Cartea nu poate fi povestită, ea trebuie citită, şi pefiecare pagină cititorul să facă un exerciţiu de toleranţăpentru personajele care ar putea fi, de ce nu, un eşantionpreluat din realitate.Dar, cine este Samson Iancu? Cum reuşeşte unscriitor să performeze în redarea unei lumi, pe care, nicimăcar Eugen Barbu, în ,,Groapa” din mahalaua Oatuluinu a reuşit să o ilustreze cu atâta veridicitate?Cine este omul care a vrut şi a reuşit să trăiască înmijlocul unor oameni vicleni ca şarpele, iuţi la mânie camânzul sălbatic?Cum nu am avut privilegiul să-l cunosc personal peSamson Iancu, voi cita pentru dvs. din postfaţa cărţii.,,Autorul s-a născut la Bucureşti, în data de 23 aprilie1953. Absolvent al unui liceu de istorie-filologie laCraiova.A fost crescut într-o casă de copii din Târgu-Jiu, fiindbibliotecarul casei timp de şase ani şi având atracţiepentru artă şi literatură. De altfel, această pasiune se vaconverti mai târziu într-un mare interes pentru bijuterie şigemologie (pietre preţioase), fascinat şi extrem de curiosde un domeniu aproape inexistent în România: studiulpietrelor preţioase şi semi-preţioase.Participant la Revoluţia din decembrie 1989. Presalocală – după cum putem citi în „Revoluţia, văzută şitrăită de presa locală”, de Şerban Comănescu (articolapărut pe site-ul www.editie.ro/LIBERTATE) – citeazăprintre componenţii Consiliului Judeţean Dolj al FSNpersonaje precum: „generalul Dumitru Roşu, Ion Licu(director la Electroputere), Tudor Gheorghe, MugurMihăescu (Vacanţa Mare exista şi pe atunci, doar că nuapărea la televizor!), Constantin Şerbănoiu (nedevenitîncă Dilly), Iancu Samson (un privatizat precoce, dincomunism, deţinător al dughenei de încărcat brichete depe Lipscani), Marin Vrapcea (socrul lui Rodion Cămătaruşi director la IUG).”După revoluţie, emigrează odată cu sutele de mii deromâni plecaţi împreună la bine şi la rău, cuprinzând înfapt toate categoriile de cetăţeni români şi de etnieţigănească. Este emoţionant episodul plecării, cu băiatulcel mic luat în rucsac, cu doar 11 dolari în buzunar, etc.Aventurile sale şi ale altor cunoscuţi cu care seintersectează fac obiectul acestei cărţi.Ambiţios, iubitor de arta bijuteriei şi antichităţi,reuşeşte în cele din urmă să se integreze în Franţa, sămuncească şi să câştige foarte bine, devenind un cunoscutexpert în pietre preţioase.Iubitor al pietrelor preţioase şi al literaturii, începe săscrie primul său roman autobiografic în 2008. El va fiurmat de o altă carte în care sunt povestite alte întâmplăridin viaţa emigranţilor, care ne pot face să înţelegem maibine tabloul Europei de azi şi, în general, al lumii în caretrăim sau, mai exact, al părţii sale nevăzute şi necunoscutemarelui public. Aşadar, alte evenimente senzaţionale vorreţine cititorii în romanul ce se află în pregătire.,,Iată o biografie, prin ea însăşi devenind o pagină deroman de aventuri furtunoase.Samson Iancu este scriitorul care împrospăteazăliteratura contemporană cu poveştile care, dacă nu ar fispuse … am crede că nici nu au existat.Astăzi, aici, poetulTheodor Răpan vine înfaţa Măriei Sale, Cititorul,cu o nouă carte, atreisprezecea, creaţie amaturităţii depline –Evanghelia cerului – Zodiide poet (a doua, dintr-unciclu de patru Evanghelii),apărută în iulie, <strong>2011</strong>, laEditura Semne, Bucureşti.Structura cărţii