Vatra veche 8, 2011, Final

(1440-1518)Catrene1O bulă pe un râu murmurător,Aceasta este viaţa ta ce trece;Ea străluceşte-o clipă şi se ştergePrecum o stea la revărsat de zori.2Rămâi, Kabir, de Sfinţi înconjurat:Și impregnat precum neguţătorul deparfumChiar dacă niciodată nu ţi-ai datCu-aşa ceva, te bucuri de el din plinpe drum.3Cine cunoaşte taina acestui ţesător?În trama karmei fire subtile întinzândȘi ceru-ntreg i-e pânza ţesută cu multspor,Suveici fiindu-i luna şi soarele, perând.4El ţese fără încetare: atunci când va fiterminatVa fi rămas acelaşi în Duh imaculat,Fir fin sau aspru, karmă rea sau bună,Realul de pe urmă, ţesutul mergestrună.5Iubirea căutată-i cu-adevărat ciudată:Nu-i ştie naratorul finalul niciodată;Cel care o cunoaşte, în schimb,devine mut:Minunea povestirii-i un viitor trecut!6Ochii mi-s casă de-adăpost să-miţină;Pupilele - învelitori cu-acelaşi ţel.Coboară-n ziua nunţii a genelorcortinăSă-ţi camuflezi iubirea şi să-l câştigipe el!7Tu m-ai găsi, te-asigur, într-o clipăDacă ai şti cum să mă cauţi bine,Zise Kabir, dar să n-o faci în pripă,Frate Sadhu, Suflare-a suflărilordivine!Traduceri de ION ROŞIORU__________________________________________________________________Erai plin de viaţă, teconsiderai un alpinist tonic,aveai prieteni veseli şi proiecteluminoase. Tu, Aron celputernic, eşti acum într-uncrater, cu mâna prinsă sub unbolovan implacabil. Pustietate.Nimeni. Un corb trecepremonitoriu deasupra ta, cu oumbră cernută şi uleioasă. Ştiai iubi banalul,normalitatea? Atât de firavă e frontiera între lumină şiîntuneric? Aşa, deodată, reperele vieţii se rup, nimic numai are importanţă decât supravieţuirea, viaţa ca atare. Amai rămas puţină apă în termos. Ai o mână teafără şi douăpicioare suspendate. Amintirile te inundă. Cu camera defilmat vrei să-ţi înregistrezi suferinţa oră de oră. Vorbeşti:„Sunt blocat în canion. O bucată de rocă s-a desprins curepeziciune. Degetul mare eneirigat, nu mai am hrană...”.Vezi câte poţi face cu omână? Eşti inventiv, iar faţa tanu trădează încă vreo spaimă. Ofurnică îţi traversează obrazulslăbit. Viaţa continuă, nu? Înfiecare zi ai 15 minute de soare,iar corbul trece la aceeaşi oră.Scobeşti în zadar stânca. Niciideea cu scripetele nu a dus lanimic bun. Mai ai 150 ml de apă.Halucinaţiile se suprapun pesteamintiri candide. Viaţa ta zburaspre acel bolovan, nu? Spui că„bolovanul ăsta m-a aşteptat toată viaţa...de când m-amnăscut m-am îndreptat către acest bolovan”. Destinul tăunu conţinea ceva eroic, prometeic, însă există mereu unpreţ, o lecţie pentru a iubi şi redescoperi viaţa, pe care osufocăm adesea cu mofturi şi pretenţii ridicole.În 2003, în luna mai, alpinistul Aron Ralston merge înBlue Canyon. Nu îşi ia telefonul, nu spune nimănui undepleacă. Bolovanul acela monstruos, de o jumătate de tonă,îl chinuie 6 zile şi 5 nopţi. Deshidratat şi flămând Aronşi-a amputat braţul cu un briceag, ca să supravieţuiască.Avea 27 de ani. Ajuns acasă, el scrie o carte cu caracterautobiografic: Mai tare ca o stâncă.Regizorul Danny Boyle, care primise Oscarul în 2009pentru Slumdog Millionaire, a scris un scenariu dupăcartea lui Aron Ralston, în colaborare cu Simon Beaufoy.Iată că filmul său 127 de ore poate fi văzut, judecat,catalogat. În rolul principal emoţionează James Franco,actorul din Howl. Suspense maxim, tensiuneinsuportabilă, imagini paralele, versatile, uneorinebuloase, gălbui ca un deşert perpetuu... Ceea cefrapează e lipsa oricărei tentaţiifacile, de tip horror. Actorultransmite – involuntar parcă-olumină stenică, departe de fioriinegri ai tragediei. După acestfilm ştii să te bucuri de sticla cuapă din frigider şi de inerţiiletale, oricât de anoste ar fi.ALEXANDRU JURCAN______Biblioteca Batthyaneum.Pagina de gardă a Atlasului luiOrtelius. Foto EcaterinaŢarălungă67