Download catalog in format PDF - Brancusi

Instituirea praznicului casei sub un asemenea „patronat” mitic ne indsituie săsusţinem că acest obicei nu l-au preluat românii de la sârbi, cum consideră unii etnologi.Este un obicei precreştin, autohton, legat de cultul ursului.Numele acestei sărbători tradiţionale, potrivit tradiţiei orale, ar veni de la SfântaStretenia (inexistentă în calendarul ortodox creştin) „lăsată de Dumnezeu pentru a aducebine oamenilor când se roagă la ea” (Vasile Pistolea, op. cit., p. 154). Interesant este căziua acestei sfinte „este nefastă, cu ceasuri rele: cine se naşte sau face nuntă în această zinu-i merge bine” (ibidem)În această zi nu este bine să se lucreze, căci se îmbolnăveşte, se paralizează. Seinterzice tăiatul cu foarfeca, fapt care va contribui la sporirea gândacilor; nu se mătură casă nu fie ferite vitele de streche.După calendarul de stil vechi, Stretenia (Strecenie – în Banat) cădea în 15februarie, astfel că era şi o marcă a cumpenei dintre iarnă şi vară.Reţinem că în calendarul popular românesc există mai multe zile ale ursului, ceeace învederează bogatele virtuţi mitice ale acestui animal. Era sărbătorit la Martinii deIarnă (1-3 februarie), la Ziua Ursului (2 februarie), la Sâmbăta Ursului (la Moşii de Florii,în sâmbăta lui Lazăr sau toamna, la Sf. Andrei, în 30 noiembrie).O interesantă simetrie în calendarul popular este marcată de cele mai însemnatezile ale ursului – 1 august şi 2 februarie – care împart anul în două părţi egale.Ursoaicele fată la începutul lunii februarie când se celebrează Martinii de Iarnă.Mărţişorul(1 martie)Majoritatea etnologilor consideră că obiceiul mărţişorului este de origine romană.În epoca începerii omului nou, la romani, la 1 martie, ei sărbătoreau, în această zi,Matronalia – o zi specială consacrată femeilor, când bărbaţii le ofereau daruri soţiilor lor.În mărturiile despre mărţişor, din secolul al XIX-lea, se arată că băieţii ofereaumărţişoare fetelor, la 1 martie, pentru ca acestea să fie frumoase şi drăgăstoase şi să nu fiepârlite de soare în timpul verii. Se mai credea că, prin purtarea mărţişorului, holdele vor fimai rodite.Cu timpul, mărţişorul – format, mai demult, dintr-o monedă de argint, găurită,prin care se introducea un şnur din aţă albă şi din aţă roşie - a devenit un simbol alpreţuirii şi dragostei pentru o anumită persoană de sex feminin şi chiar, mai nou, o simplă„atenţie”, prin care se doreşte ca obiectul (artizanal) să-i fie de bun augur.În vechime, mărţişorul era purtat de copii, la încheietura mâinii, dorindu-se caacesta să le fie pentru sănătate şi pentru noroc.Mai demult acest „talisman” protector era purtat până la o anumită sărbătoare,îndeosebi până la Florii, Paşti sau Armindeni (1Mai) sau până la înflorirea unor pomi(măr, vişin, zarzăr) sau arbuşti (mai ales măcieşul), când fetele îl aninau de crengileînflorite, ca să fie la fel de frumoase. Copiii îl purtau douăsprezece zile sau douăzeci şiuna de zile. Alţii, doar până când vedeau primele berze sosite în ţară. Aruncând dupăbarză, ei spuneau: „Na-ţi negreţele / Şi dă-mi albeţele!”.În vremea noastră, mărţişorul a devenit un obicei generalizat, la oraş având chiaro mai mare amploare decât în mediul rural. sau Dragobetele de dragoste, ambele28