Organe de masini si mecanisme, vol.2

Capitolul 6
ANGRENAJE
6.1 Noţiuni generale
Angrenajele sunt mecanisme formate din două sau mai multe roţi
dinţate, una antrenându-le pe celelalte prin acţiunea dinţilor aflaţi succesiv
în contact.
Roţile dinţate sunt organe de maşini care au la periferia lor dinţi
dispuşi în mod regulat pe suprafeţe teoretice, numite suprafeţe de revoluţie.
Procesul continuu de contact între dinţii roţilor conjugate ale unui
angrenaj, în vederea asigurării mişcării neîntrerupte a celor două roţi dinţate
se numeşte angrenare.
Larga răspândire a angrenajelor este justificată de capacitatea de
realizare a unui raport de transmitere constant, de posibilitatea de obţinere a
unei game foarte largi de rapoarte de transmitere cu viteze si puteri diferite (de
la 0,0001 kW la 10000 kW), siguranţă în exploatare, randament ridicat, gabarit
relativ redus şi durată de funcţionare îndelungată.
Pe lângă aceste avantaje angrenajele prezintă o serie de dezavantaje,
cum ar fi:
- necesită precizie ridicată de execuţie;
- fac zgomot in timpul funcţionării, mai ales la viteze mari;
- construcţia şi controlul roţilor necesită utilaje, scule şi instrumente
speciale;
- nu se poate realiza orice raport de transmitere.
Clasificarea roţilor dinţate se face după mai multe criterii, şi anume:
a) după poziţia relativă a axelor geometrice ale celor două roţi:
- angrenaje cu axe paralele (angrenaje cilindrice, fig.6.1);
- angrenaje cu axe concurente (angrenaje conice, fig.6.2);
- angrenaje cu axe încrucişate (angrenaje hipoide, melcate, fig.6.3).