GRAŢIELA BENGA MIRCEA ELIADE. CĂDEREA ÎN ISTORIE

NOTE
1 Printre principalii contestatari ai lui Mircea Eliade îi găsim pe
Norman Manea, Adriana Berger, Furio Jesi, Cesare Segre,
Alfonso Di Nola, Daniel Dubuisson, Alexandra Laignel-
Lavastine etc.
2 vezi studiile semnate de Ioan Petru Culianu, Adrian Marino,
Eugen Simion, Sorin Alexandrescu, Cornel Ungureanu, Monica
Spiridon, Ion Bălu, Mircea Handoca, Ion Lotreanu, Gheorghe
Glodeanu, Wilhelm Dancă etc.
3 Mircea Eliade, Jurnal, II, Bucureşti, Editura Humanitas, p.
382: “Întâlnire cu Cioran la cafeneaua Escorial. [...] Între altele
îmi spune (a aflat-o de la Taubes, sau de la alţii) că în Berlinul de
Vest sunt astăzi mai cunoscut (mai «popular») ca scriitor decât
ca istoric al religiilor. (Ceea ce nu-mi face plăcere; idealul meu
este să fiu cunoscut «total».)”
4 apud Cornel Ungureanu, Mircea Eliade şi detractorii săi (
XIV). Arta schimbului în natură, în “Luceafărul”, 16 iunie,
1993, p. 7
5 cf. Descartes, Discours de la méthode, Introduction et notes
par Étienne Gilson, Vrin, Paris, 1970. Amintim că, în viziunea
lui Descartes, raţiunea este identificată cu bunul simţ, ambele
concepte indicând capacitatea de a deosebi adevărul de fals.
Întemeietorul raţionalismului pledează pentru metoda deductivraţională
şi indică drept procedee de cunoaştere intuiţia şi
deducţia.
6 cf. Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutică, Bucureşti, Editura
Humanitas, 1996
7 ibidem, Lumea textului, pp. 103-106
8 ibidem, Explicaţie sau comprehensiune?, pp. 116-119
9 ibidem, p.107
10 vezi Gilbert Durand, Figuri mitice şi chipuri ale operei – de
la mitocritică la mitanaliză –, traducere de Irina Bădescu,
Bucureşti, Editura Nemira, 1998