GRAŢIELA BENGA MIRCEA ELIADE. CĂDEREA ÎN ISTORIE

intelectualul va fi considerat adversarul cel mai
important. Prin urmare, Istoria îi oferă din nou o
misiune politică. Singura politică eficace a exilaţilor
rămâne însă cultura. Altfel, glasul lor va fi suprimat
extrem de uşor. Poziţiile învederate au fost răsturnate:
elitele intelectuale se află în centrul revărsărilor istorice,
nu politicienii. Prezenţa intelectualului poate tulbura
enorm un regim dictatorial. Se cunoaşte relaţia lui
Thomas Mann cu regimul de dreapta nazist, ca şi cea a
lui Soljeniţ în cu dictatura de stânga. Nu sunt singurele
exemple la îndemână. Adevărata surpare trebuia
provocată în conştiinţa omului; acolo se poate induce
nădejdea, care va atrage după sine acţiunea şi mutaţia
socială.
Misiunea exilului românesc este într-adevăr politică,
dar un politic mascat şi filtrat prin activitate culturală.
Manifestările culturale îşi păstrează identitatea şi
autonomia; vor ţinti însă şi un ideal cu finalitate politică.
Prin însuşi actul creator, autonom în esenţa sa
irepetabilă, artistul se sustrage încercărilor ideologice,
de orice tip ar fi acestea, şi propovă-duieşte deplina
libertate a spiritului uman. Lupta cea mai importantă are
loc în spirit, căci forţa acestuia este singura care poate
măcina, din interior, un regim dictatorial impus de
Istorie. “Orice vocaţie artistică se naşte ca un protest
împotriva «momentului istoric» – oricare ar fi acesta.
[...] Şi există zone imense de realitate care nu sunt
«istorice», adică nu sunt modificabile de cursul
evenimentelor, nici de luptele de clasă, nici de
necesităţile economice, conflictele sociale etc. Există în
primul rând acel nemăsurat ocean al subconştientului şi
al transconştientului, purtător al memoriei colective şi al
arhetipurilor, izvor nu numai al inspiraţiei artistice, ci şi