Download catalog in format PDF - Brancusi

OBICEIURI DE ALTĂDATĂSFÂNTA SĂRBĂTOARE A CRĂCIUNULUIFrumoase sunt obiceiurile legate de sărbătorile de iarnă. Pe parcursul anilor, multelucruri s-au schimbat, mergând cu paşi rapizi în timp, dar esenţa şi farmecul lor au rămasaceleaşi dintotdeauna.Despre obiceiurile de Ajun mi-a vorbit MARIA OPREA TRUIA din Nicolinţ, învârstă de 86 de ani.În AjunCa oricare sărbătoare, Ajunul Crăciunului subînţelege unele activităţi care sefăceau doar în ziua respectivă. Acestea se ştiau din moşi strămoşi şi fiecare generaţieîncearcă să respecte tot ceea ce ţinea de obiceiuri şi tradiţie.Astfel, în ziua respectivă se făceau pregătirile pentru Crăciun. Femeile pregăteau colaciimici, care se dădeau de pomană celor trecuţi în lumea umbrelor, colacii care se puneau întraistă la mersul “cu colacul”, colacul pentru nănaş, colacul Crăciunului, care era maideosebit, împletit “în patru”, un colac care se numea “ uşărniţă” şi care avea mai multecrestături pe margine, fiecare simbolizând un an roditor (acest colac se dădea îndimineaţă următoare purcarului), colacul în care se punea un ban şi care se mânca înseara de Ajun ( cel care nimerea banul, îl ducea la biserică la slujba din ziua de Crăciun).În această zi, în casă trebuia să fie linişte şi pace pentru ca astfel să fie pe întregparcursul anului. De aceea se spunea copiilor să fie cuminţi şi să nu se bată, în caz contrarvor avea “bube”.Tot în această zi, gospodinele pregăteau prăjiturile, care se deosebeau foarte multde cele din ziua de azi, erau prăjituri simple făcute din untură, zahăr, făină şi ouă cu gemsau magiun, pentru ca, pe parcursul anilor asortimentul lor să fie tot mai bogat.Ziua de Ajun este zi de post, aproape că nu se mănâncă nimic, iar pentru masa deAjun se pregătea ciorbă de peşte, fasole bătută şi peşte sărat sau dulce şi, obligatoriu,plăcinte cu dovleac.Înainte de cină, bunica sau străbunica se înfăşura în “ brăcire”, lăsând capeţii săspânzure pentru ca copiii să se prindă de ele, lua ciurul în care erau puse diferite seminţede porumb, grâu şi plecau în ogradă. Bunicul sau străbunicul mergea în faţă (la brâu îşipunea câţiva ştiuleţi de porumb pentru ca să fie “săţos”, bărbaţii purtau ştiuleţi la brâu şiatunci când hrăneau animalele, iar în unele cazuri, femeile când frământau colacii), iarcând s-a ajuns la “jărada” de paie a umplut un sac cu paie. Bunica spunea mereu “clons,clonc, clonc”, iar copiii – “piu, piu, piu”. Astfel s-a ocolit toată ograda, trecându-se pe latoate vietăţile, iar când s-a ajuns la fântână, bunica “ciuruia” deasupra şi spunea “porci,găini, gâşte”… amintind toate orătăniile şi animalele din gospodărie, pentru ca-n anul cevine acestea să fie din belşug.Ajunşi în casă, bunicul aruncă paie prin cameră, dar lasă şi în sac, pe care îl puneape “ tăvanul” cuptorului sau pe un scaun lung lângă cuptor. După cină, bunica aruncanuci prin cameră, iar copii se străduiau să adune cât mai multe.105