Organe de masini si mecanisme, vol.2

104
Organe de maşini şi mecanisme
încât să funcţioneze în bune condiţii.
Pentru alegarea rulmenţilor standardizaţi se folosesc două căi
adoptate de ISO şi preluate de STAS şi anume:
1) calculul la durabilitate, bazat pe capacitatea de încărcare
dinamică;
2) calculul la deformaţii plastice, bazat pe capacitatea de încărcare
statică.
1) Calculul la durabilitate pleacă de la definiţia durabilităţii unui
rulment. Prin durabilitate se înţelege durata de funcţionare exprimată în
milioane de rotaţii la care un rulment rezistă până la apariţia ciupiturilor.
Deoarece rulmenţii nu pot fi executaţi perfect identici, durabilitatea
diferă de la un rulment la altul în cadrul aceluiaşi lot încercat. Din acest
motiv se defineşte durabilitatea de bază (
) ca reprezentând durata de
funcţionare exprimată în milioane de rotaţii atinsă de cel puţin 90% din
rulmenţii unui lot încercat.
Capacitatea dinamică de bază a rulmenţilor reprezintă sarcina pur
radială ( pentru rulmenţi radiali) sau pur axială (pentru rulmenţi axiali) la
care fiind încercat un lot de rulmenţi identici, acesta atinge durabilitatea de
bază egală cu un milion de rotaţii. Indiferent de tipul rulmenţilor,
durabilitatea acestora se calculează cu relaţia (numită şi ecuaţia de catalog):
( C P) p
L 10
L = 10
/
(8.6)
în care:
C - capacitatea dinamică de bază;
P - sarcina dinamică echivalentă ;
p =3 pentru rulmenţi cu bile şi p=10/3 pentru rulmenţi cu role.
Forţa pe rulment a fost considerată constantă ca mărime şi direcţie,
pur radială sau pur axială. În realitate forţele ce acţionează asupra
rulmentului sunt de cele mai multe ori variabile şi combinate.
Pentru a folosi ecuaţia de catalog se introduce noţiunea de sarcină
dinamică echivalentă P care se calculează cu relaţia:
P = XVF r + YF a
(8.7)
în care F şi F sunt sarcinile radială şi respectiv axială; iar X şi Y
r
a