Vatra veche 8, 2011, Final

Victoria Fătu Nalaţiu revine pe piaţa de carte cuvolumul „Beţia cu nectar”, apărut la Editura Eikon. Drumulîn alcătuirea cărţii a fost parcurs în dorinţa scriitoarei şipictoriţei de a cunoaşte Ţara Soarelui. Exerciţiile de haikuconţin imagini care surprind atât partea sufletească, cât şinatura, într-o armonie care tinde spre perfecţiune. Liricajaponeză este o lecţie de sobrietate, de iubire a frumosului:„Creatorul/ Trezeşte liniştea dintre cuvinte”. Un volumdedicat celor care iubesc arta: „Cititorul/ Caută liniştea înmetaforă şi simbol”. Cartea, cu traducere în engleză deGabriela Rusu şi în japoneză de Iulia Avram, e structuratăpe capitolele „Iubire”, „Cântecul primăverii”, „Cânteculverii”, „Cântecul toamnei”, „Cântecul iernii”, „Oglinziletinereţii”, „Alunecare”, „Cultivatori ai pământului”, „Ziuarecunoştinţei muncii”. Creaţiile sunt însoţite de imagini dinpictura Victoriei Fătu Nalaţiu de la coperta I, careîntruchipează un iconostas de la Nicula Veche, continuând,în interior, cu imagini color, cu Sărbătoarea Paştelui, aRusaliilor, a Crucii, Treptele timpului, Şugubăţul etc.Cunoscută la nivel naţional în domeniul haiku, artistaa fost laureată a mai multor festivaluri, fiind reprezentantaRomâniei pe piaţa turistică la capitolul cultură. Esteprezentă în antologii din Croaţia, New Mexico, Italia.Astăzi, Victoria Fătu Nalaţiu merge la Constanţa unde valansa volumul, în cadrul seminarului naţional de haiku.Energia vine din lumea scrisului: „Cărţi deschise/ Seîmbracă dimineaţa/ Cu râs de copil”. Atunci când „Ţarina-nvăpăi/ Pe calea învierii/ Trec plugarii”, vestea nemuririi se25apleacă ca un dor pestecreaţie: „Glia zvâcneşte/cântările cucilor/ trezescplugarii”.O poezie a Buneivestiri,acompaniată deglasurile îngerilor: „Semn/Albastrul cerului deschideporţile învierii”. Victoria FătuNalaţiu are capacitatea de ajongla cu cuvintele întruaranjarea creaţiei spre caleadreaptă: „Plouă lumină/ o creangă de cireş/ îmbată norii”.Atunci când litera „Aşează în cercul inimii cătuşeleeternităţii” pe oglinda apei răsare uşor viaţa „În zori/ Viorileluminii trezesc florile grădinii”.O poezie florală, o poezie plină de esenţă sufletească:„Grădina cu flori/ la nunta buburuzei/ izvorul luminii”.Versuri care stâmpără pofta de literatură: „Gustul pâinii/ eîndulcit de maci/ iar cântă vântul”. Pe frunzele toamneiliteraturii apar inserate cuvinte de sărbătoare: „Duminica înzori/ miroase a mere coapte/ cămara bunicii”. An de an, lapoarta creaţiei „Raze de soare/ sculptează-n promoroacă/livadă de vis”. În viziunea scriitoarei, creaţia este mereusurprinsă în haine de gală „Altarele gândirii înroureazăcerul”. Atunci când „Icoanele plâng/ bătrânii-şi curmă viaţa/în zbateri sumbre”. Credinţa este pentru Victoria FătuNalaţiu cea care dă sens vieţii, iar harul se pogoară din cerîntru împlinirea creaţiei.MENUŢ MAXIMINIAN_________________________________________________________________________________________________impresionează la fiecare deplasare în străinătate, chiar şiatunci când spiritele sunt încinse, cum a fost cazulgrevelor din Italia împotriva românilor. Aici, călcând peScriitorul Dorel Cosma, praf de puşcă, „Cununa de pe Someş” a primit, din parteadirectorul Centrului CulturalMunicipal Bistriţa, revine pepiaţa editorială cu volumulde reportaje „Peregrinări”,apărut la Fundaţia InterartTriade din Timişoara. Cartea,scrisă în atmosfera spirituluiitalienilor, flori, schimbând viziunea acestora asupraculturii noastre. Să nu mai vorbim despre bucatelenoastre gătite cu fală la festivalurile internaţionale, acolounde românii au primit cele mai mari note din parteaexigentelor jurii. Nu întâmplător Dorel Cosma estelaureatul Oscarului în folclor, pentru că a ştiutîntotdeauna să construiască punţi culturale între noi şieuropean, redescoperă cele mai îndepărtate ţări, dar şi între românii de acasă şivalenţele culturii, Dorel cei din diaspora, cum este cazul superbei seri petrecute laCosma reuşind să transformecuvântul într-o profesiune decredinţă, după cum afirmă înPrefaţă scriitoarea Elena M.Cîmpan. Volumul debuteazăcu un remember al omuluicare timp de şase decenii a redescoperit mereu esenţa vieţiiastfel încât, prin activitatea lui, a clădit un templu aldragostei pentru cultura noastră. Reportajele propriu-ziseîncep cu cel derulat la Festivalul Internaţional de Folclor dinItalia, acolo unde trupa de teatru „Nichipercea” avea sădobândească numele „Alexandru Misiuga” în urma tragiceidispariţii a baronului bistriţenilor. Apoi, concertele susţinuteîn Praga, la Messina sau în Porto, conturează un tabloudespre rolul important pe care-l are cultura populară înpromovarea imaginii ţării noastre, Ansamblul „Cununa depe Someş” fiind un etalon în păstrarea folclorului autentic.Purtată cu cinste pe toate meridianele lumii, această cunună,de care are grijă ca de o comoară Dorel Cosma,Campo de Criptana în Spania, unde la invitaţia artisteibistriţene Tudorica Brumă, colegii de cântec, amintindaici doar pe Petre Petruse şi Mărioara Sighiartău, au creatun adevărat regal folcloric. Chiar şi atunci când se află înconcediu, Dorel Cosma are un jurnal al său, pe care maiapoi ni-l împărtăşeşte şi nouă. Este cazul concediuluipetrecut în Tunisia, de unde a venit înspre noi cunumeroase date despre cultura şi civilizaţia tunisienilor.Volumul poartă cu el steagul Ambasadei Culturale, carepoate fi arborat cu încredere şi cu respect pentruidentitatea noastră oriunde în această lume. Dorel Cosmaare meritul de a fi un adevărat Cetăţean de Onoare alculturii, după cum afirmă şi scriitorul Nicolae Băciuţ.Volumul include şi câteva interviuri şi gânduri cu şidespre autor, prin care reuşim să-l cunoaştem, încă odată, pe prietenul nostru Dorel Cosma. O carte care poatefi dăruită celor care doresc să cunoască culturaromânească, parte integrantă a spiritualităţii europene.MENUŢ MAXIMINIAN