GRAŢIELA BENGA MIRCEA ELIADE. CĂDEREA ÎN ISTORIE

incapabili de viaţă demnă şi civilizată. Caracterul
nostru, printr-un lung contact cu Bizanţul, cu grecii şi
evreii, s-a pervertit la culme. Suntem inferiori chiar şi
celorlalte popoare balcanice, care n-au cel puţin
pospăiala aceasta de civilizaţie falsă, menită să zvârle
praf în ochii nepreveniţilor.” 5
De partea cealaltă, demagogul naţionalist postulează
unicitatea poporului român, care îşi ignoră
însemnătatea şi comorile. Salvarea acestei singularităţi
etnice o constituie întoarcerea la valorile naţionale, care
să ferească românitatea de influenţele dăunătoare ale
străinătăţii. După ce a amendat poziţia scepticului
radical, Mihai Ralea deplânge cecitatea şi suficienţa
periculoasă în care s-a învelit naţionalistul: “Orice
critică, chiar făcută cu intenţia de a aduce o ameliorare
şi exprimată aici, între noi, devine o crimă supremă
contra siguranţei statului; iar cel care o face, chiar cu
blândeţe, cu durere şi cu intenţia de a îndrepta ceva, e
un trădător.” 6 Având în faţă scepticismul necenzurat şi
demagogia logoreică a celor care pecetluiau asertiv
soarta unui popor, Mihai Ralea face pasul înapoi şi îşi
alege ca reper fundamental caracteristica geografică a
românilor; situaţi între Orient şi Occident, românii au
supravieţuit prin capacitatea lor de adaptare. La un pol,
activismul Occidentului. La celălalt, pasivitatea orientalilor.
La jumătatea distanţei, adaptabilitatea spiritului
românesc, “semnul vitalităţii noastre” 7 . Trăsăturile care
au favorizat-o ar fi puterea de observaţie, supremaţia
sentimentului în raport cu pasiunea, înţelegerea rapidă şi
lipsa de fermitate a voinţei. 8
Situat în polemică indirectă cu vajnicii autohtonişti
şi tradiţionalişti, Mihai Ralea nu punctează realitatea
constantă, ireductibilă a specificului etnic. Dimpotrivă,