Download catalog in format PDF - Brancusi

ogat, in urma deselor războaie din ultimele două generaţii. La sate ritmul construcţiilorreligioase baroce s-a intensificat abia spre sfârşitul acestui veac XVIII.Relaţiile tradiţionale cu Ţara Românească, trecute şi prin prisma renaşteriibrâncoveneşti, au continuat şi s-au amplificat in acest veac XVIII. Circulaţia cărţiibisericeşti ortodoxe dinspre Muntenia spre Banat a fost un fenomen cu adânciminebănuite. Venirea multor preoţi munteni in Banat, a unor copişti de manuscrise, a unorpictori bisericeşti, marchează tot atâtea momente culturale. Legăturile cu ortodoxiasârbească, realizate prin intermediul episcopiei din Sremski Karlovci, au adâncitspiritualitatea ortodoxă şi vechile legături cu ortodoxia balcanică post bizantină.Cultura de sorginte catolică a cunoscut o dezvoltare explosivă in Banat. Adusă şiimpusă prin voinţa Casei de Habsburg, ea a fost înfăptuită prin intermediul episcopieiromano-catolice de Cenad cu sediul la Timişoara, dar şi prin zecile de mii de colonişti,toţi catolici. Forma stilistică a acesteia a fost cea barocă. O singură clădire – catedralaromano-catolică din Timişoara – respectă canoanele barocului imperial vienez, având caproiectant pe Fischer von Erlach fiul, arhitectul curţii imperiale habsburgice. Restul suntadaptări locale ale acestui stil. Biserici catolice se ridică in satele de colonişti, preoţii seîngrijesc - alături de conducătorii districtelor şi de juzii săteşti – de ridicarea noilorlăcaşe, de împodobirea lor, de buna lor funcţionare.Cultul unor sfinţi ca Ioan Nepomuk, Barbara, Donat şi Florian, a condus laexecutarea unor monumente şi grupuri statuare in mai multe biserici sau chiar in mijloculacelor aşezări ( Timişoara, Jimbolia, Oraviţa etc.). Împodobirea pieţelor cu monumentede sculptură religioasă face parte din dorinţa de fast a noilor veniţi şi a statului care-iadusese aici.Clădirile administrative, fie ele din Timişoara, sau din diverse centreadministrative şi urbane mai mici, reflectă aceiaşi dorinţă de fast a noilor stăpâni. Spremijlocul veacului se ridică construcţii baroce monumentale (palatul baroc, primăriagermană, domul catolic, palatul episcopiei catolice din Timişoara), dar şi in majoritateacentrelor urbane din Banat. Se construiesc şi clădiri utilitare : primării, şcoli, hambaredistrictuale, poduri etc. Faţa aşezărilor bănăţene începe să se schimbe. Este părăsit modulprimitiv, oriental, de dispunere neordonată a locuinţelor.Se ajunge ca prin măsuri administrative, uneori coercitive, locuinţele unei aşezărisă fie regrupate pe o singură vatră, cu străzi drepte care se întretaie in careuri şi caprincipalele instituţii: primărie, biserică/biserici, şcoală, birt etc. să fie astfel grupate inmijlocul aşezării. Noua tehnică de construcţie şi materialele (piatră, cărămidă arsă)contribuie decisiv la această prefacere cu adânci repercusiuni. La ţară tehnica pământuluibătut şi a văiugii (cărămidă nearsă) completează inovaţiile in tehnica construcţiilor.Interiorul gospodăriei se modifică şi el, funcţie de îndeletnicirile şi numărul membrilorfamiliei. Mobilierul se adaptează noilor cerinţe şi curente, iar ocupaţii ca torsul, ţesutul,ale meşteşuguri casnice, întregesc tabloul schimbărilor profunde suferite de societatearurală bănăţeană.La oraş schimbările survin mai repede şi sunt surprinse şi de călătorii care circulăpe aici. Deşi urmele vechiului sunt inc prezente, noul câştigă tot mai mult loc. Oraşul şitârgul sunt locurile unde noutatea îşi face loc. Fie prin imitarea unor modele occidentale,fie prin accederea la conştiinţa utilităţilor pe care le aduc aceste noi modele.Dezvoltarea sistemului şcolar, promovarea învăţământului primar obligatoriu(1771), deschiderea de gimnazii şi licee, de seminarii catolice şi preparandii ortodoxe, aînsemnat un uriaş pas înainte. Banatul avea, in jurul anului 18oo, peste 6oo de şcoliconfesionale – aproximativ una şi chiar două – in fiecare sat. Patenta şcolară a11