâni tot în afara ţării şi apoiînfiaţi de toate guvernele care s-ausuccedat după 1989. Cred căliteratura română face faţă astăzi uneiduble provocări: una - să-şi urmezefirul istoric al dezvoltării sale fireşti,şi a doua - să respingă aceste ticăloşii,care vin să ne stranguleze destinul.Noi suntem oameni puşi într-orăspântie tragică. Scriitorii autentici,de la cei tineri până la cei mai învârstă, au asigurat, prin memoriacolectivă, istoria acestei ţări.→NICOLAE BĂCIUŢ______Foto: Târgovişte, 28 septembrie2006

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!