Download catalog in format PDF - Brancusi

caracteristici, privind fecunditatea, sunt relevate şi de celebra statuietă Venus dinWilendorf, precum şi de numeroase statuiete mai puţin apreciate, din comuna primitivă).Masca este un substitut al animalului sacru, iar simularea omorârii şi învieriipersoanei mascate simboliza iniţial cele două faze fundamentale ale ciclului naturii,marcate de venirea iernii şi, apoi, a primăverii – (Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 106:”Numărul mare de reprezentări zoomorfe locale din jocurile cu măşti, desprinse înobiceiurile de peste an, la popoarele carpato-balcanice, au făcut pe unii cercetători aiacestei activităţi culturale să susţină că o parte din animalele reale sau fictive,reprezentate, au contingenţe cu un presupus substrat totemic, iar altă parte cu unulmagico-mitologic şi că, în forma lor integrată, jocul cu aceste măşti – costume reprezintătransfigurări rituale ale fecundităţii şi fertilităţii, ale morţii şi învierii naturii (...). Pierzîndstrăvechile simboluri iniţiale, ele parodiază astăzi ceea ce le consacra în trecut raţiunea dea fi.”).Îndeosebi herbul cerbului a oferit o evidentă analogie cu herbul vegetal, putând fiintegrat firesc în viziunea cosmică a regenerării naturii. În mentalitatea popularăromînească, s-a păstrat, pînă aproape de zilele noastre, rămăşiţele funcţiei originare amăştii cerbului, legate de cultulu fertilităţii – (Romulus Vulcănescu, op. cit. p. 119).În unele localităţi din zona Făget, măştile sunt jucate ”concomitent cu colindelecîntate pe melodia colindelor respective, ceea ce reprezintă, se pare, fază arhaică dinvremea când colindătorii, în timpul cântării colindelor, executau şi unele mişcăricoregrafice sumare, aşa cum se mai practicau la huţuli” – (Ovidiu Bîrlea, Colindatul înTransilvania, în ”Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, p. 273). În acestcontext etnologic, se explică mai clar funcţia de urare, de colindat, a jocului cerbului”din obiceiul întâlnit în Zarand şi Ţara Moţilor, unde colindătorii joacă şi fete mai mici,până şi fetiţele mici, de leagăn, ca să le aducă bucurie şi sănătate în anul viitor” –(Ibidem). Aceasta este o mentalitate arhaică, izvorâtă din practici cu caracter profilacticprivind asigurarea fecundităţii femeii. Ideea acesta este mai bine conturată în ŢaraHaţegului, unde jocul cerbului ”este recomandat femeilor tinere care vor să aibă copii” –(Alexandru Filipaşcu, Sălbăticiuni din vremea strămoşilor noştri, Ed. Ştiinţifică,Bucureşti, 1969, p. 36). Tot din aceaşi fază a obiceiului, când, probabil, întotdeaunaexecutarea colindelor va fi fost însoţită de jocul măştilor, s-a păstrat credinţa, prinPădurime, potrivit căreia, ceata de colindători e primită ”că dacă-i lasă, zice că se facegrâu” sau, în Nord-Estul Transilvaniei se crede că ceata de colindători ”aduce noroc, iaranul va fi bogat şi norocos gazdei, iar vacile vor făta viţeluşi” – (O. Bîrlea, op., cit., p.297).67