caracteristici, priv<strong>in</strong>d fecunditatea, sunt relevate şi de celebra statuietă Venus d<strong>in</strong>Wilendorf, precum şi de numeroase statuiete mai puţ<strong>in</strong> apreciate, d<strong>in</strong> comuna primitivă).Masca este un substitut al animalului sacru, iar simularea omorârii şi învieriipersoanei mascate simboliza <strong>in</strong>iţial cele două faze fundamentale ale ciclului naturii,marcate de venirea iernii şi, apoi, a primăverii – (Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 106:”Numărul mare de reprezentări zoomorfe locale d<strong>in</strong> jocurile cu măşti, despr<strong>in</strong>se înobiceiurile de peste an, la popoarele carpato-balcanice, au făcut pe unii cercetători aiacestei activităţi culturale să susţ<strong>in</strong>ă că o parte d<strong>in</strong> animalele reale sau fictive,reprezentate, au cont<strong>in</strong>genţe cu un presupus substrat totemic, iar altă parte cu unulmagico-mitologic şi că, în forma lor <strong>in</strong>tegrată, jocul cu aceste măşti – costume reprez<strong>in</strong>tătransfigurări rituale ale fecundităţii şi fertilităţii, ale morţii şi învierii naturii (...). Pierzîndstrăvechile simboluri <strong>in</strong>iţiale, ele parodiază astăzi ceea ce le consacra în trecut raţiunea dea fi.”).Îndeosebi herbul cerbului a oferit o evidentă analogie cu herbul vegetal, putând fi<strong>in</strong>tegrat firesc în viziunea cosmică a regenerării naturii. În mentalitatea popularăromînească, s-a păstrat, pînă aproape de zilele noastre, rămăşiţele funcţiei orig<strong>in</strong>are amăştii cerbului, legate de cultulu fertilităţii – (Romulus Vulcănescu, op. cit. p. 119).În unele localităţi d<strong>in</strong> zona Făget, măştile sunt jucate ”concomitent cu col<strong>in</strong>delecîntate pe melodia col<strong>in</strong>delor respective, ceea ce reprez<strong>in</strong>tă, se pare, fază arhaică d<strong>in</strong>vremea când col<strong>in</strong>dătorii, în timpul cântării col<strong>in</strong>delor, executau şi unele mişcăricoregrafice sumare, aşa cum se mai practicau la huţuli” – (Ovidiu Bîrlea, Col<strong>in</strong>datul înTransilvania, în ”Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, p. 273). În acestcontext etnologic, se explică mai clar funcţia de urare, de col<strong>in</strong>dat, a jocului cerbului”d<strong>in</strong> obiceiul întâlnit în Zarand şi Ţara Moţilor, unde col<strong>in</strong>dătorii joacă şi fete mai mici,până şi fetiţele mici, de leagăn, ca să le aducă bucurie şi sănătate în anul viitor” –(Ibidem). Aceasta este o mentalitate arhaică, izvorâtă d<strong>in</strong> practici cu caracter profilacticpriv<strong>in</strong>d asigurarea fecundităţii femeii. Ideea acesta este mai b<strong>in</strong>e conturată în ŢaraHaţegului, unde jocul cerbului ”este recomandat femeilor t<strong>in</strong>ere care vor să aibă copii” –(Alexandru Filipaşcu, Sălbăticiuni d<strong>in</strong> vremea strămoşilor noştri, Ed. Şti<strong>in</strong>ţifică,Bucureşti, 1969, p. 36). Tot d<strong>in</strong> aceaşi fază a obiceiului, când, probabil, întotdeaunaexecutarea col<strong>in</strong>delor va fi fost însoţită de jocul măştilor, s-a păstrat cred<strong>in</strong>ţa, pr<strong>in</strong>Pădurime, potrivit căreia, ceata de col<strong>in</strong>dători e primită ”că dacă-i lasă, zice că se facegrâu” sau, în Nord-Estul Transilvaniei se crede că ceata de col<strong>in</strong>dători ”aduce noroc, iaranul va fi bogat şi norocos gazdei, iar vacile vor făta viţeluşi” – (O. Bîrlea, op., cit., p.297).67
