GRAŢIELA BENGA MIRCEA ELIADE. CĂDEREA ÎN ISTORIE

Ionescu? Spunem “un anumit tip” al ortodoxiei pentru
că savantul nu rămâne tributar acestui spirit. Toate
aceste ramificaţii ascunse, unificatoare sunt născute din
matca răsăriteană, numai că Mircea Eliade le-a dezvoltat
în proiecte (savante şi literare) “neortodoxe”.
Reforma ortodoxă visată de Nichifor Crainic şi Nae
Ionescu se sprijinea pe un fond de idei slavofile şi chiar
panslaviste, condamnând vehement Occidentul
protestant şi capitalist, ca şi spiritul raţional şi iluminist.
Or, chiar iluminismul fusese acela care descoperise în
Transilvania naţionalităţile şi românita-tea. Hrănit de
spiritualiştii ruşi, Nichifor Crainic inaugura o
recrudescenţă a slavofiliei în România, condamnată fără
drept de apel de Ioan Petru Culianu: “Căci această
doctrină rusească implantată în Ro-mânia i-a amputat
atunci ultima şansă (s.a.) istorică de a ieşi din
Commonwealth-ul bizantin căzut sub hegemonia
Moscovei, pentru a încerca să se integreze istoriei
Occidentului.” 35 Etica reformatoare a lui Nae Ionescu
era de la început sortită dispariţiei, atâta vreme cât nu
avea mijloace pentru a putea concura cu etica perfect
structurată a Occidentului capitalist. Istoria a demonstrat
că a patra Romă coincide cu a treia. Nici nu a fost
clintită de la Moscova.
O remarcă: poate Ioan Petru Culianu este prea
tranşant când afirmă incompatibilitatea dintre capitalism
şi Tradiţie în general, dintre capitalism şi spiritul
ortodox (în particular). Linia lui Max Weber, aplicată
dogmatic, conduce spre concluzii puţin simpliste. Sunt
suficiente exemple, de-a lungul întregii lumi, care ne
dovedesc contrariul afirmaţiei lui Culianu.
Implementarea capitalismului în Japonia, Thailanda,
Thaiwan etc., ca şi în Africa de sud sau în Orientul