Vatra veche 8, 2011, Final

Cartea nu poate fi povestită, ea trebuie citită, şi pefiecare pagină cititorul să facă un exerciţiu de toleranţăpentru personajele care ar putea fi, de ce nu, un eşantionpreluat din realitate.Dar, cine este Samson Iancu? Cum reuşeşte unscriitor să performeze în redarea unei lumi, pe care, nicimăcar Eugen Barbu, în ,,Groapa” din mahalaua Oatuluinu a reuşit să o ilustreze cu atâta veridicitate?Cine este omul care a vrut şi a reuşit să trăiască înmijlocul unor oameni vicleni ca şarpele, iuţi la mânie camânzul sălbatic?Cum nu am avut privilegiul să-l cunosc personal peSamson Iancu, voi cita pentru dvs. din postfaţa cărţii.,,Autorul s-a născut la Bucureşti, în data de 23 aprilie1953. Absolvent al unui liceu de istorie-filologie laCraiova.A fost crescut într-o casă de copii din Târgu-Jiu, fiindbibliotecarul casei timp de şase ani şi având atracţiepentru artă şi literatură. De altfel, această pasiune se vaconverti mai târziu într-un mare interes pentru bijuterie şigemologie (pietre preţioase), fascinat şi extrem de curiosde un domeniu aproape inexistent în România: studiulpietrelor preţioase şi semi-preţioase.Participant la Revoluţia din decembrie 1989. Presalocală – după cum putem citi în „Revoluţia, văzută şitrăită de presa locală”, de Şerban Comănescu (articolapărut pe site-ul www.editie.ro/LIBERTATE) – citeazăprintre componenţii Consiliului Judeţean Dolj al FSNpersonaje precum: „generalul Dumitru Roşu, Ion Licu(director la Electroputere), Tudor Gheorghe, MugurMihăescu (Vacanţa Mare exista şi pe atunci, doar că nuapărea la televizor!), Constantin Şerbănoiu (nedevenitîncă Dilly), Iancu Samson (un privatizat precoce, dincomunism, deţinător al dughenei de încărcat brichete depe Lipscani), Marin Vrapcea (socrul lui Rodion Cămătaruşi director la IUG).”După revoluţie, emigrează odată cu sutele de mii deromâni plecaţi împreună la bine şi la rău, cuprinzând înfapt toate categoriile de cetăţeni români şi de etnieţigănească. Este emoţionant episodul plecării, cu băiatulcel mic luat în rucsac, cu doar 11 dolari în buzunar, etc.Aventurile sale şi ale altor cunoscuţi cu care seintersectează fac obiectul acestei cărţi.Ambiţios, iubitor de arta bijuteriei şi antichităţi,reuşeşte în cele din urmă să se integreze în Franţa, sămuncească şi să câştige foarte bine, devenind un cunoscutexpert în pietre preţioase.Iubitor al pietrelor preţioase şi al literaturii, începe săscrie primul său roman autobiografic în 2008. El va fiurmat de o altă carte în care sunt povestite alte întâmplăridin viaţa emigranţilor, care ne pot face să înţelegem maibine tabloul Europei de azi şi, în general, al lumii în caretrăim sau, mai exact, al părţii sale nevăzute şi necunoscutemarelui public. Aşadar, alte evenimente senzaţionale vorreţine cititorii în romanul ce se află în pregătire.,,Iată o biografie, prin ea însăşi devenind o pagină deroman de aventuri furtunoase.Samson Iancu este scriitorul care împrospăteazăliteratura contemporană cu poveştile care, dacă nu ar fispuse … am crede că nici nu au existat.Astăzi, aici, poetulTheodor Răpan vine înfaţa Măriei Sale, Cititorul,cu o nouă carte, atreisprezecea, creaţie amaturităţii depline –Evanghelia cerului – Zodiide poet (a doua, dintr-unciclu de patru Evanghelii),apărută în iulie, 2011, laEditura Semne, Bucureşti.Structura cărţii esteuna atent realizată, inedită,la fel cum este şiconceptul pe care ea sebazează. Este vorba de ointerpretare şi, mai ales, de o reinterpretare, nu a operelorunor scriitori, ci o reinterpretare a situaţiilor în care poetulse afla în momentul lecturării şi receptării mesajelor aceloropere. Şi spun reinterpretare, pentru că am în faţă poemegrave, sensibile, mature, care nu pot fi concepute în afaratraversării unei perioade de informare şi căutare, ajungând,în final, la binemeritata poziţie a reîntâlnirii, dintr-o altăperspectivă, a poeţilor care au însemnat ceva pentrudevenirea artistică a lui Theodor Răpan.Subtitlul cărţii aminteşte încă o dată de planulÎnaltului. Deşi nu există informaţii certe despre istoriaapariţiei zodiacului, se poate considera că, observândmişcarea corpurilor cereşti, s-a format ideea că aceastămobilitate se datorează unor forţe divine pe care aştrii ledeţin. De aceea, omul şi-a subordonat destinul stelelor,determinându-se pe sine ca efect al poziţiilor pe careacestea le ocupă pe cer.Se poate spune că, în esenţă, fiecare operă a poeţiloraleşi este un astru, iar toate alcătuiesc un sistem care nu semişcă deloc convenţional faţă de noi, cititorii, aşa cum şiplanetele par a se mişca privite de pe pământ. Traiectorialor este dependentă de sensibilitatea şi empatia fiecăruiadintre noi.Motto-urile cărţii, bine selectate, demonstrează că,dacă s-ar îndrăzni, dacă s-ar ridica mâna şi s-ar ciocăni uşorîn cerul nopţii, dacă s-ar săpa puţin mai adânc, s-ar găsi,,alt cer ‘’(…) ,, alte stele’’ (…) ,, şi acolo, între ele, altpământ… ‘’( Nichita Stănescu).Începând cu primăvara, deci cu Berbeci de diamant,Theodor Răpan alege câte 12 poeţi pentru fiecare semnzodiacal, ţinând seama de data lor de naştere şi confirmândcă simbolurile numerice sunt un aspect pozitiv şi însemnatal creaţiei sale, aşa cum este şi aplecarea sa spre detaliu, înconexiune!De la William Shakespeare la Ion Barbu, de laUmberto Saba la Nichita Stănescu, de la Octavio Paz laBoris Pasternak, de la Juan Ramon Jimenez la RainerMaria Rilke, de la Lucian Blaga la Saint-John Perse, de →Prof. dr. NICOLETA MILEA28