Mă răcoresc un pic şi amremuşcări. Va trebui să mă explic.Bun zic eu. Mai las să treacă o zi şiapoi îi scriu. Un email, ca să aibăşansa să reflecteze la cele spuse.„Dragă L., îmi cer scuze pentru celeîntâmplate ieri. Pe de altă parte, te rogsă înţelegi că mă deranjează de multăvreme următoarele lucruri:1. că nu saluţi când mă suni;2. că nu întrebi dacă deranjezi;3. că îmi descarci tot sacul tău cuprobleme private, deşi nu fac partedin familie..”Nu trimit emailul... mă maigândesc. Mă întreb, de ce să nu spunceea ce simt? Da, îmi zic, pentrudiscuţii emoţionale, emailul nu esteaproape deloc potrivit, fiindcă nuauzi, nu simţi cum va recepţionacelălalt, cele ce vrei să comunici cuadevărat. Dar dacă o sun, din câte oştiu, va continua de unde s-a întreruptultima oară... şi-apoi de ce să mă portaşa cu mănuşi cu ea, dacă ea arată cănu-i pasă dacă deranjează? O voceîmi spune că mă cert de fapt cu mineîn gând... nu trimit email-ul. Săvedem ce va face L., ce va crede ea căeste de cuviinţă să facă. Poate ca îmiva scrie şi se va scuza....Întâlnirea de afaceri cu unBlackberryÎntr-una din zile, trebuie săcălătoresc în interes de serviciu. Învagon mulţi alţi oameni carecălătoresc în slujba firmei şi aclienţilor actuali şi viitori. Nu ştiu ceare acest aparat, dar majoritatea celorcare vorbesc la telefon vorbesc maitare decât dacă ar vorbi cu aceeaşipersoană, dacă aceasta ar fi faţă înfaţă. Probabil că există aşa un mit, cădacă vorbeşti mai tare îl poţi aduce pecelălalt în faţa ta... poate că ar trebuisă încerc şi eu. Nu, nu pot! Maidegrabă, în speranţa că ceea ce fac euva fi urmat drept model, comuttelefonul pe „mut” şi dacă totuşiaştept un telefon urgent sau trebuie sătelefonez, ca să anunţ de exemplu cătrenul întârzie o jumătate de oră şi nuajung la timp, ies în hol. Exemplulmeu nu găseşte ecou... mai degrabăsunt eu ecoul a 3-4 convorbiritelefonice, pe diferite teme, la diferitevolume... hhm, mă decid să mă izolezşi îmi pun căştile pe urechi şi ascultmuzică...Ajung într-un sfârşit, cu întârzierela client. Şedinţa începe. Imediat sunăun telefon şi cineva iese spunând...este important. Eu parcă aud... „esteimportant să ai telefon”... mă iausingur peste picior şi îmi spun căîncep să aiurez. Mă concentrez pecele spuse de un interlocutor. În salade şedinţă mai „şed” alţi bărbaţi, lafel de importanţi, căci iată,Blackberry-urile şi iPhon-urile lecomandă fără întrerupere să le acordeatenţie, să răspundă la sms-uri sauemailuri... căci aceste instrumentesunt formidabile, au atâteafuncţionalităţi. Mă întreb dacă n-amvenit degeaba. Când îmi va venirândul să iau cuvântul, oare va ficineva doritor să mă asculte?N-a fost o şedinţă reuşită. Laîntrebarea mea dacă oferta este ceeace au aşteptat s-a mormăit ceva... degenul că se mai gândesc...Redefiniţia cuvântului prietenÎn altă zi, mai spre seară, mă apucădorul de fiica mea, studentă, caretrăieşte în alt oraş. O sun şi ea îmirăspunde indignată: de ce nu trimiţi şitu un sms, să mă întrebi când potvorbi cu tine la telefon?”