OBICAJNI KALENDARNOVA GODINAUvođenjem u službenu upotrebu gregorijanskog kalendara 1919. god<strong>in</strong>e, prva Jugoslavijaje ustanovila i za Srbe 1. januar po tom kalendaru kao prvi dan Nove god<strong>in</strong>e, otkad se onkod nas praznuje kao državni praznik.U sklopu božićnog ciklusa Ignjatijevdan je značajan praznik, jer se tog dana, poznatogpod imenom Kokoš<strong>in</strong>ji Božić ili Živ<strong>in</strong>ski Božić; u svem narodu obavljao niz radnji iobičaja, radi zaštite kućnog imetka i pernate živ<strong>in</strong>e. Isto tako Ignjatijevdan važi za jedanod polaznih dana, kada su domać<strong>in</strong>stva pohodili polažajnici kao o Božiću, s tim što jeprvi posetilac koji tog dana uđe u kuću - kokoš<strong>in</strong>ji polažajnik. Razumljivo je da se unarodu, koji je bio stolećima pr<strong>in</strong>uđen na seobe, posebno držalo do kokošiju, takodragocenih za ishranu kućne čeljadi i za domać<strong>in</strong>stvo, a uz to, pri nenadnoj bežaniji, vrlolako prenosivom dobru. Sve domaćice su toga dana na osoben nač<strong>in</strong> hranile živ<strong>in</strong>u: ukrug, nač<strong>in</strong>jen od položenog konopca (negde od domać<strong>in</strong>ovih tkanica), bacale su zrnevlježita i tu je dovabile na hranu. Krug konopca, kao magijski, trebalo je da obezbedi datokom god<strong>in</strong>e sva živ<strong>in</strong>a bude na okupu, u krugu domać<strong>in</strong>stva, to jest da se ne rasturaju ida kokoške nose jaja na mestima određenim za to.Sveti Ignjatije, krsno ime koje se slavi u mnogim krajevima, poznat je u crkvi i narodupod imenom Ignjatije Bogonosac. U narodu za ovaj nadimak postoje dva objašnjenja: uPlaščanskoj dol<strong>in</strong>i (okol<strong>in</strong>a potkapelskog gradića Plaškoga, gde je do izgona u avgustu1995. god<strong>in</strong>e, živela jedna od najzapadnijih skup<strong>in</strong>a srpskoga naroda) pripoveda se da jenadimak dobio otuda što je preneo Boga preko zaleđene reke, a u Popovom polju uHercegov<strong>in</strong>i da je kao grešnik bio osuđen da prenosi ljude na leđima preko reke, pa kadje jednoga, što ga je požurivao, budući da je hitao da skudi devojku, naljućen- ubio, svi sumu gresi bili oprošteni, jer narod drži da je kuđenje devojke greh nad grehovima. I crkvaima dva objašnjenja: Bogonoscem je nazvan jer ga je, kao maloga, Isus uzeo na ruke iuzdigao, a, sa druge strane, Ignjatije je uvek nosio Boga u srcu i mislima. Po hrišćanskojlegendi, lavovi, među koje je 106. god<strong>in</strong>e živ bačen u rimskom Koloseumu, kad su garastrgli, jed<strong>in</strong>o njegovo srce nisu takli, jer je na njemu pisalo: Isus Hristos: Ignjatijevdanje i zaprešni dan. U zaprešne dane, koji se po strogosti praznovanja izdvajaju, bili suzabranjeni mnogi poslovi, naročito ženski (predenje, tkanje, šivenje).NAPLAŠITA SUBOTA3. dan u god<strong>in</strong>iSubota je i zaklopit dan, kada se valja setiti i svojih predaka i pokojnika, čiji kult je kodnas veoma ukorenjen. A i pomen njima je uvek, uz spremanje određenih jela, i podušnodeljenje hrane, u ovaj sedmični dan.Drugi naziv za današnji dan je mučna subota, jer pripada tzv. mučnim danima, kada seBogorodica zamučila sa budućim Novorođencem u utrobi. Subota je po srpskom68
