Download catalog in format PDF - Brancusi

”Alesul este sărbătoarea păcurarului carele cade totdeauna în 22 aprilie, adecăîn ziua premergătoare Sân-Georgiului. La Ales se împodobesc strunga (oîngrăditură de ramuri verzi, în formă cercuală, unde se bagă oile, când se scot a semulge). La Ales se odârnesc (se înţarcă) şi se aleg mieii de oi şi iezii de capre.La ”Ales” fiecare proprietariu de oi şi Sâmbraş (aşa se zice celui ce-şi dă înpază altuia, spre păzire, oile sale) păcurarului îi duce mâncare mai bună, ca decomun, şi un colac de grâu, în care când se frământă, se pune un ban de argint.Acest colac îl trag (spre a-l frânge) păcurarii, la uşa strungei, la care unii stau afară,iar alţii în lăuntru strungei. Se udă păcurarii cu găletăriţele unii pre alţii. Găleataeste frumos împodobită cu flori şi la mănuşe-s legate buruienile descântate: urzică,leoştean, aiu (usturoi), salcă, pelin, scăiete şi areu (laptele cânelui) şi un taler (bande argint) cu coadă, iar în o cârpuşoară bine legată unsoarea gătită de găzdăriţacasei la Todorosale (24 de zile înainte de Rusale), constatatoare din buruienile susaminite afară de areu, dar adăugându-se puţină unsoare de porc, ca vrăji pentrusănătatea oilor.Păcurariul ia banul de la găleată şi de bucurie udă găletăriţele” – (p. 108 –109).SÂNGEORZU – (23 aprilie)Sărbătoarea Sfântului Mucenic Gheorghe, în calendarul popular este cunoscută, înTransilvania şi în Banat, sub numele de Sângeorz.În folclorul românesc, acest sfânt a fost investit cu atributele unei divinităţiautohtone, protectoare a animalelor cu lapte şi a semănăturilor. În credinţa populară,Sângeorzul are putere asupra timpului, pentru că Dumnezeu i-a dat două chei: cu una săînchidă iarna, cu cealaltă să deschidă primăvara, pe vremea orăcăitului broaştelor. Chiarsub alergarea lui pe pământ, călare pe fantasticul său cal, reînvie nat ura, iarba,înmugurind pomii, înverzind codrul. Împreună cu fratele său, Sâmedru (sărbătorit la 26octombrie) are stăpânire peste timpul Anului pastoral. Sângeorzul stăpâneşte peste varapastorală (cuprinsă între 23 aprilie şi 26 octombrie), iar Sâmedru (Sfântul MucenicDumitru) săpâneşte iarna pastorală (26 octombrie – 23 aprilie).În viziunea populară Anul Nou pastoral începe la Sângeorz, spre deosebire de AnulNou agrar, care purcede în preajma echinocţiului de primăvară.Cât de mare importanţă i s-a dat sărbătorii Sângeorzului vedem tocmai însumedenia de practici rituale şi de credinţe legate de acest praznic. Acestea erau vii,funcţionau în Banat, în ultimul sfert al veacului al XIX-lea, aşa după cum putem constatadin informaţiile cuprinse în Călindariul... lui Mangiuca. Le reproducem, spre a relevamarea lor bogăţie:”Preziua aceasta cad următoarele serbări, datini şi credinţe:a) Moşii de Sân-Georgiu.b) Punerea de iarbă verde, rug ori ramuri verzi de fag ori salcă în poartă, înferestre şi în uşa caselor şi staulelor cu vite.c) Împărţirea iorgovanului, liliacului (syringa vulgaris), la biserică – prealocurea şi pregiuru se împarte leuştean (levisticum vulgare).38