. Ammustrări de conştiinţă. Închei imediatconvorbirea şi o rog să îmi trimită unsms... Dezamăgit şi timorat, pornesccalculatorul şi intru pe facebook. Peecran stă scris: M, adică fiica mea,care a făcut greşeala să mă invite încercul ei de prieteni, chat-uieşte cucineva... Da, îmi zic, nu sunt la fel deimportant, ceea ce este în ordine. Măuit şi eu pe lista mea de „prieteni” depe acest site... şi mă întreb...câţi dinaceşti oameni îmi sunt cu adevăratprieteni. Căci facebook amestecăcunoscuţi, amici, prieteni, rude şichiar necunoscuţi şi îi pune în aceeaşioală, numindu-i pe toţi prieteni... Ei,aceasta este o pervertire acuvântului”.Şi decât un chat sau un telefon,prefer o întâlnire cu un prietenadevărat, cu care discut despre o cartesau ultimul film vizionat...De cine ne ascundem?Reflectez în timp ce mă plimbsingur prin parc, fiindcă telefonul,emailul, internetul, facebook-ul m-aufăcut tot mai nesigur... şi realizez cătoate reduc distanţele geografice, darîn acelaşi timp, îi seduc pe oameni săstea în faţa unui aparat, creânddistanţe geografice şi sufleteşti maimari decât cele reale. Mă aşez pe obancă. Privesc suprafaţa unui lac... peluciul apei văd cum tehnologii nedictează tot mai mult cum să trăim.Înstrăinarea creşte, îndrăgostiţii sedespart pentru totdeauna printr-unsms, un prieten are în internet, dupămărturisirile proprii, 5 avataruri, ofemeie de 35 de ani în căutare deaventuri sexuale, deşi el este binetrecut de 50 de ani, un adolescent careîşi urăşte părinţii, un moşneag carevisează la salvarea de moarteainevitabilă prin participarea la discuţiifoarte adânci despre reîncarnare... şiîncă vreo două, de care nu mai miaducaminte. Ce efect are acest jocde-a v-aţi ascunselea? Nu se ascundeel oare de el însuşi?Trist că dă dreptul acestortehnologii să ne comande viaţa dupăbunul lor plac. Intruşi tehnologici sauumani de tot felul ne dau ziua pestecap... cu ce drept?Suntem prizonierii unor „gadget”-uri (cuvântul englezesc pentru aparat,dar şi jucărie tehnică) precum telefoncelular, PDA (Personal DigitalAssistant, în traducere liberă,asistentul personal digital), email,sms, chat etc. Ne ţin închişi în cuştilelor şi noi nu ne mai putem închipuiviaţa fără ele.Şi totuşi, toate tehnologiile suntdoar mijloace de a „umbla prin viaţă”,nicidecum viaţa în sine. Şi cum nedăm seama că viaţa nu înseamnătehnologie? Un răspuns l-a dat JaronLanier: "What makes somethingreal is that it is impossible torepresent it to completion" (Ceea ceface ceva real este faptul că esteimposibil să îl reprezinţi încompletitudinea lui). Tehnologiilesunt o parte din realitate, dar nurealitatea însăşi. Înstrăinarea faţă denoi înşine şi faţă de alţi oameni are unnou aliat: tehnologiile moderne!______Codex Aureus – detaliu.Foto Ecaterina Ţarălungă64
Proza umoristicăÎn loc de rezumat:Uşoară-i viaţa, ca o spumă,E totul clar, măreţ, frumos,Când greul vieţii-l iei în glumăIar băutura-n serios!- Bună ziua!- Cum??!- Am spus bună ziua, suntem dela televiziune şi dorim să facem unsondaj de opinie privind situaţiaromânilor după aderarea la UniuneaEuropeană. Să auzim ce mai spunoamenii, cum gândesc, cum se maidescurcă, dacă evenimentul le-a adusceva nou în viaţa lor. Spuneţi-mi,intrarea în Europa este beneficăpentru dumneavoastră? O duceţi maibine, de când am intrat?- De când am intrat, da. Daracum, gata! Nu mai intru! Nu maiintru nicăieri! Mi-ajunge!