Download catalog in format PDF - Brancusi

(Mai adăugăm, în paranteză, că, în cea mai bogată vatră folclorică din judeţulTimiş, anume în cea a Făgetului, aşa după cum menţionează poetul şi cercetătorul IonCăliman: „În unele localităţi, concomitent cu obiceiul colindatului, se practică şicăluşerul, cu cele 12 figuri hotărâte şi bine cumpănite ale sale, cu Hora şi BătutaCăluşerului (Banu Mărăcine)”.Ion Căliman descrie şi costumul de căluşeri al colindătorilor, acestea având:„costumul popular cunoscut, căciulă ornamentată cu panglică tricolor, pană de fazan şiverdeaţă, brâu tricolor ţesut (se mai păstrează multe în zonă), peste umărul stâng, îndiagonală căprariul (dubii poartă două asemena panglici în diagonală), un alt tricolor,cămaşă de căluşer (în localităţile în care dansul respectiv se practică împreună cuobiceiul), dubele ornamentate cu mască zoomorfă de cerb (mai rar capră)”.În lucrarea biografică Un erou bănăţean al Independenţei de lt. col. GheorghePreda şi maior Liviu Groza (strănepot al generalului Moise Groza) se menţionează: „Înanul 1862, după absolvirea şcolii, Moise Groza este repartizat, pentru efectuareastagiului, la trupă chiar în regimentul românesc de la Caransebeş. Aproape patru ani dezile a servit ca elev instructor (cadet) în unitatea de pe malul Timişului, petrecându-şitimpul liber mai mult la Obreja, în mijlocul familiei şi mergând cu flăcăii şi fetele din sat,la horă. mare iubitor al cântecului şi dansului popualr, cum îl va caracteriza SextilPuşcariu, el devine animatorul unor manifestări culturale în rândurile grănicerilor români,fiind chiar conducătorul (vătaful) primei formaţii «căluşării» din Obreja care avea să-şicucerească o bine meritată faimă în tot Banatul, România şi chiar peste hotare”.Constatăm că evoluţia (transformarea) dansului căluşerilor din Obreja (şi, desigurcă fenomenul s-a întâmplat, la fel, şi în alte localităţi bănăţene) de la joc ritual la Rusalii,la joc de scenă a trecut prin faza de joc la rugă, adică la sărbătoarea satului, când se ţinehramul bisericii, adică marcarea calendaristică a prăznuirii sfinţirii acesteia.La Obreja a fost interesant de urmărit ce rol a avut Jocul căluşarilor în viaţacolectivităţii de aici şi după ce acesta a devenit dans de scenă.După ce Moise Groza s-a stabilit în România (Banatul făcea parte atunci , dinMonarhia Austro-Ungară), conducerea echipei de căluşari din Obreja a fost preluată deDionisie Pilu (Bedosu). Am fost informat că formaţia cu noul vătav a participat la marilemanifestări culturale de la Budapesta, organizate la aniversarea mileniului Ungar, aceastafiind în anul 1896.După cum se arată în „Îndrumătorul cultural” (Bucureşti) nr. 4 din anul 1958,Căluşerii din Obreja – fiind vestiţi în Monarhia Austro-Ungară – au fost invitaţi la Viena,să susţină un spectacol la palatul imperial, împrejurare în care au fost fotografiaţi. Înarticolul din publicaţia amintită se spune că obrejenilor le-a fost cu mult folosextraordinarul lor dans în faţa împăratului Francisc Iosif.La Curtea din Viena, obrejenii au însufleţit jocul căluşarilor cu jocul interesuluilor. Mizând pe faptul că maimarii imperiului au fost fascinaţi de dibăcia lor, ei i-au cerutde la Franz Ioseph să i se dea Obrejei pădurile din preajmă şi Muntele Lespegioara,pentru folosinţă de către obştea localităţii.După 35 de ani, Romulus Vuia (bănăţean din Comloşu Mare, judeţul Timiş), celmai mare etnograf al României (care a scris şi un important studiu despre Căluşari) a dusla Londra formaţia de dansatori din Obreja. Acolo şi-a ilustrat cu jocul lor comunicareadespre jocul căluşarilor, susţinută la un Congres internaţional de antropologie. Îmi spuneabătrânul Nicolae Munteanu din Obreja că, la acel congres, învăţaţii i-au îmbrăţişat şisărutat pe toţi căluşarii, iar unul dintre ei a rostit un discurs în care îi ţinea numai în laude,după cum au înţeles ei, din traducerea făcută de Romulus Vuia, care a încheiat cu o34