esteuna atent realizată, inedită,la fel cum este şiconceptul pe care ea sebazează. Este vorba de ointerpretare şi, mai ales, de o reinterpretare, nu a operelorunor scriitori, ci o reinterpretare a situaţiilor în care poetulse afla în momentul lecturării şi receptării mesajelor aceloropere. Şi spun reinterpretare, pentru că am în faţă poemegrave, sensibile, mature, care nu pot fi concepute în afaratraversării unei perioade de informare şi căutare, ajungând,în final, la binemeritata poziţie a reîntâlnirii, dintr-o altăperspectivă, a poeţilor care au însemnat ceva pentrudevenirea artistică a lui Theodor Răpan.Subtitlul cărţii aminteşte încă o dată de planulÎnaltului. Deşi nu există informaţii certe despre istoriaapariţiei zodiacului, se poate considera că, observândmişcarea corpurilor cereşti, s-a format ideea că aceastămobilitate se datorează unor forţe divine pe care aştrii ledeţin. De aceea, omul şi-a subordonat destinul stelelor,determinându-se pe sine ca efect al poziţiilor pe careacestea le ocupă pe cer.Se poate spune că, în esenţă, fiecare operă a poeţiloraleşi este un astru, iar toate alcătuiesc un sistem care nu semişcă deloc convenţional faţă de noi, cititorii, aşa cum şiplanetele par a se mişca privite de pe pământ. Traiectorialor este dependentă de sensibilitatea şi empatia fiecăruiadintre noi.Motto-urile cărţii, bine selectate, demonstrează că,dacă s-ar îndrăzni, dacă s-ar ridica mâna şi s-ar ciocăni uşorîn cerul nopţii, dacă s-ar săpa puţin mai adânc, s-ar găsi,,alt cer ‘’(…) ,, alte stele’’ (…) ,, şi acolo, între ele, altpământ… ‘’( Nichita Stănescu).Începând cu primăvara, deci cu Berbeci de diamant,Theodor Răpan alege câte 12 poeţi pentru fiecare semnzodiacal, ţinând seama de data lor de naştere şi confirmândcă simbolurile numerice sunt un aspect pozitiv şi însemnatal creaţiei sale, aşa cum este şi aplecarea sa spre detaliu, înconexiune!De la William Shakespeare la Ion Barbu, de laUmberto Saba la Nichita Stănescu, de la Octavio Paz laBoris Pasternak, de la Juan Ramon Jimenez la RainerMaria Rilke, de la Lucian Blaga la Saint-John Perse, de →Prof. dr. NICOLETA MILEA28
La Salvadore Quasimodo la Eugenio Montale etc., îiîntâlnim pe cei 144 de confraţi care l-au călăuzit pe poet înanii de formare, iar acum compun „inima” acestei cărţi depoeme, parcurgând împreună spaţii lirice şi temporale, înstil propriu, răpanian. Fiecare primeşte acelaşi spaţiu, ca unavertisment al autorului că fiecare poet îşi are însemnătatede sine stătătoare, care nu poate fi măsurată, ci poate fidoar simţită şi trăită. Nu este vorba de o organizarecronologică sau după un criteriu al apartenenţei la unanumit curent! Nu!Theodor Răpan demonstrează, astfel, că poezia existăşi respiră frumos dincolo de barierele conformismului,dincolo de convenţiile raţionale. Abandonând toate acestelucruri, poezia devine pură libertate, pătrundere în noiînşine şi depăşire a imediatului.Motivul poetic se construieşte ca un dialog: mai întâise citează textul ce îl declanşează, apoi se dă răspunsul. Decele mai multe ori, se remarcă vocativele care creeazăreuniunea dintre opere, interacţiunea lor.Replica se naşte dintr-o necesitate de a imagina şi de arememora stări. Până la urmă, la baza ei stă capacitatea dea intui şi de a identifica atmosfera lirică, apoi de a şi-oasuma, pentru ca, în