- Page 2 and 3:
CATALOGUL OBICEIURILOR POPULAREDIN
- Page 4:
CUPRINSIntroducere la istoria cultu
- Page 7 and 8:
ugăciune ( biserici, mănăstiri e
- Page 9 and 10:
Petrovici este determinant. Aceşti
- Page 11 and 12:
Dezvoltarea economică intensivă
- Page 13 and 14:
împărătesei Maria Terezia a stat
- Page 15 and 16:
O altă componentă a spiritualită
- Page 17 and 18: mesta za molitvu (crkve, manastiri
- Page 19 and 20: Potojanje više protestantskih ško
- Page 21 and 22: jezik kolonista, ali i pogotovo rum
- Page 23 and 24: anatskih autora. Neke su školske k
- Page 25 and 26: pred kraj XX-og veka. U početku su
- Page 27 and 28: În dimineaţa de Anul Nou - pentru
- Page 29 and 30: Instituirea praznicului casei sub u
- Page 31 and 32: unei asemenea pudori, manifestată
- Page 33 and 34: au fost publicate fragmente din cap
- Page 35 and 36: (Mai adăugăm, în paranteză, că
- Page 37 and 38: Că ni-s căluşari,Iar de viţă b
- Page 39 and 40: ”Alesul este sărbătoarea păcur
- Page 41 and 42: de sănătate şi de frumuseţe, as
- Page 43 and 44: Se întorceau la stână cam pe la
- Page 45 and 46: SÂNZÂIENILE - (24 iunie)Mangiuca
- Page 47 and 48: ANA - FOCA - (1 iulie)Sărbătoarea
- Page 49 and 50: d) La Sânt-Ilie în revărsatul zo
- Page 51 and 52: SÂNTĂMĂRIA MICĂ - (8 septembrie
- Page 53 and 54: 2. Lucinul se serbează cu nelucrar
- Page 55 and 56: noiembrie. Cităm în continuare î
- Page 57 and 58: Zilele Bubatului ”erau ţinute î
- Page 59 and 60: în ziua ajunului până pre la ami
- Page 61 and 62: s) Începerea carnelegiului (câşl
- Page 63 and 64: În localităţile în care se coli
- Page 66 and 67: O circulară din secolul al VII - l
- Page 70 and 71: verovanju uglavnom radni dan, što
- Page 72 and 73: Posebno je značajno da su za ovaj
- Page 74 and 75: Ujutro na Božić je sa izvora, koj
- Page 76 and 77: kućnog praga. Zbog toga se nastoja
- Page 78 and 79: njena tvrdnja se činila koliko nev
- Page 80 and 81: Novo leto valja dočekati budan, pa
- Page 82 and 83: Na Krstovdan su jeli ostatak badnje
- Page 84 and 85: godine, kada su naši preci negoval
- Page 86 and 87: više stotina ljudi dobilo odštamp
- Page 88 and 89: BLAGOVESTI97. dan u godini, 268 dan
- Page 90 and 91: je izvođački strogo utvrđena, uv
- Page 92 and 93: U Homolju su na Veliki četvrtak ob
- Page 94 and 95: Šumadiji se prvo jaje našarano za
- Page 96 and 97: Da je Uskrs veliki praznik potvrđu
- Page 98 and 99: Lorfă copiiÎn săptămâna zăpos
- Page 100 and 101: Lorfele la Straja (nuntă)Lorfle -
- Page 102 and 103: În cea de-a doua zi de Crăciun ş
- Page 104 and 105: mască fiind doi saci traşi pe fa
- Page 106 and 107: OBICEIURI DE ALTĂDATĂSFÂNTA SĂR
- Page 108 and 109: Port românesc de iarnă pentru zil
- Page 110 and 111: 110
- Page 112 and 113: 112
- Page 114 and 115: 114
- Page 116 and 117: 116
- Page 118 and 119:
FESTIVALUL ETNIILOR 2007118
- Page 120 and 121:
120
- Page 122 and 123:
122
- Page 124 and 125:
124
- Page 126 and 127:
126
- Page 128 and 129:
128
- Page 130 and 131:
130
- Page 132 and 133:
132
- Page 134 and 135:
134
- Page 136 and 137:
136
- Page 138 and 139:
138
- Page 140 and 141:
MAESTRUL OLAR IONICĂ STEPAN140
- Page 142 and 143:
142
- Page 144 and 145:
144
- Page 146 and 147:
146
- Page 148 and 149:
148
- Page 150 and 151:
150
- Page 152 and 153:
152
- Page 154 and 155:
154