Download catalog in format PDF - Brancusi

O circulară din secolul al VII - lea cuprinde următoarea prevedere: ”Nu umblaţi cucerbii şi cu vehicule (SIC). Bărbaţii să nu se îmbrace în haine muiereşti, iar femeile înhaine de bărbaţi sau altă îmbrăcăminte de petrecere la zi întâi a Anului Nou” (Du Cange,Glosarium mediae spriptores et infirmae latinitatis, Paris, 1937, t. II, p. 277). Tot înacelaşi secol, episcopul de Vürburg îşi exprimă indignarea privitor la obiceiul de a seumbla cu masca cerbului: ”Care om cu cap ar putea crede că se găsesc câţiva cu minteaîntreagă care, îmbrăcând masca cerbului, ar dori să-şi schimbe felul de a fi în acela alfiarelor” (Ibidem). În veacul al XVII – lea, jocul cerbului este atestat la Rotisbona(Regensburg) (Leopold Schmid, Le theatre populaire europeén, Paris, 1965, p. 99).La noi, după izvoarele documentare cunoscute până în prezent, cea dintâi semnalarea jocului cerbului îi aparţine lui Conrad Iacob Hiltembrand (Deci nu lui D. Cantemir, cums-a susţinut în folcloristica românească). Acesta a fost pastor din părţile Pomeraniei care acălătorit prin provinciile româneşti, în anii 1657 – 1658. El notează: ”Cum am intrat încvartirul ce mi s-a atribuit [în Moldova] s-a înfăţişat acolo, [în faţa noastră], un fel de joc.Era [închipuit] un cerb, în care se ascundea un om. Un ştrengar dănţui [mai înâi] cu el şimai apoi culcă cerbul la pământ [trăgând] cu o săgeată. Cu aceasta s-a terminat jocul,pentru care [cei ce au jucat] au primit ca recompensă bani” (Paul Simionescu, Mărturiiale unor calători străini în Ţările Române, în ”Revista de Etnografie şi Folclor, nr. 4,Bucureşti, 1971, p. 292).După o jumătate de secol (în 1917), Dimitrie Cantemir consemnează, în opera saDescrierea Moldovei, următoarele: ”Ţurca, un spectacol care pare să fi fost scornit întimpurile vechi din cauza urii contra turcilor (Greşit! n. n. A. T.). În adevăr, în ziua Sfântăa Naşterii Domnului, leagă o mască cu cap de cerb, cu coarne, prinsă de o pantă colorată,în diferite culori, şi destul de lungă, ca să apere picioarele celui care o poartă” (DimitrieCantemir, Descrierea Moldovei, Bucureşti, 1936, p. 243).Cu vreo patru decenii în urmă, se ştia că jocul cerbului exista în Transilvania(ţinutul Haţegului – Hunedoara), în Moldova (între Paşcani – Roman şi Iaşi) şi extremulnordic al Banatului. (Vasile Adăscăliţei, op. cit. p.432). Acest cercetător, condideră că”această specie a teatrului folcloric este de veche origine transilvăneană” – ( Op. cit. p.433). După acest folclorist, Jocul cerbului în Moldova are o vechime ”de aproximativ 4 –5 secole” – (Op. cit. p. 423). În acest caz, însă, apare deja o neconcordanţă cu ipoteza luiGhe. Vrabie, privind explicarea originii măştii de cerb, prin substratul celtic, întrucâtprezenţa acestei manifestări folclorice, în Moldova de Nord, nu mai poate fi pusă înlegătură cu populaţia celtică din zona respectivă. Dar, şi în privinţa măştii de cerb, dinzona transilvăneană, nu putem susţine că ar fi de provenienţă celtică, întrucât ”mitologiaşi religia celţilor nu se cunoaşte prin surse directe” – (Virginia Cartianu, op. cit, p. 160).Informaţiile documentare, parte din ele fiind susţinute şi de izvoarele arheologice,învederează că, pe la anul 300 a. Hristos, când începe invazia celţilor spre Dacia, aceştia”nu-şi alcătuiseră un sisem de credinţe religioase şi nu-şi formaseră un panteon, deşitrecuseră câteva veacuri de când înjghebaseră o alcătuire etnică.” – ( A. Nour, op. cit. p.28). În acea perioadă ”religia geto-dacilor era deplin închegată şi încă cu câteva veacuriînainte, aşa cum ne-o confirmă herodot, Strabo şi ceilalţi istorici ai vremii şi cum o pot65