final, să o poată exprima printr-unfiltru propriu, adăugând memoriei şi afecţiune.Până la un punct, se poate considera că volumul defaţă este un manifest al respectului şi al recunoştinţei, aliubirii faţă de poeţii incluşi. Vocea lirică a creatoruluidepăşeşte omagiul, ea devine ecoul propriei arte, a Poeziei.Ceea ce este surprinzător la Evanghelia cerului esteuşurinţa cu care operează inserţiile, stabilind o realăconexiune ce este resimţită atât la nivel emoţional, cât şiintelectual. Poeziile deja consacrate devin acumprovocările unor poeme originale, sublime.Cei 144 de poeţi ai ,,zodiilor lirice”, toţi universali,sunt prezenţi în carte în sistem reflex.În chip firesc, propun denumirea acestei specii literarepoetice postmoderniste, pe care o cultivă în acest volumpoetul Theodor Răpan, REFLINTEXT (reflex literarintertextual). Îmi asum invenţia sintagmei !Reflintextul devine, astfel, un mod de receptareprofund subiectiv al sentimentelor filtrate liric, înţeles camodalitate de „a fi” a eului, situarea lui în centrul unuiunivers pe care îl reconstruieşte din temelii.Harul şi cultura literară i-au permis poetului TheodorRăpan realizarea unui dialog deschis cu cei 144 de „aleşi”,replica sa pornind din sufletul lor către Poet şi de la Poetcătre cititor.Universul tematic, modalităţile de expresie şiformulele prozodice ale acestui volum relevă din plin oînnoire a formelor poetice cultivate de Răpan. De aceea,recunoaştem în această ipostază inedită gândirea saaforistică: „Toată viaţa e o călătorie prin cărţile altora!’’Acest adevăr stă, de fapt, la baza cărţii de faţă: 144 depoeme, cu 144 de opere grafice de Damian Petrescu! Uncerc perfect, deşi concret el nu poate fi nici văzut şi nicicuantificat! Cum să cântăreşti emoţia, sufletul?...Dependent de stările relevate de vocea nuanţată apoemelor, ilustraţiile se înfăţişează grav, ca nişte martoricare ştiu mai mult şi pot spune infinit mai mult, numai dacăsunt privite aşa cum se cuvine.Orice am face, orice am spune, între Theodor Răpanşi Damian Petrescu există o chimie magică inexplicabilă,benefică Artei lor!Chiar dacă de vârste diferite, chiar dacă trăiesc unuldeparte de altul, există un ,,ceva’’ care îi uneşte: poeziaDeliormanului sfânt! Chiar părăsit şi de unul şi de altul,neuitată, Pădurea Nebună scormone şi vântură în sângele şicarnea inimii lor, cu gheare de foc, complinireaFrumosului!În spatele celor 144 de poeţi sunt sute şi sute de cărţide poezie ale celor 144 de autori, citite, tălmăcite,răstălmăcite. E o provocare inspirată, inteligentă, originală,sensibilă, delicată, la lectură, pe care nimeni nu a maifăcut-o până acum la noi, aşa cum o face Theodor Răpan.Poetul se distinge, eminamente, prin energia creatoare,prin vitalitatea ideilor, prin originalitatea imaginaţiei prinprospeţimea stilului, ca şi prin forţa lirică proprie, creaţia safiind una a simţirii, ca mod de a fi şi de a supravieţui!Lăudabil este, totodată, şi ataşamentul Editurii Semnefaţă de poetul Theodor Răpan, care, iată, îi tipăreşte ceade-a noua carte, neîntrerupt, sub sigla sa!Neîndoielnic, viitorul poeziei sale e scris în stele!„Rasa mea? Vampir!”