Download catalog in format PDF - Brancusi

La început autorul recitează: „iar nunţile româneşti cu rânduială, pre leage,următoarele tesemonii au avut: (...) aşa spune fecioru mâne-sa care fată i-ar plăcea, precarea după Paşti la joc au văzută. Iar mai vârtos aşa tinerii să poată vedea în cele zece zilea serbării Rosaliilor, în care zile prin toate satele jocuri se făceau. uneori aveaudin satullor sau din vecinătatecei trei căluceri cu bloju lor. Într-alţi ani se făceau cele trei crăiţe cucraiu lor, după datina sa, fealuri de jocuri voiniceşti ştiau juca şi totul, bărbaţi, femei, înprivelişte se aduna”.Este magistrală descrierea costumului special al căluşarilor din Banat şi detaliatadesfăşurare a jocului lor: „Cei trei căluceri, feciori în cămăşi de pânză albă, cu flori,pumnaşi, vărgat cusută, scurtă, cioareci albi de lână, obeale, opinci, pinteni de hier, laţi cutrei rotiţe zdrănconele la ei, cu brânr roşii, cu lănturele încinşi, cuţite la brâu, la grumazi,peşchire de mătase neagră, lung ca un şal, la gât capetele slobozite îndărăt şi înainte, încap gujmane de jder, fundu lung, unguresc, de postav bun, roşu, pre umăre slobozit.Aveau voivodă mai mare , crea ce poruncea, ei făcea. Jocurile lor cu sabia în dreapta,dară şi cu buzduganu juca voiniceşte, drept în sus, în genunchi, şi pre spate, bătândpintenii, de jos sus sărea. Cimponieru lor feluri de jocuri le da , iar bloju lor, un om prostprefăcut, măscărit în peatice îmbrăcat cu peale de căprioară în cap şi cu roată în mână,acesta pre de laturi sărea, juca, se schimoşia. Voivoda, frumos îmbrăcat cu fibeari şicălţuni încălţat, cu buzduganu pe mână âmbăierat, juca. Gloatele, feciori, feate mari îndanţu căluceanilor la Voivodă aă prindea, featele, nevestele tinere, toate în vigane albe cazăpada îmbrăcate şi de-a se cunoaşte cu feciorii giuni. cu căluceanii se întreceau, uniiînvingea. Alţi feciori, copiii, de-acasă-şi aduceau oao clocite cu careei în bloj zvârlea.Călucenii cu boata alerga, zvârlea. Călucenii în toate zilele alte gazde aveau chemaţi, săospăte, căluşu juca. Aşa toate zilele jocuri făcea, oameni cu femei, toate să aduna, pâni,brânză, oao le aducea şi bani la da.După aproape trei decenii, în „Foaie pentru minte şi literatură” (Braşov) 22/1859,125 – 126, a apărut articolul (nesemnat) Jocul şi portul românilor din Foen (Foeni, jud.Timiş). Aici se face descrierea Jocului mare din a doua şi a treia zi de Paşti. Semenţionează că jucătorii cei mai buni se numesc căluşeri.Din anul 1859 a rămas manuscrisul lui Partenie Gruescu din Sinteşti, judeţulTimiş, intitulat „Descrierea etnografică şi topografică a comunitărţii şi circumstanţele eidin Sinteşti după înalta poruncă a Excelenţei sale Domnului Guvernator al nostru GrafIoan Coronini de Cromberg, prin circulariul măriei sale Domnului nostru Episcop SamuilMarşevici, din 4 februarie 1859, No 113, nouă comunicată şi pusă în lucrare şi prinPartenie Gruescu parohul Sânteştiului prelucrată”. Din „înalta poruncă”, cărturariilocalităţilor trebuiau să răspundă la un chestionar lansat pentru a se aduna date necesarerealizării unui proiect ce prevedea „a se compune şi tipării o Etnografo – topograficădescriere a Ţarei Serbo – Banatice şi Graniţei Milităreşti”. Este vorba de unitateaadministrativ – teritorială, constituită după Rewvoluţia din 1848 – 1849, cuprinsă înImperiul Austriac sub denumirea de Voievodina Sârbească şi Banatul Timişan. Aceastăunitate administrativă era comndusă de un guvernator, numit de împăratul de la Viena şidepindea direct de Curtea de aici. Unitatea administrativă a Voievodinei sârbeşti aBanatului Timişan a fost desfiinţată în anul 1860 şi prin urmare n-a mai fost elaboratămonografia acestei provincii.Materialul consemnat de Partenie gruescu în anul 1859 stă sub semnul deplineiautenticităţi etnografice, pentru că acesta cunoştea foarte bine realităţile locale, fiindnăscut la Sânteşti, unde şi-a trăit copilăria, iar în perioada 1834 – 1861 a fost preot încomuna natală. În „Tibiscus” – anuar al Muzeului Banatului din Timişoara, pe anul 1972,31