Download catalog in format PDF - Brancusi

asemenea. Apoi voivodul în spatele bolnavului face cruce cu sabia odată, repetândaceasta şi cu piciorul cel drept, trece peste el. Asemenea fac şi ceilalţi căluceni, dar cudeosebirea că numai cu piciorul şi nu cu cuţitul. Aceasta se repetează de trei ori. A treiaoară unul din căluceni, având pistol, îl sloboade, stând la partea stângă a bolnavului. Dacăpistolul nu se sloboade, jocul se repetează până atunci când pistolul se sloboade. Lapocnetul pistolului, Blojul lovind bolnavul cu pistolul, iar Ceiuşul aruncă şofeiul cu apă,bolnavul se ridică şi se mişcă din locul unde a zăcut. Asemenea fac şi ceilalţi căluşeni.Ciocana se joacă de vătav şi căluceni în cerc în jurul bolnavului, bătând din călcâi(această formă de joc are asemănare cu figura a treia din căluşarul modern (subliniereanoastră – A.T.).Zbătuta iarăşi se joacă în cerc, bătând cu călcâiele şi umblând în vârful degetelor,dar fără a ajunge talpa la pământ.Asemenea se joacă sărita în cerc, unul după altul, dar nu prinşi, bătând călcâile înpământ. (Această figură încă seamănă cu figurile din căluşer, adică cu amintitul mai susjoc „modern”al căluşarilor)”.Textul integral l-am publicat în „Paralela 45” – supliment de cultură, literatură şiartă al ziarului „Renaşterea bănăţeană”, în anul 1995.În „Gazeta Săteanului” (Bucureşti) 18 (1901 - 1902) 311 – 313, 354 – 355 a fostpublicată lucrarea Jocul căluşarilor în Banat. Studiu de folclor de S. Neculcea, autor caremi-a rămas necunoscut. Acesta a fost preocupatde jocul căluşarilor, aşa cum dovedescîncă două lucrări pe această temă, publicate de el în aceeaşi revistă (Explicarea joculuicăluşarilor în „Gazeta Săteanului” (Bucureşti) 18 (1901 - 1902) 403 – 404, 441 - 442) şiJocul căluşarilor în Oltenia („Gazeta Săteanului” (Bucureşti) 18 (1901 - 1902) 368).După trei sferturi de veac Sanda Larionescu, de la Muzeul Satului – Bucureşti, apublicat studiul Destructurare şi permutări funcţionale în căluşul bănăţean, care a apărutîn volumul „Tibiscus - etnografie”, îngrijit de mine, acesta fiind publicat de MuzeulBanatului Timişoara, în anul 1975. Pe bună dreptate arată autoarea că: „Raportând«căluşerul» sau «căluceriul» la modelul bănăţean reconstituit dupădescrierea lui sofronieLiuba, cât şi a lui Aureliu Iana, aşa cum putea fi întâlnit la sfârşitul secolului trecut, castructură compactă, cu funcţii statuate tradiţional, prin transmiterea şi receptareasemnelor codului căluşeresc, în procesul comunicării dictate de contextul situaţional aldesfăşurării obiceiului , el apare astăzi destructurat şi eterogenizat ca formă, prinsuprimarea a însăşi semnificaţiei şi mărcilor primare (...) Deplasarea în Banat a datei lacare se ţinea căluceriul, de la Rusalii la rugă (comunele Marga, Turnu – Ruieni, Băuţari,Berzovia, Caraşova, sat Biniş, jud Caraş - Severin) sau mai rar la alte sărbători – Paşti,Lăsata secului, Crăciun (comunele Sânpetru Mare, Victor Vlad Delamarina, Bucovăţ,jud. Timiş) a dus la atrofierea şi apoi la suprimarea motivelor rituale ale modelului (...)Memoria colectivităţii a eludat ritul, reţinând doar aspectul profan al adansului căluşăresc”. Aceasta este a doua fază a căluşarului bănăţean. A treia fază a căluşarului este cea avieţii sale scenice care – dacă îndrumătorul coregraf este nepriceput – înseamnă o totalădesprindere de structura tradiţională a jocului specifică în Banat.Fiind etnograf la Muzeul Banatului, în anul 1973 – 1974 am efectuat cercetări îndomeniul culturii populare în Valea Bistrei – din Judeţul Caraş – Severin. Ştiind dinaintedespre faima formaţiei de Căluşari din localitatea Obreja (la 11 km distanţă deCaransebeş) aici m-am interesat de această temă. Obrejenii susţineau că echipa decăluşari din această localitate a fost formată de Moise Groza, (viitorul erou de la Plevnaîn 1877) în 1872, ca să joace la nedeia din acel an, la Sărbătoarea Sf. Petru şi Pavel (28iunie). A doua zi de rugă.33