– un astfel de titlu te intrigăşi te descumpăneşte, cândel se află pe coperta unuidosar cu aproape o mie defile. Deruta e cu atât maimare cu cât „dosarul” ţi-lpune în faţă o tânără cepare de-abia ieşită dinadolescentă, firavă,delicată.Dar şi aici aparenţeleînşeală. „Adolescenta” enăscută la 15 noiembrie1985, la Sibiu, a absolvitLiceul Energetic din Iernut, în anul 2001, an în care sestabileşte în Spania, în localitatea Alcalá de Henares, casoţie, devenită în şase ani mamă a doi copii.Între legănatul pruncilor şi schimbatul scutecelor,Raluca Andreea Chiper a scris. A început să scrie proză dela sfârşitul deceniului trecut, fără să publice nici înRomânia, nici în Spania. Şi fără să se implice în vreun felîn viaţa literară.„Rasa mea? Vampir!”, un roman masiv, constituiedebutul său literar şi el reprezintă căutările autoarei legatede vampirism.E o carte densă, dar cursivă, scrisă din instinct, areritm, personajele sunt bine definite, iar ficţiunea literară,dincolo de titlul derutant, este una care a crescut dinrealităţile cotidiene, din care autoarea şi-a extras substanţanarativă.Povestea e doar la început. Al doilea volum, la fel demasiv, e în pregătire.Dincolo de orice observaţii care pot fi făcutescriitorului (de-o inocenţă cuceritoare) şi naraţiunii, carteatrebuie tratată cu toată atenţia, pentru că ea anunţă unprozator, îndrăzneţ, tenace, care are un cuvânt de spus înproza tânără.N. BĂCIUŢ29
- Page 4 and 5: „Nu pot înmuguri ramurilefără
- Page 6 and 7: Jocul acesta magic al culegeriicuvi
- Page 8 and 9: OCHEAN ÎNTORS(II)Şi, ajuns aici,
- Page 10 and 11: Marile personalităţi istorice, pr
- Page 12 and 13: Păşim, în sfârşit, în minunat
- Page 14: oţi, care nu oprea în gări decâ
- Page 17 and 18: Incantaţia poetică primeşte înc
- Page 19 and 20: Nu s-a remarcat, precumpănind, ca
- Page 21 and 22: Veronica Ştir, Mugur de iarnă, po
- Page 23 and 24: în amprente”prin „Fereastra n
- Page 25 and 26: Victoria Fătu Nalaţiu revine pe p
- Page 27: ,,Am să te îmbrac în aurFinlando
- Page 31 and 32: după cum însuşi mărturiseşte,
- Page 33 and 34: A unei construcţii interioare de a
- Page 35 and 36: “Ştiu instinctiv că anumite sub
- Page 37 and 38: un colectiv condus de un om de paie
- Page 39 and 40: pus foarte acut şi lucid problema
- Page 41 and 42: îndrăzneala. Dar aceasta nu se va
- Page 43 and 44: Ca să-ţi probez că nu suntstins,
- Page 45 and 46: Dimineţi fără glorieMOMENTDeci u
- Page 47 and 48: CUANTE INEGALEDe câte ori îţi ad
- Page 49 and 50: El spunea: până când armata şi
- Page 51 and 52: descifreze cu argumente ale vieţii
- Page 53 and 54: Cele optsprezece basme aleantologie
- Page 55 and 56: Cum asta nu se întâmplase, decizi
- Page 57 and 58: căpitan, inspectează posturile, f
- Page 59: DOMNEŞTE-MĂ, DOAMNE!Domneşte-mă
- Page 62 and 63: (SUA)Gloria Mindock este directoare
- Page 64 and 65: Mă răcoresc un pic şi amremuşc
- Page 66 and 67: - Fac tot ce mi se spune.- Dar, cre
- Page 68 and 69: TEATRUGârlici- burlac, propietar d
- Page 70 and 71: Cu ceva vreme în urmă(cam multă,
- Page 72 and 73: cinic sentinţa conform căreia şm
- Page 74 and 75: Lipseşti dintre lumine,Dar nu lips
- Page 76 and 77: La Biblioteca OnisiforGhibu din Chi
- Page 78 and 79:
LANSARE DE CARTEFERICITA CĂLĂTOAR
- Page 80 and 81:
CurierVă felicit,Andras F. Balogh
- Page 82 and 83:
P.S. Aştept cu interes şi numerel
- Page 84 and 85:
Cunoaştem cu toţii proverbul “C
- Page 86 and 87:
La 74 de ani (s-anăscut în 1937,
- Page 88:
Pagini din Codex Aureus____________