GRAŢIELA BENGA MIRCEA ELIADE. CĂDEREA ÎN ISTORIE

incluzându-l pe Paul Leautaud, la tendinţa unor filosofi
de a-şi exprima concepţiile prin teatru, roman sau jurnal
intim (ca Gabriel Marcel) şi, mai ales, la jurnalul lui
Jünger ca precursor al unui gen literar “totalitar”.
Primul articol publicat de Mircea Eliade în “Antaios”
a fost Der Magische Flug (parte integrantă a
volumului Mituri, vise şi mistere). În Jurnal 99 , autorul
se arată intrigat de propria lui alegere: în loc să
decodifice valoarea spirituală a contactului cu pământul,
articolul inaugural subliniază importanţa simbolismului
zborului şi ascensiunii, derivând din dorinţa omului de a
se desprinde de pământ şi de a transcende condiţia
umană. Aplecat asupra acestei curioase opţiuni, care
contrastează întrucâtva cu sugestiile conţinute în numele
revistei, Eliade crede că, fără a-şi da seama, şi-a
exprimat poziţia împotriva mitului Pământului – Mamă.
O privire diacronică, oricât de sumară, aruncată
asupra numerelor revistei trezeşte o plăcută uimire,
datorată semnatarilor articolelor – întâlnim nume mari
ale intelectualităţii europene, unite de acelaşi deziderat:
trezirea unor reacţii împotriva nihilismului,
dogmatismului şi intoleranţei, atât de periculoase
pentru omul modern, prea puţin autonom în judecăţile
lui şi prea gregar faţă de Stat. Pe lângă Mircea Eliade şi
Ernst Jünger, îi detectăm pe L. Ziegler, Emil Cioran, H.
Michaux, Julius Evola, Borges, R. Nelli, H. Corbin, M.
M. Davy, J. de Vries, G. Loose, L. Schnitzler, Th. de
Quincey, G. Uscătescu, Denis de Rougemont ş.a.
Luate in corpore, paginile “Antaios”-ului reflectă un
semnal de alarmă la adresa modernităţii. Paradoxul pe
care s-a clădit omul modern constă în conjugarea
prosperităţii şi libertăţii cu dependenţa de confort şi cu
omniprezenta seducţie a kitsch-ului. Infuzia publicităţii,