Download catalog in format PDF - Brancusi

mărturisii necropolele getice, cu inventarul lor destul de sumar, dar destul de elocvant,aflate pretutindeni, între hotarele Daciei” –(Ibidem, p. 35-36, vezi şi I.I. Rusu, Religiageto-dacilor, în Anuarul Institutului de Studii Clasice”, Cluj, V, 1947).În cele două veacuri de stăpânire a celţilor în Dacia, religia, încă pe deplinînchegată a acestora, n-a putut să aibă o mare influenţă asupra geto-dacilor. Elementelecomune în viaţa spirituală a celţilor şi a geto-dacilor dăinuiseră ”începând poate dinneolitic” – (Ibidem, p. 40). Atunci vor fi fost apropieri strânse între cele două ramuriindo-europene iar, în ultimele secole dinaintea lui Hristos, în convieţuirea acestora, princontactul celţilor cu geto-dacii, pe teritoriul locuit de aceştia din urmă, se vor fi revitalizatîndeosebi o seamă de elemente din fondul primitiv mitologic indo-european. Materialepalioetnografice, de pe cuprinsul României, dovedesc că populaţia pregetodacică a folositmăşti – costume primitive ”în cultul consacrat culegerii plantelor şi vânătorii de animalesocotite sacre, care ar fi putut aminti de un străvechi totemism local” – (RomuluswVulcănescu, Op. cit. p. 46).Şi la celţi vom întâlni ”toată seria destul de lungă de simboluri, purtate ca amuletereprezentând animale, plante sau diferite obiecte (...). Între animalele care reprezentauaceste simboluri erau, mai cu osebire, şarpele simplu sau cu cap de berbec, calul, cerbul,vulturul, cocoşul, taurul şi mistreţul” – (A. Nour, op. cit. p. 32). Se consideră, deci, că”religia lor, spre deosebire de cea a geţilor, în care nu se întrezăreşte nici un totem, estede religie totemistică. Însă în fondul mitologic ”neoficial” al geto-dacilor, îndeosebi în celneosemnat de literatura istorică a antichităţii şi nerelevat îndeajuns de izvoarelearheologice, trebuie să fi persistat, ca şi la celţi, multe rămăşiţe totemice, din fondulspiritual al comunităţii primitive de pe teritoriul României. Pentru această informaţieprobează şi înscripţia descoperită la Slatna - (Petroşani): ”Libero patri e libere herclianuset cervalus” – (CIIL, III, 1303), care, aşa, după cum arată şi Emilia Pavel, ”ne aminteştede existenţa unor divinităţi autohtone dacice în legătură cu cultul lui Liber şi al Dianei,care ar oglindi supravieţuirea tradiţiilor populaţiei locale” – (Emilia pavel, Jocuri cumăşti, Editura C.C.E.S., Judeţul Iaşi, 1975, p. 5). Afirmaţia aceasta este similară cu ceaexprimată de Romulus Vulcănescu –(op. cit., p.115).Mare parte din Jocurile cu măşti se desfăşura, în vechime, sub semnul cultuluifertilităţii, care are rădăcini adânci în zorile istoriei omeneşti – (Tadeus Severin, Lesproblemés de le position des couumes populaire, în Etnografia, I, Brno, 1959, p. 190-191). În ce priveşte investirea cerbului cu atributul magic al fertilităţii, exemplificăm cuo mărturie din epoca primitivă: În Langerie-Bouse-Dordogn s-a descoperit un fragmentde os pe care este incizată o femeie sub cerb – (Victor Stanciu, Câteva urme fosile dinepoca de piatră în colindele noastre, extras din ”Carpaţii”, VI, nr. 4. Picioarele cerbuluisunt executate cu multă îndemânare, iar imaginea femeii este similară cu formastauietelor > din epoca primitivă, având abdomenul de mărime exagerată,ca reprezentare simbolică a fecundităţii – (Venere di Savignana, statuietă din piatră, înaltăde 22,3 cm, cf. Civilta preisoriche e protoistoriche, catalogo della mostra a cura diBenedetto Benedeti, Boletino del Museo Civica di Modena, 1965. Datată pentrupaleoliticul superior, se păstrează în muzeul ”L. Pigorini” din Roma. Aceleaşi66