- Ce vă ajunge ?- Gata! Nu mai beau… Nu maiintru nicăieri!- Domnule, am spus că sunt de lateleviziune…- Nu ştiu cine eşti dumneata, darştiu cine sunt eu. Eu sunt un omcinstit. M-au cinstit, că-s om cinstit.Toţi mă cinstesc, dar gata! Nu maiintru nicăieri!…- Bine, dacă nu vreţi să vorbiţi cunoi, să ne ajutaţi să facem sondajul pecare ni l-am propus, nu-i nimic. Văspunem la revedere şi să auzim numaide bine!- Să auzim, dar să ştiţi că eu suntun om cinstit!- N-am spus că nu sunteţi cinstit,dar vroiam să aflăm cum gândescoamenii în perioada asta post-aderare,despre taxa pe viciu, despre alte taxe,dar mai ales am dori să aflăm părereaunor oameni cinstiţi, despre cei cebeau, care cheltuiesc banii pe băuturialcoolice, cum văd ei lucrurile dinjur…- Cum să vadă, domnule? Vădbine. Văd mai bine. Văd dublu.Dublu văd şi chelnerii. Iau dublu peun pahar de tescovină dacă te miroasecă ai cinstit ceva. Şi,nu poţi să le zici nimic! Dacă le spuiceva, îţi arată peretele unde scrie: „Nuservim persoane în stare de ebritate!”- Ebrietate, vreţi să spuneţi?- Da! Ebritate. Dar, nu mai beau.N-am bani. Cine mai poate bea astăzicu preţurile astea ? Nu mi-au datavansul, nu mai beau! Nu mai pot beaniciun pahar cu apă milenară!- Vreţi să spuneţi, apă minerală?- Da. Apă milenară.- Vă cred că n-aţi băut, se vede căvorbiţi clar, că nu aveţi bani, dar cuce vă ocupaţi? Ce serviciu aveţi?Acum sunteţi în timpul serviciului?- Da! Răspund la interviu, dar sănu înregistraţi. Lucrez în construcţii.Eu şi la serviciu sunt cinstit. Toţisuntem cinstiţi. Dacă nu eram cinstiţişi umblam cu fofârlica, eram toţi lapârnaie. Şi şeful e cinstit. În ziua desalariu. El e băiat bun. Dacă ne vedebăuţi, nu ne dă de lucru pe schele. Eun-am fost niciodată pe schele. Amcopii, le trebuie bani, dar nu-i cinstit.- Ce nu-i cinstit ?- Alocaţia. Luam şi eu mai mulţibani. Aveam bani de cheltuială.Acum o ia nevasta. De la poştă. Seduce la poştă şi-i dă banii. N-am baninici de tramvai. Merg pe jos laserviciu. Ajung mai repede. Mă urcodată în tramvai, îmi dă locul odoamnă, care mi-a zis că se simtemirosul de băutură de la o poştă. Vădaţi seama? Cred că era beată. Cumsă miros a băutură de la o poştă ?Poate de la o crâşmă! Şi, cumspuneam, mă urc odată în tramvai şiamîntârziat patru ore la serviciu.Nimeni nu m-a trezit. Am făcutrondul de vreo trei ori. Pe jos e maibine. Intru să mă mai „încălzesc” pela vreun colţ de stradă, că peste totsunt crâşme, de ajung la serviciu,cinstit să fiu, bine „încălzit”, să potavea chef de treabă. Dacă nu beau, nurezist la dojana şefului.- Am înţeles, am înţeles. Dar, văpun o ultimă întrebare: E mai bineacum după ce-am intrat în Europa,intrarea v-a adus ceva nou ?- Domnule, parcă eşti beat! Amzis o dată! Nu intru nicăieri! Gata.Poate mai târziu. Ajunge.- Ce ajunge?- Ajunge cât am băut. Merg laserviciu. Gata. Nu intru, nu mai beau!Am băut.- Cât aţi băut?- Spun, dar nu înregistraţi! Ambăut puţin, puţin de tot. Azi avem delucru pe schele.- Am înţeles, dar cât de puţin ?Se vede că totuşi aţi băut ceva… Cât,o jumătate de vin ?- Da. O jumătate…- De vin ?- Nu!!! De zi!În loc de rezumat:(inspecţie la o societate comercială)Raportează un adjunctCă e totul pus la punct,Secretara, mai de sus:Şi la virgulă e pus!