Download catalog in format PDF - Brancusi

MĂSURATUL OILOR (LAPTELUI)Acest obicei există în toate zonele de păstorit ale României, fiind cunoscut subdiferite denumiri: sâmbra oilor (Ţara Oaşului), arietul (Muntenia) etc.L-am inclus în cadrul obiceiurilor cu dată fixă, fiind legat, mai ales de Sângeorz,fiindcă se practică, în multe localităţi, în ajunul acestei sărbători sau în ziua prazniculuiSfântului Mucenic Gheorghe. Dar, în Judeţul Caraş-Severin, în unele arii etnografice,obiceiul se ţine în data de 1 mai. În zona Făgetului, Judeţul Timiş ”măsuratul oilor”seţinea în perioada 25 aprilie – 1 sau chiar 10 mai (...). Data ţinerii obiceiului a suferitmodificări, în urmă cu 40 – 50 de ani, fiind 8 – 10 mai, schimbarea acesteia explicânduseprin necesitatea de a preda mieii (în ultimul timp, la contract) înainte de 1 mai, cândoficial, începea şi păşunatul” – (Ion Căliman, Măsuratul oilor în zona Făgetului, în”Timisiensis”, Revistă trimestrială de informare culturală, editată de Centrul Judeţean deConservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare Timiş, nr. 1 / 1998, p. 14).Întrucât măsuratul oilor, în Judeţul Caraş-Severin, este cunoscut destul de bine, voirezuma studiul lui Ion Căliman despre acest obicei, ţinut în Zona Făget.Cam cu vreo 20 de zile înainte de măsuratul oilor, ciobanii şi proprietarii de oi seadunau în casa unuia dintre ei pentru fixarea datei, (locul rămânând acelaşi în fiecare an)şi pentru luarea unor hotărâri în privinţa desemnării păcurarilor care să meargă la stână şicare la oile sterpe. La acestă adunare se alegea şeful de stână. Acesta, cu câteva zileînainte de măsuratul laptelui, se îngrijea de transportul materialelor necesare pentruconstruirea stânii. Se făcea strunga şi coliba lângă care se amenajau locurile pentrucocaina mare pentru brânză, cocaina mică pentru fiert zerul şi prepararea mămăligii, apoise făurea sărcinerul (blidarul) pentru agaţatul oalelor, străiţilor, măsurilor (cioiul, cupa,măsura mare, măsura mică), legăreţului (cana de pământ ars în care se pregăteacheagul), căldării pentru fiet zerul etc. Se avea grijă ca stâna să fie înzestrată cu întregulinventar necesar, din care nu puteau lipsi lingura pentru cheag şi urdă, cuţitul de lemnpentru tăiatul caşului, lopăţica de lemn, numită urzări, pentru amestecatul urdei, cercul delemn ce se punea la gura strecurătoarei atunci când bacioniul nu avea nici un ajutor.Bacioniul se numea acel păcurar care era la rând, pentru a-şi lua brânza ce i se cuvenea,porivit stabilirii cantităţii acesteia la măsuratul laptelui.După ce se alegeau şi se vindeau mieii, cu o zi înainte de măsurat, turma,constituită din oile asociaţilor, era dusă la stână, gata pregătită pentru funcţionare. Acolo,seara, fiecare asociat mulgea oile altuia, pentru a nu exista nici o înşelăciune, lăsându-seoi nemulse, care a doua zi, la măsurat, ar fi avut o cantitate mai mare de lapte. Din lapteleobţinut la mulsul de seară al oilor se prepara caş dulce, pentru gustarea din ziuaurmătoare. Înainte de mulsul de seară se făcea înconjorul stânii cu jar aprins şi cu tămâiede către cel mai tânăr copil de păcurar, preferabil să fie de vârstă prepuberală. Prin acestact ritualic se urmărea ca oile să fie ferite de şerpi, lupi, urşi, boli şi stâna să fie apăratăîmpotriva duhurilor necurate.În ziua măsuratului, dis de dimineaţă, păcurarii, însoţiţi de bâţăraşi (proprietariiasociaţi care îşi dădeau oile la păşunat pentru o plată lunară), porneau cu oile la păscut.41