Vatra veche 8, 2011, Final

,,Am să te îmbrac în aurFinlandooooooo!” fie şi numai la atâts-ar putea reduce această odisee denomad de după 1989, asta, dacăaceastă carte ar trebui simplificată lao singură sintagmă.În fiecare dintre noi mai trăieştecopilul care şi-a dorit cândva să plececu şatra-ţigănească ori cu circul.Necunoscutul fascinează, libertateaasumată este ca o capă roşie dinainteataurului din arenă.Chiar dacă nu toţi avem curajul săluăm în răspăr drumurile Europei, sătrăim cu dragoste şi durere aventura,suntem tentaţi s-o facem comod,livresc, îmbibându-ne cu acel exotismplin cu bube-dulci şi nestemateveritabile.Cartea lui Samson Iancu este o radiografie pe unsegment social complex, dublată de un talent nativ şiputere aproape hipnotică de-a atrage cititorul pe text.Ţiganii! O seminţie fascinantă prin colorit de foc detabără, libertatea cuţitului care spintecă în carnea iubitei,galopul cailor sălbăticiţi în galopuri… totul este trecutprin metamorfoza cumpenei de milenii şi redat în tuşesigure, într-un portret colectiv de un primitivism care seloveşte de civilizaţia opulentă a Europei de la începutulMileniului Trei. Poate fi, de ce nu, şi un document deepocă.Căutam să plecăm în vacanţă în lumi vechi, în locurica şi inexistente, dar nu ştim prea multe nici despre ţiganiicare au rupt frânghia frontierelor fizice şi culturale.În cartea ,,Ţiganii, aurul şi diamantele”, SamsonIancu ne aruncă în ,,groapa cu lei” a contemporaneităţii.Recunosc, nu am citit niciodată pană acum o cartescrisă în mare parte în jargon, o carte prin care să mi sedeschidă breşă clară către o societate despre care nu ştiamdecât ceea ce mi s-a oferit prin documente oficioase, sauprin ştirile din ziare.Tot acel furnicar, ca într-un stup bine coordonat prinlegi universale, dar situat de noi, în lestul vieţii, peisaj decare am fost învăţaţi să ne ferim ca de molimacontagioasă, lumea pestriţă care a emigrat imediat după1989, este preluat în cartea lui Samson, şi disecat la sânge.Aşa, ca pe o masă chirurgicală, sunt scoase viscerelepersonajelor, analizată situaţia şi apoi totul este repus lalocul său în întreg. Trupul omului este ridicat pe picioareşi învăţat să meargă. Adică, să facă ceea ce ştiadintotdeauna.Am găsit interesante paralelismele, aparent ca fărăafinitate cu subiectul cărţii, amintirile autorului cele maipregnante, pe care le-a purtat în ,,rucsac” de-a lungul şide-a latul continentului, în lagăr, în încăierare sau înmomentele de dragoste. Poarta Sărutului, suflul debibliotecă, prezenţa mamei... fragmentele din viaţa,,normală” sunt postate ca într-o peliculă în jocul decreaţie al cărţii - realizând nuanţa, diferenţa dintre Alb şiNegru, dintre Bine şi Rău, asta, doar dacă Pozitivul şiNegativul mai au relevanţă într-o lume în care apatridul,fugarul, emigrantul ... pot supravieţui din amintiri, aur şidiamante...Samson Iancu expune o lume nebună din chiarinteriorul acesteia. Este ca într-oeliberare, scrie cu voluptate, folosindusede jargon cu bucuria unui puşti care adat iama în vitrina cu acadele. Spargetabu-uri şi legi nescrise, scene de viaţăextraordinară ca vitalitate, sunt adusdinaintea cititorului, care este, pe rând,surprins, oripilat, fascinat, tentat să sepună în locul personajelor.De-a lungul lecturii, am găsit scenede un realism magic, hilar, tragic..Eliberări de energie antheică pe care,recunosc, o bănuiam că ar putea existaîntr-o falie socială pe care o ignorăm,dar o priveam cu teamă de necunoscut.Ei nu sunt ca mine! Îmi ziceam.Acum mă întreb: Care e cel bun? Care ecel rău? Nimeni nu ştie.Libertatea în sine, în cartea asta,devine litera Legii universale şi banii, nestematele,aurul… sunt doar detalii reduse pe rând, la perpetuareaspeciei unei seminţii atât de puţin înţeleasă. În lumea asta,până şi dragostea-i năbădăioasă, bărbat şi femeie - care pecare - se luptă şi se împreunează precum panterele însavană.Schimbarea de mentalitate, puterea de adaptare,mimetismul câştigat prin exerciţiul supravieţuirii, forţa deaîndura destinul cu orice riscuri, sunt teme pe care autorulle abordează cu o sinceritate debordantă fără să se teamăcă ar putea deranja cititorul.Lumea este ca lumea şi lumea lui Samson Iancu esteprecum carpeta de pe peretele unei case de mahala - oţesătură în care femeia oacheşă şi cu cercei din aur-sadea,retează în incisivii ca de sălbăticiune tânără, tija unuitrandafir sângerând. Roşu!Durerea nu mai contează.Patima musteşte, se învârtoşeşte în cartea de faţă.Există o ,,faună” în care personajele au nume dintrecele mai ciudate, fără să aibă acte de stare civilă şi niciconvenţii legiferate - este un LOC – miracol.Pulsul clipei se zbate în jugularea copilului carecreşte fără acoperiş deasupra capului, pulsul mişcă lapteleîn sânul femeii care face dragoste în apele Senei, aşa ca laînceputul de lume. O femelă şi un mascul sfidândcivilizaţia şi regulile impuse prin codurile de convieţuireîntr-o Europă ca o Doamnă bătrână.Dincolo de instinct şi supravieţuire, personajele cărţiiîşi trăiesc ,,visul-american”, aruncând în jocul vieţii toate,,cărţile”. În dragoste şi lupta pentru bani totul este posibil.Personajele se bazează nu atât pe hazard cât pe intuiţie, peatracţia pe care o au pentru metalele şi pietrele scumpe,din generaţie în generaţie, de-a lungul migraţiei lor, caneam, de peste o mie de ani. Universul lor este la degetulmic al scriitorului, care observă, notează, îi nemureşte princarte, aşa cum sunt, cu viciul şi talentul pe care îl poartăfără fandoseală, fără frică de păcate.→MELANIA CUC27