- Domnilor, după cum aţi auzit, eusunt aici noul şef! De la început,vreau să ştiţi că sunt adeptulschimbărilor. Şi, să nu fie cusupărare, voi începe cu secretara. Săvăd pe altcineva aici! Apoi biroul.Biroul meu s-arate exemplar!Schimbat complet. Ce, acesta-icabinet de lucru? Aşa trebuie s-arate?Nu vedeţi, parcă e o cancelarieşcolară?! Cum a acceptat vechiul şefsituaţia asta? Dar, de fapt de ce să mămir, că tocmai de asta a fostschimbat. Se complăcea într-o situaţieca asta. Pe când eu! Eu vreauschimbare şi iar schimbare. Aţiînţeles?- Am înţeles, domnule şef!- Bine. Aveţi zece zile ladispoziţie!După zece zile, şeful se întoarceşi îi sunt prezentate schimbările:- Poftiţi, domnule şef. Amterminat. Credem c-o să vă placă…- Să văd. Dumneata cine eşti?- Eu, ştiţi, sunt noua secretară…- O! Bine. Câţi ani ai?- Peste un an am nouăsprezece.- Măritată, copii?- Am de gând să mă mărit, iaracum nu am copii.- Studii?- Liceul şi facultatea de limbistrăine, dacă reuşesc să intru la anul.- Ce ştii să faci?→VASILE LARCO65
- Page 4 and 5:
„Nu pot înmuguri ramurilefără
- Page 6 and 7:
Jocul acesta magic al culegeriicuvi
- Page 8 and 9:
OCHEAN ÎNTORS(II)Şi, ajuns aici,
- Page 10 and 11:
Marile personalităţi istorice, pr
- Page 12 and 13:
Păşim, în sfârşit, în minunat
- Page 14: oţi, care nu oprea în gări decâ
- Page 17 and 18: Incantaţia poetică primeşte înc
- Page 19 and 20: Nu s-a remarcat, precumpănind, ca
- Page 21 and 22: Veronica Ştir, Mugur de iarnă, po
- Page 23 and 24: în amprente”prin „Fereastra n
- Page 25 and 26: Victoria Fătu Nalaţiu revine pe p
- Page 27 and 28: ,,Am să te îmbrac în aurFinlando
- Page 29 and 30: La Salvadore Quasimodo la Eugenio M
- Page 31 and 32: după cum însuşi mărturiseşte,
- Page 33 and 34: A unei construcţii interioare de a
- Page 35 and 36: “Ştiu instinctiv că anumite sub
- Page 37 and 38: un colectiv condus de un om de paie
- Page 39 and 40: pus foarte acut şi lucid problema
- Page 41 and 42: îndrăzneala. Dar aceasta nu se va
- Page 43 and 44: Ca să-ţi probez că nu suntstins,
- Page 45 and 46: Dimineţi fără glorieMOMENTDeci u
- Page 47 and 48: CUANTE INEGALEDe câte ori îţi ad
- Page 49 and 50: El spunea: până când armata şi
- Page 51 and 52: descifreze cu argumente ale vieţii
- Page 53 and 54: Cele optsprezece basme aleantologie
- Page 55 and 56: Cum asta nu se întâmplase, decizi
- Page 57 and 58: căpitan, inspectează posturile, f
- Page 59: DOMNEŞTE-MĂ, DOAMNE!Domneşte-mă
- Page 62 and 63: (SUA)Gloria Mindock este directoare
- Page 66 and 67: - Fac tot ce mi se spune.- Dar, cre
- Page 68 and 69: TEATRUGârlici- burlac, propietar d
- Page 70 and 71: Cu ceva vreme în urmă(cam multă,
- Page 72 and 73: cinic sentinţa conform căreia şm
- Page 74 and 75: Lipseşti dintre lumine,Dar nu lips
- Page 76 and 77: La Biblioteca OnisiforGhibu din Chi
- Page 78 and 79: LANSARE DE CARTEFERICITA CĂLĂTOAR
- Page 80 and 81: CurierVă felicit,Andras F. Balogh
- Page 82 and 83: P.S. Aştept cu interes şi numerel
- Page 84 and 85: Cunoaştem cu toţii proverbul “C
- Page 86 and 87: La 74 de ani (s-anăscut în 1937,
- Page 88: Pagini din Codex Aureus____________