Download catalog in format PDF - Brancusi

de sănătate şi de frumuseţe, asigurându-se, astfel fericirea persoanelor care efectueazăasemenea practici magice. Obligatoriu era stropirea îndeosebi a persoanelor tinere, pentruca acestea, în tot timpul anului, să fie vioaie, sănătoase şi atrăgătoare.În ziua de Sângeorz, în cea mai mare parte a Banatului, dar, în mod deosebit înzona colinară şi de munte din Caraş-Severin, se făcea colacul ritual, folosit la răscucireavitelor. Colacul acesta se prepară din aluat nedospit, ca să nu se strice laptele sau să nu seinfecteze ugerul animalului. Era pus pe gura găleţii în care se mulgeau oile sau vacile –(vasul era decorat cu flori, ramuri de salcie, leuştean etc.). Colacul, stropit cu lapte de laprima mulsoare, era trecut pe sub oaie sau pe sub vacă de către stăpân şi un ortac alacestuia. Stăpânul (sau uneori îngrijitorul animalului) striga de trei ori: ”Cucul!”, iarortacul îi răspundea: ”Răscucul”. În unele localităţi practica respectivă era efectuată de unbăiat şi o fată neprihănită. În încheiere, cei doi trăgeau de colac, ca să-l frângă. Eracredinţa că persoana la care rămăsese bucata mai mare din colac, va trăi mai mult. Acestcolac al Sângeorzului era mâncat de toţi participanţii la răscucirea animalelor.Sângeorzul, fiind începutul unui An Nou pastoral, este momentul când, precum laAnul Nou calendaristic, se deschid cerurile, împrejurare în care oamenii sunt preocupaţisă-şi cunoască tainele sorţii sau să-şi influenţeze împlinirea benefică a ursitei. Urmărinduseaceasta, fetele, mai ales, efectuau practici de magie erotică. Astfel, ele, în zorii zilei deSfântul Gheorghe semănau seminţele de busuioc şi le stropeau cu apă din gură. În timpulanului puneau la brâu sau în sân fire de busuioc crescute din acele seminţe, pentru ca săfie iubite de feciori. Tot din acel busuioc, puneau câteva fire sub pernă, în ajunul marilorsărbători calendaristice, pentru a-şi visa ursitul şi pentru a avea parte de o căsătoriefericită.Despre ”privegherea asupra tezaurilor care se cred că ard cu flacără în acea noapte”de Sângeorz – cum se exprimă Mangiuca – facem câteva precizări. Anume că, în noapteade Sângeorz, fiind cerul deschis, se considera că este o împrejurare prielnică pentrudescoperirea comorilor care, atunci, ardeau cu flăcări albastre, iar locul unde era observatun asemenea fenomen trebuia reţinut, ”spre a-l semna pentru dezgropare”, scrieMangiuca. ”Pentru aceasta – însă, menţionează Vasile Pistolea - săpătorul de comoritrebuia să se culce pe malul unui iaz sau al unei ape curgătoare şi să se uite neîntrerupt înapă, până vedea un şarpe alb căruia trebuia să-i taie capul cu o monedă de argint, să-lîngroape în pământ şi să semene peste el usturoi. Dacă va mânca din acest usturoi, coptînainte de Sfântul Gheorghe, va înţelege graiul păsărilor, al animalelor şi poate auzi cumcreşte iarba. În caz că va consuma capul şarpelui alb, poate vedea şi descoperi toatecomorile pământului şi poate vorbi cu toate lighioanele şi vietăţile lui.”Tot pentru că Sângeorzul este un început de An pastoral, acum se fac pronosticuriîn privinţa stării vremii. Dacă în această zi va ploua, se crede că va fi belşug de grâu şi defân. Dacă va fi multă rouă dimineaţa, iar în timpul zilei va fi ceaţă, atunci va urma un an,în general, bogat.40