Download catalog in format PDF - Brancusi

2. Lucinul se serbează cu nelucrare pentru lupi. În multe comune (sate)numeroase familii sântuesc Lucinul de patron al casei”. (Călindariul... pe lunaoctombrie).Vasile Pistolea sublinează că: ”În credinţele populare, Lucinul este divinitateaprotectoare a lupilor şi se prăznuieşte tocmai în perioada formării haitelor pentrureproducere. Calendarul popular conţine aproximativ 35 de zile dedicate lupului (16, 25 -30 ianuarie; 1 - 3 martie; 26 - 28 septembrie; 26 octombrie; 12 - 16, 21 si 30 noiembrie ş.a.), pentru ca acesta să cruţe oamenii şi animalele domestice. În aceste zile sunt interzisenumeroase activităţi: pieptănatul părului, torsul, cusutul, împunsul cu acul, găuritul,împletitul, măcinatul, aruncarea gunoiului şi în special, a cărbunilor etc. Singuraactivitate permisă este fierberea rufelor. Aceste interdicţii severe sunt însoţite şi depractici magice, menite să ţină închis botul lupului: legarea foarfecelor şi dărăcilor,închiderea lacătelor şi lipirea cu chirpici a gurii cuptorului”. Revenind la sărbătoareaLucinului, acelaşi destoinic autor menţionează că, ”în ziua serbării Lucinului, se recurgela o practică magică: se leagă dinţii pieptenului de scărmănat lâna pentru a se lega guralupului. Cu aceeaşi funcţie apatropaică (apărătoare), de prevenire a stricăciuniilorprovocate de aceste animale sunt şi interdicţiile stabilite pentru această zi: prelucrarealânii, a părului şi pieilor de animale (în Banat)”. - (op. cit. p. 53 - 54).SÂMEDRUL (26 octombrie)Sâmedrul este numele popular al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, sărbătorit la 26octombrie.În sâmbăta dinainte de Sâmedru se serbează Moşii Sâmedru (Moşii cei Mari sauMoşii de toamnă), aceasta fiind una din cele mai importante zile legată de cultul morţilor,când se dau pomeni pentru sufletele lor, ofrandele constând în colaci, grâu fiert, brânză,unt, lapte şi fructe, îndeosebi nuci. Prin dăruirea acestor pomene se urmărea îmbunareaspiritelor morţilor care să-şi răsfrângă înrâurirea asupra sporirii belşugului casei.Focul lui Sâmedru, aprins în seara zilei de 25 spre 26 octombrie, în locuri speciale,prielnice pentru participarea spiritelor benefice - în vatra satului din centrul localităţii, laîncrucişarea uliţelor, pe înălţimi ale localităţii – avea o dublă funcţie magică, aceea ”de a-i încălzi pe cei morţi şi de a îndepărta animalele sălbatice de casă”. (Vasile Pistolea, op.cit. p. 51). Principalul deziderat tradiţional al comunităţii rurale era acela de a câştigabunăvoinţa spiritelor strămoşilor, pentru a-i integra, benefic, în viaţa neamului. Înviziunea populară românească, neamul era constituit din cei vii şi din cei morţi, întreaceştia existând o comunicare specială, atât pe făgaş religios, cât mai cu seamă, prinîmplinirea rânduielilor tradiţionale, pentru întreţinerea acelui liant metaforic-spiritual allegăturii dintre lumea aceasta şi lumea de dincolo.Era credinţa ca tinerii şi copiii să sară peste foc, ca să nu se îmbolnăvească întimpul iernii. Tăciunii din Focul de Sâmedru, fiind aruncaţi pe ogoare şi în livezi, sporescbelşugul ogoarelor şi rodul pomilor.52