Download catalog in format PDF - Brancusi

câteva centre urbane, cultura islamică din Banat dispare definitiv odată cu părăsireaBanatului de către turcii otomani, in anul 1716.Începe acum o nouă perioadă, cea a reconectării Banatului la cultura şi civilizaţiaEuropei Occidentale şi Centrale. Cucerirea cetăţii Timişoara de către trupele imperialehabsburgice, comandate de prinţul Eugeniu de Savoya, pe 13 octombrie 1716, înseamnăin fapt cucerirea întregului Banat. Începe acum o perioadă complexă şi efervescentă. Inprimul rând in plan politic, întrucât zona devine o ţară de coroană, administrată direct decurtea vieneză intre anii 1716 – 1778.Din punct de vedere administrativ se instalează o administraţie militară imperială( 1716 – 1754 ), apoi una civilă ( 1754 – 1778 ), iar teritoriul este împărţit in districte.Începe exploatarea intensivă a bogăţiilor subsolului, prin deschiderea şi redeschiderea demine, construirea furnalelor de la Bocşa, Ciclova etc. ( 1717, 1718 ), urmate de cele dinReşiţa ( 1771 ), începerea canalizării râului Bega ( 1728 ), desecarea treptată a regiunilorjoase şi redarea unor întinse suprafeţe de pământ pentru agricultură.Pătrundere elementelor occidentale in cultura spaţiului bănăţean ca şi modul incare acestea au fost receptate şi adaptate unui sistem de valori ce aparţine unor popoarecu structuri mentale diferite de cele vest europene, au fost subiecte de studiu pentru elitaintelectuală a acestei regiuni inc din veacul al XVIII-lea şi a rămas o preocupareconstantă şi acum.Ca spaţiu mulţi etnic Banatul – reintrat in graniţele europene ca o provinciehabsburgică, aflată sub autoritatea bicefală religioasă – prin episcopia romano-catolică deCenad cu sediul la Timişoara şi cea ortodoxă, prin episcopia de la Sremski Karlovac – areuşit integrarea europeană, păstrându-şi in paralel relaţiile cu centrele de culturătradiţionale.Lipsa nobilimii de pe acest teritoriu şi amplele lucrări cu caracter economic, aupermis curţii vieneze să aplice cu succes – ca in nici o altă regiune europeană a aceluitimp – principiile mercantilismului şi a populaţionismului. Prima măsură a contribuit latransformarea Banatului intr-o sursă inepuizabilă de bunuri pentru consum intern şi – maiales – pentru export in toată Europa.Relaţiile feudale au fost – treptat – înlocuite cu cele de tip precapitalist.Politica populaţionistă a Casei de Habsburg a urmărit sporirea populaţiei dinBanat cu elemente catolice recrutate din Imperiul German, din Franţa, Belgia, Italia,Spania, Cehia, Slovacia etc., meseriaşi dar şi ţărani, care să constituie un sprijin laaceastă graniţă sud-estică a imperiului, inclusiv pe plan militar. In cele trei mari perioadede colonizare : carolină (1716 – 1740 ), tereziană (1740 – 1780) şi iosefină (1780 –1790), au fost aduse zeci de mii de familii germane şi germanofone, dar şi din alte etnii.Aduşi cu mari cheltuieli, coloniştii au avut nevoie de cel puţin o generaţie pentru a seîmpământeni şi pentru a deveni factori activi in viaţa provinciei. Din relatările unorizvoare şi conscripţii contemporane reiese faptul că românii singuri erau tot atât denumeroşi cât toţi ceilalţi luaţi împreună. S-a produs insă un fenomen extrem de interesantşi rareori întâlnit in Europa acelor timpuri: nivelul extrem de ridicat al interferenţelor,aculturaţiei şi convergenţelor culturale.Despre Banat se afirmă îndeobşte că este regiunea in care nu au existat conflicteinteretnice şi interreligioase in ultimele sute de ani. Faptul este absolut exact, insă trebuieexplicitat in întreaga sa evoluţie şi complexitate. Pentru aceasta se cuvin introduse indiscuţie şi aprofundate elementele constitutive ale acestei stări de lucruri – rare atât inEuropa acelor veacuri - cât şi in lume.9