Download catalog in format PDF - Brancusi

Se întorceau la stână cam pe la ora nouă şi începeau măsuratul laptelui – moment marcatcu împuşcături şi prin chiuituri, pentru alungarea duhurilor rele şi pentru slobozirealaptelui. Totodată, din nou avea loc înconjurarea stânii, de trei ori, de către acelaşi copilde păcurar de la stână.Începutul măsuraului îl făceau păcurarii care aveau oile cele mai multe. Înainte de aîncepe mulsul, aceştia se spălau ritualic pe mâini, luând apă din găleată şi aruncând-oafară. După mulgerea oilor unui proprietar, se făcea măsuratul laptelui, ”cu cupa saucioiul (cupa având capacitatea de 3, 5 l, iar cioiul de 0,350 l). Se lua lapte din găleată cuo oală de pământ şi se umplea cupa sau cioiul, acestea se numărau şi laptele se golea învas, până la terminare, după câtă cantitate de lapte aveau oile păcurariului respectiv.După laptele măsurat, acestuia urma să i se dea: pentru fiecare cioi – 14 l de lapte laprima brânză, iar pentru brânza a doua i se dădea o oca de caş (cântărit cu ”ocherul” sau”chilerul”), pentru fiecare cioi” – (Ion Căliman, op. cit. p. 18).După terminarea măsuratului laptelui, urma masa de sărbătoare, la care se serveabăutură şi mâncare specifică acestui obicei: ţuică, vin, caş dulce, carne de miel, plăcinte.La petrecerea măsuratului laptelui, unii dintre păcurari, bâtăraşii sau alţi gospodari dinsat, cântau din fluier, torogoată, corn (confecţionat din coajă de alun) ori din gură,instituindu-se o atmosferă de voie bună, cu joc şi mare veselie.Precum despre obiceiul Alesului şi despre măsuratul laptelui, interesante şivaloroase sunt informaţiile date de Sofronie Liuba şi Aurelie Iana, în amintita lucraremonografică despre Măidan (actualmente Brădişorul de Jos, Judeţul Caraş-Severin):”La Rusalii (sau şi la Ispas) se măsoară oile, adecă: fiecare proprietar îşi mulge oile,iară laptele îl măsoară cu oca (3,3 lit.).La măsuratul laptelui, Vătavul (care, de regulă, este cel mai bătrân şi mai expert şise consideră mai-marele lor) îşi înseamnă cât lapte are fiecare pre matiţe sau maciţe cunumere romane. Maciţa e o vergea pătrată, făcută din lemn moale (tei sau salcă), cuurmătoarele numere: I, V, X, pentru ochă, iar jumătăţile cu jumătate linie (verticală n. n.A. T.) şi litrele cu pătrărele de ocă cu punct. Aceste apoi se taie drept în două şi jumătatedin semne se scoate afară de matiţe şi se dă rândaşului (proprietarului, la rând, pentruprimirea laptelui, de-a lungul verii, n. n. A. T.) sau sâmbraşului, iară părticea din matiţese cheamă raboş ca aşa să nu poată nici vătavul înşela pe rândaşul, nici viceversa, căciraboşul trebuie să se lovească (potrivească, n. n. A. T.) cu tăietura de matiţe pre care aurămas jumătate din semne (...). Partea de sus se taie şi scoate afară şi se dă rândaşului,ceialaltă rămâne la vătav pre matiţă. Cel ce are mai mult lapte, acela ia mai întâi de lastână laptele.” – (op. cit. p. 110 - 111).Apoi urmează ceilalţi proprietari, în ordine descrescătoare a cantităţii lapteluifiecărui asociat la stâna respectivă.42