Download catalog in format PDF - Brancusi

părere de mirare a cuvântătorului neamţ, anume că toate vorbele specialiştilor de la aceaîntrunire ştiinţifică nu înseamnă nici cât o ceapă degerată, faţă de jocul românilor dinBanat... Şi îmi mai spunea informatorul meu că obrejenii au stârnit mare senzaţie înLondra, furnicarul de lume se călca în picioare ca să-i poată vedea pe malul Tamisei,unde jucau tot aşa, în largul lor, pe malul Bistrei.După ce „cuceriseră” Londra, căluşerii obrejeni, începând cu anul 1937, sepregăteau „să cucerească” America. Şi-ar fi îndeplinit dorinţa aceasta în anul 1939, dacăn-ar fi început Al Doilea Război Mondial, pe scena căruia nu mai era loc pentru joc, cinumai pentru nesfârşitul spectacol al morţii.Să nu ne mai gândim, acum, la acele cumplite vremuri, ci să ne bucurămamintindu-ne de alte momente înălţătoare din viaţa echipei de căluşari din Obreja care –miraculos – n-a putut să fie nimicită de războaiele omenirii, astfel că, în satul natal, înzonă sau în alte părţi ale ţării, aceasta s-a bucurat de aprecieri superlative.Ne întoarcem iar la îndepărtatul veac al XIX-lea. Atunci, în anul 1896, laînfiinţarea „Foii diecesane” din Caransebeş, pentru marcarea acestui moment important s-a organizat o manifestare culturală, la a cărei susţinere a fost invitată şi formaţia decăluşeri din Obreja, ceea ce înseamnă că aceasta se învrednicea de o mare preţuire dinpartea prestigioasei Eparhii Greco-Ortodoxe Române a Caransebeşului.În anul următor, în 1877, obrejenii şi-au sărbătorit implinirea a 25 de ani de laînfiinţarea echipei lor de căluşari. Întru cinstirea frumoasei aniversări ei au organizat onedeie cum nu s-a mai văzut pe acele locuri, al care au invitat să participe, pentru unmare spectacol al serbării, formaţiile de căluşeri pe care obrejenii le-au ajutat să seîntemeieze, instruindu-le în satele din jur, în iaz, Glimboca şi în oraşul Caransebeş; dinultima localitate a participat şi un cor puternic.În primul război mondial s-a stins pe front sau s-a întors acasă invalid o mareparte din tineretul român. Dar, cu toate acestea s-au mai găsit resurse ca să se înjghebe laObreja o echipă de căluşari care a participat la Adunarea Naţională de la 1 decembrie, dela Alba Iulia, unde au jucat, cu cea mai adâncă bucurie din viaţa lor, omagiind împlinieamăreţului ideal al neamului nostru: înfăptuirea statului naţional unitar român. Atunci,formaţia de căluşari din Obreja avea vătaf pe Simion Buariu. Fiul acestuia, BuariuIordache, spunea că în vara anului 1919, taică-său, vătaful, i-a mobilizat şi i-a adunat întrosingură echipă pe toţi căluşarii din Bucova, Glimboca, Marga şi Obreja, pentru a jucaîn faşa eroicei armate române care intra triumfătoare în Valea Bistrei. Acelaşi BuariuIordache susţinea că, în 25 vdecembrie 1919 a venit la Caransebeş episcopul MironCristea (vitorul patriarh al României) împreună cu Nicolae Iorga – împrejurare în careaceştia au fost întâmpinaţi în gara din localitate de către căluşarii din Obreja, călări, şi deo mare mulţime din zonă. Prestaţia artistică a obrejenilor a fost foarte apreciată de Iorgaşi de Cristea, care s-au fotografiat împreună cu preţuiţii jucători. Cele două personalităţiau fost impresionate, între altele şi de jurământul căluşarilor care a rămas cel aljucătorilor obrejeni, până în zilele noastre:„ Jurăm pe acest pământPână-om intra în mormânt,Că-l vom apăra,Că-l vom cânta;Pe el vom vom juca,Întăinaţi în căluşiărie,Ca lumea să scieCă ni-s oameni de-omenie,35