GRAŢIELA BENGA MIRCEA ELIADE. CĂDEREA ÎN ISTORIE

interesului pentru cultele arhaice ale Europei. Numerele
respective cuprind interviuri cu Alain Danielou, Ram
Swarup, Sita Ram Goel ş.a. Atragem atenţia că, în
nenumărate ocazii, Ch. Gérard face distincţia clară că
interesul revistei pe care o con-duce faţă de cultele
arhaice/păgâne nu trebuie echivalat cu obedienţa faţă de
revizionism, satanism sau vrăjitorie, tendinţă mult prea
adesea sesizată la cei care îşi exprimă opinia în privinţa
acestor fenomene.
5.2. De ce ne-am oprit asupra revistei înfiinţate de
Mircea Eliade şi Ernst Jünger? Nu prea pare a-şi avea
locul în cercetarea de faţă. Argumentele celor care ar
amenda interesul pentru “Antaios” ar fi că revista nu are
nici o legătură directă cu exilul românesc, că articolele
lui Mircea Eliade au fost scrise iniţial în franceză şi apoi
traduse în germană (cu o singură excepţie) şi, mai mult
decât atât, paginile semnate de savantul român tratează
teme ştiinţifice, ca în atâtea alte reviste de specialitate la
care a colaborat Eliade. Şi atunci?
Am răspunde în mai multe etape succesive. În
primul rând, despre “Antaios”-ul lui Eliade şi Jünger nu
se ştia (mai) nimic, nici măcar în cercurile specialiştilor
interesaţi de Eliade. Revista fusese uitată în câteva
dintre marile Biblioteci Universitare ger-mane, fără a
trezi curiozitatea nimănui. Studierea publicisticii lui
Mircea Eliade din perioada exilului, pornind de la
condiţia marginalului în-depărtat de Centru, a avut ecou
în perceperea “Antaios”-ului ca reflex obiectivat al
dorinţei de smulgere din “teroarea istoriei”. Articolele
publicate prin revistele diasporei româneşti purtau suflul
celui care respiră condiţia periferică prin toate
microparticulele fiinţei sale; studiile din “Antaios”,