Download catalog in format PDF - Brancusi

”Preziua aceasta – (scrie el) – cad şi următoarele sărbători, datini şi credinţe:a) Suflarea bucinului pentru curăţirea locuinţelor, staulilor (grajdurilor) şi aaerului (tubilustrium).b) Curăţirea vitelor, oilor şi a păcurarilor (ciobanilor – n. n. A. T.) prin foc şiapă (lustratio per ignem et aquam).c) Facerea unturei pentru ungerea vitelor (Călindariu..., pe luna aprilie).Această untură, pentru ungerea ugerului, îndeosebi al oilor, era împotrivaVrăjitoarelor (strigelor) care luau mana (sporul) laptelui. Vasile Pistolea arată că:”Acest antidot miraculos este preparat din mai multe elemente ce conţin funcţiilemagice amintite: untură de porc negru, usturoi, boz, leuştean, pelin, laptele câinelui,scai, urzică, salcie cu mâţişori, etc. Stând pe piatră (simbol litomorf al strămoşuluimitic) ciobanii ungeau cu ea ugerul oilor la prima mulsoare” – (Vasile Pistolea,Sărbători religioase şi datini la români, Ed. Marineasa, Timişoara, 2006, p. 201).Mangiuca arată, în continuare, că în această zi avea loc: ”Punerea oilor în măsură”,obicei cunoscut îndeosebi sub denumirea de măsuratul oilor (al laptelui). Se considerăcă: ”Alesul este o sărbătoare a păstorilor români care, în ajunul Sângeorzului îşi aleg loculde păşunat, de construire a stânei şi a colibei păcurarilor. Apoi despart mieii de oi,pregătesc oile pentru muls şi prepară primul caş” – (Vasile Pistolea, op. cit, p. 201).Potrivit informaţiei date de Mangiuca, Alesul s-ar suprapune cu măsuratul oilor, în 22aprilie. Totuşi, cele mai multe surse etnografice învederează că obiceiurile acestea sedesfăşurau în zile diferite, alesul precedând măsuratul oilor, prima cutumă având loc, îngeneral, în ajunul Sângeorgiului sau chiar cu două – trei zile mai înainte de această dată.”Suflarea buciumului” – amintită de S. Mangiuca – se practica de către ciobani,pentru alungarea spiritelor rele, considerându-se că sunetul acestui străvechi instrumentmuzical tradiţional are virtuţi magice. Tot funcţie opotropaică avea şi punerea ramurilorverzi, de salcie şi de rug la intrarea colibei stânei şi pe împrejmuirea acesteia, îndimineaţa zilei de 22 aprilie.În seara acestei zile, se efectua trecerea turmelor de oi şi a vitelor cornute prin fum,printre focuri, practica aceasta având rol de purificare ritualică.Pentru ca oile să devină mai ”lăptoase”, în ajunul Sângeorgiului, femeile – numitegălătărese (după vasele pe care le aduceau la stână) – mergeau acolo cu găleţile în carepuseseră apă neîncepută şi iarbă descântată, cu care împroorau (stropeau) turma. Deasemenea, acestea aduceau la stână colacul oilor, mare cât gura găleţii. Acesta era fixatîn gura găleţii de muls, spre a servi ”drept cerc magic prin care trebuie să treacă laptele” –(Vasile Pistolea, op. cit. p. 202). Din laptele muls în această zi, se prepară bamuşul,mâncare rituală, gătită din lapte fiert cu caş.Despre Alesu lui Sân-Georgiu, Mangiuca mai menţionează următoarele practici:d) ”Descântarea leuşteanului (levisticum vulgare, ligusicum levisicum),pelinului şi bozului, care, astfel, descântate în seara spre Sângeorgiu, se pun înstaul, la picioarele vitelor şi a oilor, ca să nu li se ia laptele şi să nu se întâmple rele.e) În ziua Alesului lui Sân-Georgiu, după amiază, se seamănă toate florile:Bosiocul (după alţii în ziua de Sân-Georgiu), cucumerele (?), sămânţa de varză(curechiu).” – (Călindariu..., pe luna aprilie).În lucrarea Topografia satului şi a hotarului măidan de Sofronie Liuba şi AurelieIana, urmată de Studiu despre celţi şi numele de localităţi de Dr. At. M. Marienescu(Caransebeş, 1895) se dau informaţii importante despre Alesul Sângeorzului. Se arată că:37